Anulare act administrativ. Decizia nr. 3217/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3217/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 3580/87/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3217
Ședința publică de la 05.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap împotriva Sentinței civile nr. 7244 din data de 21.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. A., în cauză având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns recurentul-pârât, prin reprezentant convențional, consilier juridic cu delegație la dosar și intimata-reclamantă C. A., legitimată cu CI, ., nr._, CNP_, personal și asistată de reprezentant convențional, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 21).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-pârât, prin reprezentant convențional, solicită admiterea recursului și învederează instanței că potrivit actelor medicale aflate la dosarul de fond, produse de către dr. D. B. de la Spitalul de Urgență București, acte medicale din noiembrie 2011 și martie 2012, reiese că intimatei-reclamante i s-a amputat membrul superior stâng în proporție de 1/3 și astfel a rămas cu 2/3 din braț. Astfel, pe baza acestor acte medicale s-a făcut încadrarea în gradul mediu al invalidității. Arată că recurentul-pârât nu are nici o vină, deoarece încadrările în grad de invaliditate se fac exclusiv pe baza actelor medicale.
Intimata-reclamantă, prin reprezentant convențional, solicită respingerea cererii de recurs și învederează instanței că în cazul de față nu poate fi vorba de un handicap mediu, ci de unul total, care se poate constata vizual, raportul medical este unul greșit, deoarece a fost amputat întreg membrul superior stâng. Făcând referire la Ordinul MMFES care stipulează printre condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru încadrarea în gradul mediu de handicap lipsa degetelor de la o mână ori dezarticularea radio-carpiană, învederează că în cazul de față având în vedere amputația totală nici nu ar mai fi nevoie de o reevaluare care să conducă la concluzia încadrării în gradul de handicap accentuat.
La interpelarea instanței, intimata-reclamantă, personal, învederează instanței că poate manipula lucruri cu mâna dreaptă.
La interpelarea instanței cu privire la diferența între gradul de handicap mediu și cel accentuat, intimata-reclamantă, prin reprezentant convențional, arată că nu are cunoștințe medicale, dar consideră că având în vedere gradul total de amputație al membrului superior stâng din acest caz, ar trebui încadrat în grad de handicap accentuat.
Curtea lasă cauza la sfârșitul ședinței pentru a putea constata vizual amputația totală a membrului superior stâng.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul-pârât, prin reprezentant convențional, consilier juridic cu delegație la dosar și intimata-reclamantă C. A., legitimată cu CI, ., nr._, CNP_, personal și asistată de reprezentant convențional, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 21).
La interpelarea instanței, intimata-reclamantă, personal, învederează instanței că a suferit o operație la mână și apoi a fost amputată, fără să mai sufere o altă intervenție după.
Recurentul-pârât, prin reprezentant convențional, reiterează faptul că s-a procedat conform actelor medicale de la dosar, și astfel nu i se poate reține nici o culpă, situația de fapt ar fi putut fi răsturnată fie printr-un alt document emis de medicul D. B., cel care a efectuat amputația, fie prin alte acte medicale care să surprindă perioada octombrie 2011-aprilie 2012, dar nu are cunoștință că s-ar fi depus altfel de acte la dosarul administrativ.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, sub nr. 3580//87/2012, reclamanta C. A. a formulat contestație împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 6585/4.05.2012, emisă de COMISIA SUPERIOARĂ DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP din cadrul MINISTERULUI M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, solicitând anularea acestei decizii și obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de încadrare a sa în gradul de handicap accentuat.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în urma unui accident feroviar, în data de 24.10.2011, i-a fost amputat membrul superior stâng. În această situație, s-a prezentat în fața Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți care funcționează în cadrul Consiliului județean Teleorman în vederea stabilirii gradului de handicap și a emiterii certificatului corespunzător. În urma evaluării, s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 174/26.01.2012 prin care a fost încadrată în gradul de handicap mediu. Această încadrare a contestat-o reclamanta, însă contestația sa a fost respinsă ca neîntemeiată, prin decizia atacată în cauză.
A arătat că apreciază această decizie ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât a fost încadrată într-un grad de handicap care nu corespunde infirmității sale, amputarea membrului toracic stâng superior fiind totală și cauzându-i grave dificultăți în viața de zi cu zi. Comisiile de evaluare au făcut o încadrare greșită, cea care s-ar fi impus în cauză fiind încadrarea în gradul de handicap accentuat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 148/2006 și ale Legii nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul M.M.F.P.S. a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman, în temeiul art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și excepția inadmisibilității cererii, pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 430/2008.
Pe fond, a arătat că decizia nr. 6585/4.05.2012, prin care Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți confirmă certificatul eliberat de Comisia de Evaluare Teleorman nr. 174/26.01.2012, a fost dată cu respectarea strictă a criteriilor de evaluare aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al MMFES și nr. 1992 al MSP din 2007. Încadrarea în gradul de handicap se face în conformitate cu criteriile aprobate prin ordinul menționat, pe baza actelor din dosarul medical al solicitantului, or, din dosarul reclamantei a rezultat că nu îndeplinește condițiile pentru a fi încadrată în gradul de handicap accentuat.
Pârâtul a făcut trimitere la dispozițiile Cap. 7, secțiunea a III-a, pct. 1 din Ordinul menționat, conform cărora gradul accentuat implică o imposibilitate a realizării manipulației prin lipsa prin amputație a membrului toracic unilaterală cu reducerea prehensiunii contralateral, în timp ce gradul mediu implică o deficiență de manipulație medie prin amputația membrului toracic antebraț/braț, de la diferite nivele, în raport de vârsta, cauza și cu gestualitatea și deservirea necesare. Se iau în considerație: cauza care a condus la indicația de amputație, starea bontului și nivelul amputației.
Reclamanta a fost diagnosticată prin lipsa prin amputație 1/3 superioară membru stâng, amputație efectuată în urma traumatismului, pe fondul unui accident feroviar din anul 2010. Potrivit referatului medical nr. 252/17.01.2012 întocmit de un medic al Spitalului de Urgență București, reclamanta prezintă o evoluție postoperatorie favorabilă, rana este cicatrizată, cu persistența manifestărilor membrului fantomă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P. din 2007.
Prin sentința civilă nr. 757/11.09.2012 Tribunalul Teleorman a declinat competența se soluționare a cauzei în favoarea C.A.B. – S.C.A.F., în temeiul art. 10 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și ținând seama că actul administrativ atacat în cauză este emis de o autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul C.A.B. – S.C.A.F. la data de 24.09.2012.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă decizia contestată și documentația administrativă care a stat la baza emiterii ei.
Prin încheierea din 2.11.2012, Curtea a respins excepția inadmisibilității cererii pentru neurmarea procedurii administrative prealabile în temeiul considerentelor arătate în încheierea menționată. Astfel, a reținut că potrivit art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, deciziile Comisiei superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Trimiterea la atacarea actului administrativ emis de Comisia Superioară potrivit Legii nr. 554/2004 nu trebuie înțeleasă ca făcând referire și la obligativitatea adresării în prealabil a cererii administrative de revocare a actului în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât însăși decizia de încadrare în grad de handicap emisă de către Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul MMFPS este rezultatul urmării unui recurs ierarhic, respectiv a contestării certificatului de încadrare în grad de handicap emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului județean Teleorman.
Prin urmare, fiind urmată o procedură administrativă prealabilă la organul ierarhic superior, chiar dacă, potrivit art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 430/2008, se atacă în contencios administrativ decizia Comisiei superioare, aceasta nu înseamnă că o nouă procedură administrativă prealabilă ar trebui urmată în privința acestei decizii.
Prin sentința nr. 7244/21.12.2012, Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
A anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 6585/4.05.2012 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
A obligat pârâtul să emită decizia de admitere a contestației administrative în sensul dispunerii reevaluării reclamantei în vederea încadrării în gradul de handicap corespunzător.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 6585/4.05.2012, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul M.M.F.P.S. a confirmat încadrarea în gradul de handicap mediu care a avut loc în ceea ce o privește pe reclamantă prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 174/26.01.2012 emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului județean Teleorman.
A constatat instanța de fond că motivarea încadrării în gradul de handicap mediu s-a bazat pe aplicarea criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P., fără ca decizia de încadrare în grad de handicap sau documentația administrativă pe care s-a întemeiat să detalieze asupra încadrării concrete, particulare, a reclamantei în gradul de handicap respectiv.
Reclamanta a arătat că, raportat la infirmitatea de care suferă și la gravele dificultăți pe care le întâmpină în manipulație, ar fi trebuit încadrată în gradul accentuat de handicap.
Curtea a avut în vedere criteriile de evaluare amintite aplicate în cauză, cuprinse în capitolul 7, secțiunea a III-a din Ordinul menționat, conform cărora amputația membrului toracic unilateral poate fi încadrată atât în gradul de handicap mediu, când se constată deficiență de manipulație medie, în raport de vârstă și cauză, cu gestualitatea și deservirea necesare, cât și în gradul de handicap accentuat pentru deficiența de manipulație accentuată rezultată din amputația membrului toracic unilateral cu reducerea prehensiunii contralateral.
S-a reținut în considerentele sentinței recurate că raportul de evaluare complexă emis de Serviciul de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul D.G.A.S.P.C. Teleorman nu cuprinde, la secțiunea destinată rezultatelor evaluării complexe (în condițiile în care, conform criteriilor de evaluare, în cazul amputării totale a unui membru toracic este posibilă încadrarea diferită în funcție de situația concretă a persoanei evaluate), o evaluare a aspectelor care diferențiază cele două posibile încadrări. Din această evaluare nu rezultă, spre exemplu, să se fi verificat dacă, în cazul acestei persoane evaluate, au avut loc tulburări de prehensiune (acțiunea mâinii de a prinde cu ajutorul degetelor) contralateral, care ar justifica încadrarea în gradul accentuat de handicap, deși se face referire la autonomia scăzută a persoanei evaluate.
Din acest motiv și având în vedere și că pârâtul, prin întâmpinarea sa, s-a referit la o situație de fapt care nu corespunde realității, respectiv lipsa prin amputație a unei treimi din membrul superior stâng al reclamantei, dar și faptul că nu a răspuns în concret solicitării instanței de a explica sintagma folosită în cuprinsul întâmpinării „diagnosticarea reclamantei cu lipsa prin amputație 1/3 superioară membru superior stâng” și s-a limitat la a reproduce literal criteriile de evaluare prevăzute de lege, fără însă a detalia asupra motivelor concrete, particulare care au determinat încadrarea reclamantei în gradul de handicap mediu, iar nu în gradul accentuat, Curtea în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte cererea, constatând că, din documentația administrativă nu rezultă aplicarea concretă a criteriilor de evaluare, nici în prima fază administrativă și nici din activitatea Comisiei superioare, în soluționarea contestației.
Astfel, Curtea a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 6585/4.05.2012 emisă de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap și a obligat pârâtul să emită o decizie de admitere a contestației administrative în sensul dispunerii reevaluării reclamantei în vederea încadrării în gradul de handicap corespunzător, reevaluarea urmând să stabilească în concret, în funcție de situația medicopsihosocială a reclamantei, dacă handicapul de care suferă este unul mediu sau accentuat, raportat la criteriile prevăzute în Cap. 7 Secțiunea a III-a a Ordinului nr. 762/2006 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.
Dosarul nr._, având ca obiect recursul declarat de pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a fost înaintat, la data de 6.03.2012 la Înalta Curte de Casație și Justiție – Registratura Generală.
În temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (2) și (4) din Legea nr. 2/2013, dosarul a fost transmis Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel București, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că, sub raportul situației de fapt, instanța de fond consideră ca fiind necorespunzătoare realității situația de fapt conform căreia este lipsă prin amputație 1/3 din membrul superior stâng.
A arătat că intimata a suferit un accident de feroviar soldat cu un politraumatism. Urmare a internării la Spitalul de Urgență București, în biletul nr. 252 din 17.01.2012, se atestă clar că "se decide amputația membrului toracic stâng în 1/3 proximală asociată cu artroza scapulo-humerală". Mai mult, în biletul de ieșire din Spitalul Clinic de Urgență București, dr. D. B. specifică faptul că, în 24.10.2011 se intervine chirurgical practicându-se amputația membrului stâng 1/3 .
A menționat că, în aceste condiții, este de netăgăduit că amputația s-a efectuat proximal și are dimensiunea de o treime din lungimea brațului stâng.
Instanța consideră, a mai arătat recurentul, că pârâtul s-a limitat la a reproduce literal criteriile de evaluare, fără a detalia motivele concrete, particulare care au determinat încadrarea reclamantei în gradul mediu/ accentuat.
A arătat că, potrivit dispozițiilor Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P. din 2007 cuprinse în Cap. VII - "Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente", Subcap. 3 - " Evaluarea grad de handicap în afectarea funcțiilor motorii […]", punctul 1- "Amputații" - se stipulează care sunt condițiile care trebuie întrunite pentru gradul mediu de handicap: Deficiență de manipulație medie: lipsa degetelor de la o mână; dezarticulație radio-carpiană; amputația membrului toracic: antebraț-braț, de la diferite nivele.
A precizat că intimata se încadrează în ultima prevedere pentru deficiență medie de manipulație, respectiv prezintă amputația membrului toracic stâng parțială - 1/3 proximal.
A arătat că, în concluzie, situația de fapt, astfel cum a fost prezentată documentar și încadrarea legală evocată pentru handicapul motor al intimatei, conduc la soluția încadrării neechivoce în gradul mediu de handicap.
A solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței civile recurate pentru reținerea greșită a stării de fapt și aplicarea greșită a legii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C.proc.civ și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
A arătat că situația de fapt care a fost reținută de instanță este conformă cu realitatea. Astfel, în urma accidentului feroviar i-a fost amputată mâna stângă în întregime și nu 1/3 așa cum în mod eronat s-a menționat în biletul de ieșire din spital.
A afirmat că acest fapt se poate constata cu ușurință prin propriile simțuri ale oricărei persoane, deoarece se vede clar, mâna nu mai există, fiind amputată de la baza umărului.
A menționat că handicapul de care suferă este un handicap accentuat și nu un handicap mediu, deoarece amputația membrului toracic a fost totală iar nu parțială, pentru a se pune problema unei deficiente de manipulație medie.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 și 3041 C.proc.civ., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal a reținut instanța de fond, potrivit criteriilor de stabilire a gradului de handicap menționate în capitolul 7, secțiunea a III-a din Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P. reprezintă deficiență de manipulație medie amputația membrului toracic: antebraț-braț, de la diferite nivele, în raport de vârstă, cauză și cu gestualitatea și deservirea necesară, putând fi încadrată în grad de handicap mediu.
Conform acelorași criterii, amputația membrului toracic unilaterală cu reducerea prehensiunii contralateral constituie deficiență de manipulație accentuată, ce poate fi încadrată în grad de handicap accentuat.
În conformitate cu dispozițiile acestei secțiuni a capitolului 7, în evaluarea deficienței funcționale se au în vedere următoarele criterii: cauza care a condus la indicația de amputație (distrugerea unui membru prin strivire, pierderea vascularizației, gangrene de cauze variate (arteriopatii, diabet zaharat, embolii), durere severă de cauză circulatorie, tumori maligne, infecție necontrolabilă terapeutic), starea bontului (scurt; cu cicatrici vicioase; cu calus vicios; cu nevroame hiperalgice, cu leziuni trofice, fistule cronice; cu sechele complexe), nivelul amputației, la membrul sau membrele afectate.
Este adevărat că, astfel cum susține recurentul-pârât, potrivit mențiunilor din cuprinsul biletului nr. 252/17.01.2012, ca urmare a internării intimatei-reclamante în Spitalul Clinic de Urgență București, s-a decis amputația membrului toracic stâng în 1/3 proximală asociată cu artroza scapulo-humerală”.
Este menționat, de asemenea, diagnosticul, status post accident feroviar, fracturi multiple antebraț stâng operate, paralizie totală post traumatică plex brahial stâng.
De asemenea, în biletul de ieșire din spital este menționat următorul diagnostic: status post accident feroviar (30.12.2010), fractură ambe oase antebraț stâng operată, cu luxație cap radial stâng și dilacerarea musculaturii antebrațului stâng, paralizie totală posttraumatică plex brahial stâng, tulburare depresiv-anxioasă.
Se arată în cuprinsul biletului de ieșire din spital că pacienta s-a internat cu diagnosticul ante-menționat, acuzând impotența funcțională totală a membrului toracic stâng. În data de 24.10.2011 se intervine chirurgical, practicându-se amputația membrului superior stâng 1/3 proximală, extracapsulară și artrodeza umăr stâng și fixare cu două șuruburi.
Prin raportul de evaluare complexă întocmit de Serviciul de Evaluare Complexă a persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul D.G.A.S.P.C. Teleorman a fost evaluată deficiența funcțională a intimatei-reclamante ca fiind deficiență medie, gr. III.
Din cuprinsul raportului sus-menționat nu rezultă dacă, în evaluarea deficienței funcționale au fost avute în vedere, nu doar nivelul amputației ci și celelalte criterii de evaluare prevăzute în cap. 7, secțiunea a III-a din Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P., respectiv cauza care a condus la indicația de amputație și starea bontului.
De asemenea, astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței recurate, din analiza raportului nu rezultă dacă s-a verificat existența unor tulburări de prehensiune contralateral, pentru a distinge între gradul de handicap mediu acordat și gradul de handicap accentuat.
În lipsa examinării tuturor criteriilor prevăzute de Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P. pentru evaluarea deficienței funcționale, nu pot fi reținute susținerile recurentului-pârât în sensul încadrării neechivoce a intimatei-reclamante în gradul mediu de handicap.
În consecință, în mod legal și temeinic instanța de fond a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 6585/4.05.2012 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a obligat pârâtul să emită o decizie de admitere a contestației administrative, în sensul dispunerii reevaluării reclamantei pentru a se stabili dacă handicapul constatat este mediu sau accentuat, prin raportare la criteriile prevăzute de cap. 7, secțiunea a III-a a Ordinului nr. 762/2006 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prevăzute de art.304 C.proc.civ., urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin. (1) C.proc.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap împotriva Sentinței civile nr. 7244 din data de 21.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. A. ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
A. J. | A. P. | R. I. C. |
GREFIER |
I. C. B. |
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2993/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 948/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
