Anulare act administrativ. Decizia nr. 1241/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1241/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 2746/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1241
Ședința publică din data de 21.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. C. M.
JUDECĂTOR: C. C. V.
JUDECĂTOR: C. R. M.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva sentinței civile nr. 622/28.06.2012, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. L. și cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 8.03.2013 intimata reclamantă a depus la dosar înscrisurile ce i-au fost puse în vedere de instanță, într-un exemplar, solicitând și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 622/28.06.2012 Tribunalul T. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V. L. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/13.10.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice A., a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice A. să restituie reclamantei suma de 4387 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare, actualizată cu indicele de inflație calculat de la data plății până la data restituirii efective și a respins ca nefondată acțiunea formulată împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T. având ca obiect revocarea deciziei nr. 77/29.03.2012.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în anul 2009 reclamanta a achiziționat un autoturism second hand ,marca Opel Vivaro, înmatriculat în Germania la data de 28 septembrie 2007, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să plătească taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008, modificată prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, în cuantum de 4387 lei ,taxă achitată conf. chitanței . nr._, în contul Trezoreriei orașului A..
Instanța a mai reținut că taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
S-a constatat că actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Instanța a apreciat că, reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantei pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
S-a constatat că art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Tribunalul a reținut că după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, instanța a constatat incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește”, s-a apreciat că o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamantă la data de 28.12.2010, s-a apreciat că trebuie examinată compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, s-a reținut că prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, s-a apreciat că prin aceste prevederi se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
Prin urmare, instanța a apreciat că prin aceste modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul CE, întrucât instituie atât o discriminare între autoturismele second – hand înmatriculate deja într-un stat membru al uniunii europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second – hand deja înmatriculate în România și, mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi.
Instanța a apreciat ca fiind evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
Susținerea pârâtei conform căreia prezenta cerere de chemare în judecată ar fi prematur formulată, a fost apreciată de instanță ca fiind nefondată, întrucât reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare și nu recalcularea acesteia.
În raport de cele reținute, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamantă pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110(fost 90 ) din Tratat și a dispus admiterea acțiunii, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/13.10.2009 emisă de AFP A. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor publice A. la restituirea actualizată cu indicele de inflație a taxei de poluare în cuantum de 4387 lei încasate cu chitanța . nr._.
Capătul de cerere având ca obiect revocarea deciziei nr. 77 din 29.03.2012 emisă de DGFP T. cu ocazia soluționării contestației formulate de reclamantă prin care aceasta a solicitat restituirea taxei de poluare achitate cu chitanța . nr._, a fost respins ca nefondat, dat fiind că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim ,de către o autoritate publică ,se poate adresa instanței de contencios administrativ competente ,pentru anularea actului ,recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate. De asemenea, în raport de art. 18 din aceeași lege, instanța a constatat că soluționând cererea poate, după caz să anuleze, în tot și în parte actul administrativ sau să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ.
Instanța de contencios administrativ a reținut că nu poate revoca un act administrativ, revocarea neputând fi efectuată decât de emitentul actului administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că intimata-reclamantă a chemat-o în judecată solicitând restituirea sumei achitate ca taxă de poluare auto, iar instanța de fond, prin sentința atacată, a obligat-o la restituirea sumei de 4387 lei, reprezentând plată taxă de poluare plus actualizarea acesteia până la data plății efective, deși de la data plății și până la depunerea acțiunii la grefa Tribunalului T. nici un motiv legal și temeinic nu putea fi invocat de reclamantă pentru a justifica pasivitatea sa în recuperarea taxei.
Recurenta a mai arătat că sentința criticată este pronunțată după data de 14 noiembrie, data la care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 24/2011, și din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegală decizia de calcul a taxei de poluare și a lărgit cadrul procesual peste cererea cu care a fost învestită, pentru că intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei fără a-și întemeia cererea pe art. 117 alin. 1 lit. d) C.p.fisc. Susține că instanța a apreciat greșit aspectele deduse judecății și a ignorat apărările cuprinse în întâmpinare, acțiunea fiind inadmisibilă pentru că este prematur formulată (reclamanta nu a solicitat recalcularea taxei în baza Legii nr. 9/2012) și nu s-a solicitat restituirea în baza art. 117 C.p.fisc.
Recurenta a susținut că instanța ar fi trebuit să țină cont de mai multe aspecte. Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată, T. și N., astfel că nu se poate institui cu putere de lege că taxa colectată în temeiul OUG nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar.
Dacă aspectele de drept erau lămurite, susține că Institutul Național al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm în aplicarea concretă a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, însă, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a CJUE în cauza C-402/09 T., dezbatere ce a avut loc la București în data de 10 mai 2011, s-a opinat că până și CJUE a fost reticentă în ceea ce privește taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, soluția pronunțată „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să..” (B. A. – Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE în cauza C-402/09, T.) pentru că în cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția „dacă”, ceea ce conduce la analiza pe caz și nu la admiterea acțiunilor în temeiul discriminării.
Recurenta susține că practica instanței de fond este unitară și în sensul omiterii aplicării legii noi în raport cu cererea reclamantului. Legea nr. 9/2012 prevede un termen în care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat OUG 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei și restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totală de plata taxei de poluare, un drept pe care în realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotărârea judecătorească să aibă efecte peste prevederile legale în materie.
Mai arată recurenta că, în loc să lămurească soluționarea spețelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a ÎCCJ conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor de calcul al taxei de poluare, deși din argumentația expusă, studiul ar trebui individualizat și nu aplicat în sensul admiterii acțiunilor, în special în această speță în care reclamantul nu a respectat legea nouă în materie solicitând restituirea taxei la AFP A. conform Legii nr. 9/2012 privind calculul taxei de poluare.
Cu privire la dobânzile acordate, consideră recurenta că nu poate fi responsabilă pentru pasivitatea neîntemeiată și nejustificată de care reclamanta a dat dovadă timp de aproape 3 ani și nu a întreprins nicio acțiune pentru a-și recupera taxa plătită pe principiul „poluatorul plătește”.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C.p.civ.
Examinând motivele de recurs în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente, prin prisma art. 304 și art. 3041 Cod proc.civ., Curtea reține următoarele:
Critica recurentei pârâte în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 117 alin. 1 lit. d Cod proc.fisc. dar și susținerea recurentei în sensul că instanța de fond a lărgit cadrul procesual peste cererea de chemare în judecată aplicând cauzei Decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a apreciat corect că reclamanta a adresat organului fiscal o cerere de restituire a taxei de poluare actualizată până la data achitării acesteia și deși nu a indicat art. 117 Cod proc.fisc. cererea reprezintă solicitare de restituire a unor sume încasate nelegal la bugetul de stat astfel cum sunt reglementate de Codul proc.fisc. .
Prin decizia nr. 77/29.03.2012 Direcția Generală a Finanțelor Publice T. a soluționat cererea reclamantului și a respins solicitarea de restituire de taxă astfel că acțiunea introdusă de reclamantă nu este nici inadmisibilă și nici prematură.
Criticile recurentei pârâte cu privire la nelegalitatea sentinței atacate pe motiv că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit legea cu referire la OUG nr. 50/2008 și aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar se constată că sunt nefondate.
Din actele aflate la dosar rezultă că reclamanta a achitat taxa de poluare la Trezoreria Municipiului A., conform chitanței . nr._, rezultând că raportul juridic fiscal s-a născut între contribuabil și autoritatea fiscală care a încasat taxa.
Împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice a încasat taxa de poluare în numele și pe seama Administrației Fondului pentru Mediu își are originea într-un raport juridic bugetar fiscal reglementat de lege între cele două autorități publice, raport față de care plătitorul de taxă este terț.
Ca atare, în acțiunea având ca obiect restituirea taxei de poluare încasată cu încălcarea dreptului european, administrația financiară este titulara obligației de restituire din raportul juridic dedus judecății.
Pentru aceste considerente se constată că soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
Cu privire la criticile recurentei pârâte aduse soluției date de tribunal pe fondul cauzei se constată că sunt de asemenea nefondate.
Astfel, critica recurentei pârâte în sensul că, art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) nu este aplicabil și nici incident speței fiind aplicabile doar prevederile OUG nr. 50/2008 se constată că este nefondată.
Potrivit art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
CJUE a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene a fost interpretat în același sens de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011, în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, și față de această concluzie a instanței Uniunii europene, în mod corect a reținut instanța de fond neconcordanța dintre dreptul intern și dreptul comunitar, context în care devin aplicabile dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În consecință, constatând că dispozițiile OUG nr. 50/2008 încalcă normele comunitare, refuzul recurentei pârâte de a restitui intimatului reclamant taxa de poluare încasată în baza acestui act normativ este unul nejustificat, iar soluția instanței de fond sub acest aspect a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Față de cele reținute anterior se constată ca fiind neîntemeiate și susținerile recurentei pârâte în sensul că OUG nr. 50/2008 nu induce un regim fiscal discriminatoriu pentru categoria de autovehicule/autoturisme uzate provenite din spațiul comunitar și din aceeași categorie cu autoturismele aflate în circulație în România, înmatriculate anterior acestui act normativ.
În speță nu este vorba despre încălcarea principiului neretroactivității ci despre o reglementare contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Dacă legiuitorul (inițial Guvernul la adoptarea OUG nr. 50/2008 apoi Parlamentul la aprobarea ordonanței) prevedea aplicarea unei taxe de poluare pentru orice autovehicul aflat în circulație fără să condiționeze plata taxei de momentul înmatriculării în România, actul normativ ar fi fost conform Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene și nu era necesară restituirea taxei.
Nu au relevanță susținerile recurentei cu privire la corespondența și scrisoarea de punere în întârziere dintre autoritățile române și Comisia Europeană față de hotărârile preliminare pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene menționate anterior.
Susținerea recurentei pârâte în sensul că instanța de fond a omis să aplice Legea nr. 9/2012 în speță se constată că este nefondată, având în vedere că reclamanta a achitat taxa de poluare în anul 2009 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012.
Cu privire la dobânzile acordate prin sentința atacată, criticile recurentei pârâte în sensul că nu poate achita cheltuieli nedatorate și nejustificate sunt parțial întemeiate.
În sensul că instanța de fond a obligat pârâta să restituie taxa de poluare actualizată cu indicele de inflație calculat de la data plății până la cea a restituirii efective, în condițiile în care pentru sumele nelegal încasate ce se restituie de la buget, Codul proc.fisc. prevede că se datorează dobânda prevăzută de art. 124 de la data când expiră termenul de soluționare a cererii de restituire a sumei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4387 lei taxă de poluare cu dobânda prevăzută de art. 124 Cod proc.fisc. de la data de 29.03.2012 (data soluționării cererii de restituire prin Decizia nr. 77/2012) și până la restituirea efectivă, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva sentinței civile nr. 622/28.06.2012, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. L. și cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T..
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4387 lei taxă de poluare cu dobânda prev. de art. 124 C.pr.fisc. de la data de 29.03.2012 și până la restituirea efectivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. C. M. C. C. V. C. R. M.
GREFIER,
I. C. D.
Red.jud.C.C.V.
Tehnodact. C.O./2 ex.
Jud. fond: M. R. -Tr. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 169/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2594/2013. Curtea de... → |
|---|
