Anulare act administrativ. Sentința nr. 3076/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3076/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 2065/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3076
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta Inspecția J. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cerere având drept obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta reprezentată de doamna consilier juridic A. - L. S., care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează președintelui completului de judecată faptul că reclamantul înaintează la dosarul cauzei, prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 14.10.2013, precizări însoțite de înscrisuri.
Documentația care a stat la baza emiterii Rezoluției nr. 4253/IJ/3123/DIJ/2012 din data de 15.02.2013 – având caracter confidențial a fost pusă la dispoziția președintelui de complet prin grija grefierului – șef de secție.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii, excepție invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei formulează concluzii de admitere a excepției și de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, arătând în esență faptul că reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 46 alin. 5 din Legea 24/2012, pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004, și pe prevederile Legii nr. 317/2004, însă, din cuprinsul cererii sale, rezultă faptul că acesta a înțeles să formuleze contestație împotriva rezoluției din data de 15.02.2013, astfel încât se poate aprecia că invocă dispozițiile art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004. În urma sesizării formulate de petent cu privire la cei trei judecători, inspectorul judiciar a constatat că nu sunt indicii de săvârșire a uneia dintre abaterile disciplinare de natură să atragă răspunderea disciplinară, astfel încât în temeiul art. 47 lit. b, rap. la art. 45 alin. 4 lit. b din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, sesizarea a fost clasată, iar rezultatul s-a comunicat direct persoanei care a formulat sesizarea la data de 25.02.2013, precum și magistraților vizați. Susține că potrivit art. 47 alin. 1 lit. b din Legea 317/2004, „rezoluția de clasare este definitivă”, neputând fi atacată în instanță.
Invocă prevederile art. 47 alin. 5 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, conform cărora „rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. 1 lit. c și alin. 4 poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile”. În cauza de față s-a constatat că nu există niciuna dintre aceste două situații – respectiv să fi fost respinsă sesizarea sau inspectorul-șef să infirme rezoluția inspectorului judiciar și să fie respinsă sesizarea, situații în care poate fi sesizată instanța de contencios administrativ, astfel încât rezoluția de clasare fiind definitivă, nu este prevăzută o cale de atac.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2013, reclamantul S. I. a chemat în judecată pârâta Inspecția J. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicitând desființarea actului administrativ reprezentat de răspunsul nr. 4253/IJ/3123/DIJ/2012 din 15.02.2013 emis de pârâtă, dispunerea măsurii de trimitere în fața Comisiei de Disciplină pentru Judecători a judecătoarelor pentru care a făcut plângere la Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivarea acțiunii a invocat excepția de nulitate a acestui răspuns în care nu se specifică de cine este întocmit, de cine este semnat, nu îndeplinește condițiile legale de validitate potrivit procedurii de întocmire, de verificare, de constatare și de trimitere a răspunsului către titular.
Motivația din acest răspuns este nelegală, netemeinică și nefondată și probează prin conținutul ei că este întocmită și aprobată cu ignorarea înscrisurilor sau, mai degrabă, cu interpretarea greșită a susținerilor reclamantului.
A solicitat trimiterea magistraților completului față de care a promovat sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii în fața Comisiilor de Disciplină pentru Judecători, extinderea cercetărilor după caz și începerea urmăririi penale față de acești magistrați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 Cod penal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 46 alin. 5 din Legea 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii 303/2004 și a Legii 317/2004.
Pârâta Inspecția J. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că reclamantul contestă rezoluția din data de 15.02.2013, emisă în dosarul nr. 4253/IJ/3123/DIJ/2012 al Inspecției Judiciare – Direcția de Inspecție J. pentru Judecători, prin care sesizarea reclamantului a fost clasată întrucât inspectorul judiciar a constatat că nu sunt indicii de săvârșire a uneia dintre abaterile disciplinare de natură să atragă răspunderea disciplinară.
Conform art. 47 alin. 1 lit. b din Legea 317/2004, rezoluția de clasare este definitivă, astfel că poate fi contestată de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția J. doar rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării.
În speță se contestă rezoluția de clasare care este una definitivă, împotriva căreia nu este prevăzută o cale de atac.
Cu privire la excepția de nulitate a răspunsului pârâta a solicitat respingerea, întrucât rezoluția de clasare a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 18 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția J., iar comunicarea rezoluției prin adresă semnată de către inspectorul șef, cu indicarea numelui acestuia, atestă verificarea și avizarea rezoluției care dobândește astfel autoritatea instituției de la care emană.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor a constatat că nu sunt indicii privind săvârșirea uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea 303/2004.
Reclamantul critică, în principal, modul de instrumentare a dosarelor nr._ /a1, respectiv nr._, aflate pe rolul Curții de Apel G..
Prin precizările depuse la dosar pentru termenul din 15.10.2013, reclamantul a arătat că, deși în cuprinsul sesizării către Inspecția J. a menționat în mod expres să se verifice legalitatea repartizării aleatorii către același complet pentru care a făcut sesizarea, din actul administrativ contestat nu rezultă că verificările au vizat și acest aspect.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, Curtea apreciază că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, față de următoarele considerente:
Reclamantul contestă rezoluția nr. 4253/IJ/3123/DIJ/2012 din 15.02.2013 emisă de Inspecția J. prin care, în temeiul art. 47 alin. 4 lit. b din Legea 317/2004, a fost clasată sesizarea formulată de reclamant.
Sesizarea a vizat nemulțumirile cu privire la modul în care s-au derulat procedurile în dosarele nr._ /a1 și nr._ ale Curții de Apel G., iar verificările efectuate în limitele de competență prevăzute de dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea 304/2004 au stabilit că nu au fost constatate indicii de comitere a vreunei abateri disciplinare de către doamnele judecător la care se referă sesizarea, ceea ce a determinat clasarea sesizării conform art. 47 alin. 4 lit. b din Legea 317/2004.
Potrivit art. 45 alin. 2 din Legea 317/2004: „În cazul în care Inspecția J. este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.”
Art. 47 alin. 1 – 5 din aceeași lege stabilește că: „ (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:
a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;
c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.
(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).
(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.”
Din aceste dispoziții legale rezultă că rezoluția de clasare a sesizării este definitivă, ceea ce înseamnă că nu este reglementată o cale de atac împotriva acesteia.
Ceea ce poate contesta la instanța de contencios administrativ persoana care a formulat sesizarea este rezoluția de respingere a sesizării, atât cea prevăzută la art. 47 alin. 1 lit. c, cât și cea prevăzută la art. 47 alin. 4 din Legea 317/2004.
În condițiile în care art. 47 alin. 1 lit. b din Legea 317/2004 prevede în mod expres că rezoluția de clasare este definitivă, se constată că aceasta nu poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ, legea nereglementând nicio cale de atac împotriva acesteia.
Un alt argument în acest sens îl reprezintă și dispozițiile art. 47 alin. 6 din Legea 317/2004 conform cărora una dintre soluțiile pe care le poate pronunța instanța este admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, ceea ce presupune că a fost începută cercetarea disciplinară.
Or, în speță, în urma verificărilor prealabile efectuate de inspectorul judiciar cu privire la aspectele semnalate în sesizarea petentului s-a constatat că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, nefiind începută cercetarea disciplinară a judecătorilor la care sesizarea se referă, astfel că singura soluție ce poate fi dispusă este clasarea sesizării printr-o rezoluție care nu este supusă niciunei căi de atac.
Față de aceste considerente, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. I., cu domiciliul ales în G., .. 4, .. 7, în contradictoriu cu pârâta Inspecția J., cu sediul în București, sector 3, . B, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. – M. C. R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./ 4 ex.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2993/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
