Anulare act administrativ. Decizia nr. 4869/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4869/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 69/87/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4869
Ședința publică de la 08 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
JUDECĂTOR – R. M. V.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-pârât C. L. AL COMUNEI RĂSMIREȘTI împotriva sentinței civile nr.1052 din 21.06.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN și intimata-pârâtă S.C. N. I. S.R.L. A., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 01.11.2013 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 08.01.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 31.01.2013, după casare cu trimitere spre rejudecare, reclamanta Instituția P. Județului Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul C. L. al comunei Răsmirești, județul Teleorman, a solicitat anularea hotărârii nr. 23/30.06.2011.
S.C. „N. I.” S.R.L. – A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu – fila 39, dosar nr._ și precizată la data de 18.03.2013 – fila 18, dosar nr._, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 23/30.06.2011 adoptată de pârât.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Teleorman a pronunțat Sentința civilă nr.1052 din 21.06.2013 prin care a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta Instituția P. Județului Teleorman, și a cererii de intervenție formulată de . A., si, pe cale de consecinta anularea Hotărârii nr. 23/30.09.2011 adoptată de pârâtul C. L. Răsmirești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin hotărârea nr. 23/30.06.2011 – pârâtul C. L. al comunei Răsmirești, județul Teleorman, a aprobat o redevență de 3.000 euro pentru exploatarea și administrarea unei suprafețe de 19 ha teren agricol de sub luciul de apă, ½ ha teren agricol „redevență negociată între C. L. Răsmirești și S.C. „N. I.” S.R.L”.
Potrivit contractului de concesiune nr. 155/21.09.2004, Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent, a transmis intervenientei S.C. „N. I.”S.R.L. – A., județul Teleorman, dreptul de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 19 ha, Baraj G. I teren aflat sub luciu de apă, pe perioada existenței activului, dar nu mai mult de 49 de ani, redevența fiind echivalentul în lei a 115 Kg grâu STAS 813/68/ha anual (art. 4.1.).
Prin actul adițional nr. 3/8.06.2010, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.) s-a subrogat Administrației Domeniilor Statului (A.D.S.) în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractul de concesiune nr. 155/21.09.2004, începând cu data de 24.10.2009 (art. 1) celelalte clauze ale acestui contract și ale actelor adiționale încheiate anterior, rămânând neschimbate.
Prin Protocolul aprobat prin Hotărârea nr. 14/02.02.2011, a Comisiei de Privatizare – Concesionare, A.N.P.A., a predat Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar a Primăriei comunei Răsmirești, județul Teleorman, conform H.G. nr. 1.358/2001, suprafața de 19,40 ha pe care se află amplasat iazul piscicol G. I cu mențiunea că pârâtul se subordonează A.N.P.A. privind contractul de concesiune nr. 155/21.09.2004.
În conformitate cu prevederile pct. 7.2.3. și 12.6 din contractul de concesiune, acesta nu poate fi modificat decât prin acordul părților contractante.
În cauza de față prin hotărârea nr. 23/30.06.2011 s-a modificat o clauză contractuală – art. 4.1, privind redevența, în mod unilateral cu toate că la art. 1 se menționează că redevența de 3.000 de euro a fost negociată de părțile litigante.
Această mențiune cum că redevența a fost modificată în concordanță cu prevederile art. 7.2.3. și 12.6 din Contractul de concesiune, respectiv prin acordul părților, nu este probată întrucât din înscrisurile care au stat la baza adoptării hotărârii nr. 23/30.06.2011, nu rezultă realizarea și finalizarea unui asemenea demers prealabil al negocierii.
Procesul verbal al ședinței de consiliu din data de 30.06.2011, ședință la care a fost invitat G. Ș., directorul societății comerciale interveniente, nu consemnează operațiuni de dialog care ține de natura negocierii redevenței, atâta timp cât are aserțiuni de genul „D-l primar… îl întreabă pe d-nul G. cât este dispus să ofere…” ori „D-nul G. în cuvântul său arată nemulțumirea în ceea ce privește stabilirea prețului…”.
Pe de altă parte, la sfârșitul ședinței a fost „supusă la vot propunerea d-lui Biltic P.” și a fost aprobată redevența în sumă de 3.000 euro pe an, prin urmare neexistând acordul părților din contractul de concesiune nr. 155/21.09.2004 pentru modificarea redevenței prin negociere.
De altfel, dacă ar fi avut loc o negociere, chiar colectivă, între consiliul local și directorul reclamantei – deși nu este uzual, procesul verbal al ședinței de consiliu din 30.11.2011 trebuia să fie semnat și de către respectivul director (ceea ce nu contravenea art. 41 alin. 6) din legea nr. 215/2011), ori trebuia întocmit un act juridic care să probeze negocierea, anterior ședinței autorității deliberative.
Pe de altă parte dacă redevența în discuție ar fi fost propusă de reclamantă și aprobată de către pârât în ședința de consiliu din 30.11.2011 nu există nici o rațiune ca directorul societății reclamante să conteste hotărârea nr. 23/30.11.2011.
Totodată, către concluzia inexistenței unei negocieri a redevenței converg și deficiențele pe care le au expunerea de motive și raportul de specialitate – filele 8 – 9, dosar C.A.B., în sensul că acestea nu au dată și număr de înregistrare, ceea ce contravine prevederilor art. 39 alin. 3) din Legea nr. 215/2001, republicată.
În fine, în același sens este și prevederea din raportul de avizare din 29 iunie 2011 – fără număr de înregistrare – fila 7 dosar Curtea de Apel București, care prevede în mod expres că „Având în vedere… comisia propune adoptarea în forma prezentă a proiectelor de hotărâre, proiect care la art. 1 stipulează în mod neechivoc „se aprobă o redevență de 3.000 de euro pentru exploatarea și administrarea unei suprafețe de 19 ha teren agricol de sub luciul de apă…”, ceea ce înseamnă că redevența a fost prestabilită unilateral de către pârât.
În considerarea acestor motive, în baza art. 18 din legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea reclamantei și a intervenientului în sensul că a anulat hotărârea nr. 23/30.11.2011 adoptată de pârât.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, pirita C. L. AL COMUNEI RĂSMIREȘTI susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat de pârâtă, nemotivat in drept, s-au invocat, în esență, următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
- prin acțiunea formulata de Instituția P., s-a insistat foarte mult pe preluarea contractului de concesionare dintre Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura si ., prin subrogare a CL-Rasmiresti fata de ANPA, preluare făcuta in ideea de continuare a activității de acvacultura si renegociere a redeventei, stabilita anterior încheierii Protocolului.
Toate acuzele aduse ca, acest contract de concesiune 155/21.09.2004, încheiat intre ANPA si ., a fost modificat unilateral de CL-Rasmiresti, in baza HCL-23/30 iunie 201l, hotarire emisa in baza proiectului de hotarire al Primarului comunei Rasmiresti, expuneri de motive (note de fundamentare a primarului comunei Rasmiresti si raportul de specialitate al compartimentului contabil), toate aceste acte premergătoare HCL- 23/30 iunie 2013, vin cu propuneri catre CL-Rasmiresti de stabilirea pragului de negociere a redeventei, urmind ulterior modificarea contractului de concesiune intre părțile contractante.
In timpul ședinței CL-Rasmiresti din 30 iunie 2011 a participat si d-ul G. Ș., administrator al ., unde a solicitat sa i se dea cuvintul si a venit cu propunerea identica cu cea a primarului, motivata prin proiectul de hotarire, nota de fundamentare si raportul de specialitate al compartimentului contabil.
- preluarea iazului Grosul de catre Comisia de Fond Funciar Rasmiresti, prin Protocol încheiat cu ANPA nu specifica ca redeventa ramine cea stabilita de ANPA ci doar continuarea activității de acvacultura;
- preluarea contractului de inchiriere ,dintre . si ANPA ,de catre CL-Rasmiresti, nu s-a făcut in ideea de a îndepărta actualul concesionar ., ci din contra, menținerea sa, astfel activitatea de acvacultura sa aiba continuitate, dar nu mersul către faliment al veniturilor bugetare locale, datorat redeventei mici, ce o avea ANPA si . de 130 kg/griu/ha luciu de apa.
- in comparație cu redeventa practicata de CL-Rasmiresti, asociat unic la . SRL,societate agricola ,unde redeventa anuala ajunge la 800 kg griu/ha fata de cea practicata de ANPA cu . de 130 kg/ha luciu de apa, diferenta de neacceptat de către CL-Rasmiresti, proprietar cu drepturi depline.
Intimata-intervenienta S.C. N. I. S.R.L. A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei ca legala si temeinica.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Astfel, după cum a reținut și judecătorul fondului, prin HCL nr. 23/30.06.2011 – pârâtul C. L. al comunei Răsmirești, județul Teleorman, a aprobat o redevență de 3.000 euro pentru exploatarea și administrarea unei suprafețe de 19 ha teren agricol de sub luciul de apă, ½ ha teren agricol „redevență negociată între C. L. Răsmirești și S.C. „N. I.” S.R.L”.
Prin contractul de concesiune nr. 155/21.09.2004, ADS a transmis către S.C. „N. I.”S.R.L., dreptul de exploatare a acestui teren, redevența fiind echivalentul în lei a 115 Kg grâu STAS 813/68/ha anual. Prin actul adițional nr. 3/8.06.2010, A.N.P.A. s-a subrogat A.D.S. în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractul de concesiune nr. 155/21.09.2004, începând cu data de 24.10.2009, celelalte clauze ale acestui contract și ale actelor adiționale încheiate anterior, rămânând neschimbate.
Prin Protocolul aprobat prin Hotărârea nr. 14/02.02.2011, A.N.P.A., a predat Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar a Primăriei comunei Răsmirești, suprafața în cauză, cu mențiunea că pârâtul se subordonează A.N.P.A. privind contractul de concesiune nr. 155/21.09.2004.
Or, așa cum a reținut și instanța de fond, față de disp. pct. 7.2.3. și 12.6 din contractul de concesiune, acesta nu poate fi modificat decât prin acordul părților contractante. Prin hotărârea contestată s-a modificat art. 4.1 din contractul de concesiune, în mod unilateral, deși în art. 1 din HCL se menționează că redevența de 3.000 de euro a fost negociată de părțile litigante.
Curtea nu poate reține susținerile recurentei din cererea de recurs, privind negocierea redevenței de către părți, din înscrisurile care au stat la baza adoptării hotărârii nr. 23/30.06.2011, nerezultând realizarea și finalizarea unui asemenea demers prealabil al negocierii. De asemenea din procesul verbal al ședinței de consiliu din data de 30.06.2011, rezultă că nu a avut loc o negociere care să îndeplinească cerințele din contractul de concesiune.
De altfel, recurenta, prin cererea de recurs, nu a adus critici de legalitate asupra sentinței recurate, nefăcând decât să expună situația de fapt din punctul său de vedere, în sensul existenței unei negocieri între părți cu privire la nivelul redevenței.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanta Instituția P. Județului Teleorman, împotriva paratei C. L. al Comunei Răsmirești în sensul că a anulat hotărârea nr. 23/30.11.2011 adoptată de pârâtă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. L. AL COMUNEI RĂSMIREȘTI împotriva sentinței civile nr.1052 din 21.06.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN și intimata-pârâtă S.C. N. I. S.R.L. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. F. S. P. R. M. V.
GREFIER
G. P.
Red I.F. – 2 ex.
Tribunalul Teleorman – jud.M. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3166/2013. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3681/2013.... → |
|---|
