Conflict de competenţă. Sentința nr. 3166/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3166/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 21536/299/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3166
Ședința din Camera de Consiliu de la 21.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență, intervenit între Judecătoria sectorului 1 București și Judecătoria G., privind pe petentul C. P., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA– Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
Cauza a fost luată în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr._/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de către petentul C. P. în contradictoriu cu intimata C. NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CESTRIN, constatându-se incidența conflictului negativ de competență între 2 instanțe de judecată ce se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de Apel, fiind suspendată, din oficiu, îndeplinirea oricărei proceduri și înaintat prezentul dosar instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv Curtea de Apel București.
Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. 21.536/299/24.05.2013, ca urmare a declinării de competență dispusă de Judecătoria G. prin sentința civilă nr. 4479/09.05.2013, petentul C. P., cu domiciliul în municipiul București, sector 1 în contradictoriu cu intimata C. NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CESTRIN, a solicitat: anularea procesului verbal de contravenție . nr._/15.05.2012.
In motivare, în esență, petentul arată că procesul verbal de contravenție nu este semnat olograf de către agentul constatator, aspect ce atrage nulitatea absoluta a acestui înscris.
În dovedirea cererii, s-a depus la dosarul cauzei: procesul verbal de contravenție, înscrisuri ( filele 15-38 din dosarul Judecătoriei G.).
În drept, petentul nu se prevalează de dispozițiile legale.
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, conform disp. art. 36 din OG 2/2001.
Intimata C. NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CESTRIN, legal citată si cu copii ale cererii și înscrisurilor depuse, nu a formulat întâmpinare, dar a depus înscrisuri aferente în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La termenul de judecată din 16.09.2013, procedând și la verificarea, din oficiu, a competentei sale, instanța de judecată a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București și, pe cale de consecință, declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei G..
Analizând excepția invocată de către intimată, prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._/15.05.2012, s-a consemnat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe DN5 km 28+120m, Călugăreni, jud. G., fără a deține rovinietă valabilă.
Conform dispozițiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției se înaintează spre soluționare judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În speță, instanța constatând că locul săvârșirii contravenției reținute în procesul – verbal contestat este DN5 km 28+120m, Calugareni, jud. G., competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale aparținând Judecătoriei G..
Față de caracterul absolut al normelor de competență teritorială enunțate, în temeiul art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.proc.civ. coroborate cu art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei G., în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta reținută in sarcina petentului, prin procesul – verbal de constatare a contravenției .. R12 nr._/15.05.2012.
În aceeași ordine de idei, instanța de judecată a constatat că nu sunt incidente disp. art III Sectiunea a 2 a din Legea nr 2/2013 -privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti precum și pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii 134/2010 privind C.proc.civ, plângerea fiind înregistrată înainte de . NCPC, respectiv la 11.06.2012 – conform plicului de corespondență ( fila nr. 8 dosar Judecătoria G.), fiind incidente disp. art. 104 C.proc.civ. .
Or, potrivit disp. art. 3 din Legea 76/24.05.2012 pentru punerea in aplicare a Legii 134/2010 privind C.proc civ, dispozițiile acestuia se aplică numai proceselor (…) începute după ..
Cu privire la invocarea de către Judecătoria G. a prevederilor art. XXIII alin. 1 și 4 din legea nr. 2/2013 instanța reține că acestea nu sunt incidente în cauză.
Astfel, art. XXIII alin.1 din Legea nr. 2/01.02.2013 se referă la procesele în materia contenciosului administrativ, aflate în primă instanță la data schimbării competenței prin acest act normativ.
Analizând coroborat aceste dispoziții cu cele ale art. III din Secțiunea 2 privind modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal din Legea nr. 2/01.02.2013, s-a reținut (prin interpretare literară și sistematică) faptul că legiuitorul a înțeles să opereze o distincție între materia contravențională și cea a contenciosului administrativ.
Întrucât art. XXIII alin.1 și 4 din Legea nr. 2/01.02.2013 are un caracter derogatoriu, fiind o normă specială, de strictă interpretare, este aplicabil doar în materia contenciosului administrativ.
Astfel, la data sesizării primei instanței cu plângerea contravențională, erau aplicabile dispozițiile generale ale art. 32 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională.
În temeiul disp. art. 20 alin.2 C.proc.civ. – în redactarea acestuia după . legii nr. 202/2010 –, instanța a reținut că atât Judecătoria Griugiu, cât și Judecătoria Sectorului 1 București s-au declarat necompetente de a judeca această pricină, astfel încât a constatat incidența conflictului negativ de competență între două instanțe aflate în circumscripția aceleiași Curti de Apel și, pe cale de consecință, a suspendat, din oficiu, efectuarea oricărei proceduri, înaintând prezentul dosar instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv Curtea de Apel București, pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20-22 C.proc.civ. 1865, prin prisma probelor administrate, a susținerilor părților, a considerentelor anterior prezentate, dar și a dispozițiilor legale incidente prezentei plângeri, Curtea constată următoarele:
Astfel, Curtea constată că într-adevăr la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale, respectiv 13.06.2012, pe rolul Judecătoriei G., competența teritorială de soluționare revenea conform art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2011 judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în raport de împrejurarea că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat în prezenta cauză s-a consemnat că petenta ar fi săvârșit contravenția pe DN 5 KM 28+120, pe raza localității Călugăreni, județul G., locație aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei G..
De asemenea, Curtea reține că pentru constatarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei nu pot fi luate în considerare dispozițiile legii nr. 2/2013, intrate în vigoare ulterior înregistrării plângerii contravenționale pe rolul instanței de judecată, respectiv la data de 15.02.2013, modificarea instituită în privința acestui tip de contravenții operând exclusiv în privința plângerilor contravenționale înregistrate ulterior intrării în vigoare a acestor dispoziții legale, iar nu și pentru acelea înregistrate anterior.
Mai mult, Curtea apreciază, asemenea Judecătoriei Sectorului 1 București, faptul că în norma de competență derogatorie de la dispozițiile O.G.nr.2/2001, instituită prin Legea nr. 2/2013 legiuitorul a făcut o distincție între materia contravențională și cea a contenciosului administrativ și fiscal.
Astfel, potrivit art. XXIII alin.1 din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei leg, a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
De asemenea, alin.2 și 3 din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. 1, respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat.
Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. I se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,cu referire specială la Înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii, respectiv în materia plângerilor contravenționale în privința cărora a fost introdus art. 10 ind. 1 în OG nr. 15/2002, potrivit căruia” prin derogare de la dispozițiile OG nr. 2/2001 plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, pentru care nu a fost reglementată procedura scoaterii cauzelor de pe rol și a trimiterii acestor plângeri pe cale administrativă judecătoriilor în ale căror circumscripții domiciliază contravenienții, considerente care coroborate conduc la concluzia menționată anterior, respectiv a stabilirii competenței teritoriale de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei G..
De altfel, în același sens Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în cadrul unei ședințe a Plenului Secției de C. Administrativ și Fiscal că instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, înregistrată pe rolul unei judecătorii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013( prin care, în cuprinsul OG nr. 15/2002, a fost introdus art. 10 ind. 1 care stabilește prin derogare de la disp. OG nr. 2/2001, competența teritorială de soluționare a plângerii în favoarea exclusivă a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul/domiciliul contravenientului) urmează a fi soluționată de către instanța învestită inițial cu soluționarea plângerii, având în vedere data înregistrării plângerii, astfel încât în raport de data introducerii prezentei plângeri se constată că revine Judecătoriei G. competența teritorială de soluționare a acesteia, nefiind aplicabile disp. art. XXIII din legea nr. 2/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a plângerii privind pe petentul C. P., cu domiciliul ales la avocat Tamasanu C. din or. Mogoșoaia, ..81, jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, cu sediul în București, ..401A, sect.6, în favoarea Judecătoriei G..
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 225/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4869/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
