Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 834/98/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 58
Ședința publică de la 07 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - M. G. R.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-reclamant P. R. împotriva sentinței civile nr. 1147/F/07.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. Bărcănești și Consiliul L. Bărcănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează Curții că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1147F/07.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul P. R. împotriva pârâților P. Bărcănești și Consiliul L. Bărcănești, pârâții fiind obligați să pună la dispoziția reclamantului informațiile cu caracter public privind hotărârile Consiliului local al comunei Bărcănești adoptate în perioada iulie 2004 – februarie 2012, precum și cele privind sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil aferent anilor 2008-2011 inclusiv, precum și la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că având în vedere informațiile publice solicitate de reclamant, care se încadrează în definiția dată de către lege, calitatea pârâtelor de autorități publice potrivit aceleiași legi, precum și refuzul dovedit al acestora de a pune la dispoziția reclamantului respectivele informații, tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată în parte, respectiv în ceea ce privește punerea la dispoziția reclamantului a informațiilor cu caracter public privind hotărârile Consiliului local al comunei Bărcănești adoptate în perioada iulie 2004 - februarie 2012, precum și cele privind sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil aferent anilor 2008-2011, inclusiv.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. R., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtelor să-i plătească încă 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că instanța a omis să oblige pe pârâte la plata tuturor cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de apărător, având în vedere numai chitanța privind suma de 500 lei, nu și chitanța de 1000 lei.
Recurentul-reclamant a considerat că dintr-o simplă omisiune instanța nu a obligat pârâtele și la 1.000 lei cheltuieli de judecata.
S-a apreciat că în niciun caz obligarea pârâtelor numai la 500 lei cheltuieli de judecata nu are nicio legătura cu admiterea în parte a cererii formulate, în condițiile în care instanța nu a avut in vedere o eventuală reducere a acestor cheltuieli, nemotivând acordarea cheltuielilor și pe art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul declarat, raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant, referitoare la o presupusă omisiune a instanței de fond, ce a obligat pârâtele la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 1.500 lei cu ar fi fost corect, Curtea observă că o astfel de cerere se circumscrie procedurii de îndreptare a erorii materiale reglementată de dispozițiile art. 281 C.pr.civ., ce se adresează instanței care a pronunțat hotărârea sau încheierea a cărei îndreptare se solicită. Or, potrivit art. 2812a C.pr.civ. „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812”.
Prin urmare, Curtea constată că aceste susțineri ale recurentului-reclamant nu pot fi avute în vedere la soluționarea prezentului recurs.
Pe de altă parte, în ceea ce privește obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. „(1) Partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. (2) Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. (3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”
Având în vedere soluția pronunțată de tribunal cu privire la fondul cauzei, care nu a fost supusă prezentei căii de atac, reținând culpa procesuală a pârâților, precum și faptul că desfășurarea prezentului litigiu a cauzat reclamantului efectuare de cheltuieli, Curtea apreciază că acesta este îndreptățit a primi cheltuieli de judecată din partea pârâților. În ceea ce privește cuantumul acestora, Curtea reține că, pentru a obține rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În ceea ce privește prima condiție, Curtea observă că reclamantul a depus la dosarul de fond chitanța nr. 271/12.03.2012 (f. 7) și chitanța nr. 286/06.04.2012 (fila nenumerotată) din care rezultă că aceasta a achitat apărătorului ales suma de 1.500 lei.
Pentru a stabili îndeplinirea celorlalte condiții, Curtea va analiza proporționalitatea cuantumului onorariului de avocat cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. Sub acest aspect, Curtea constată că obiectul prezentului litigiu face parte dintr-o tipologie de acțiuni în care practica judiciară este constantă, iar soluționarea cauzei nu a presupus decât două termene de judecată. Mai mult, trebuie avut în vedere și faptul că acțiunea recurentului-reclamant a fost apreciată ca fiind întemeiată în parte, iar nu în totalitate Astfel, se apreciază că suma de 1.500 lei solicitată de reclamant nu respectă principiul proporționalității, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ. va obliga pârâții la plata către acesta a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește susținerea recurentului-reclamant, conform căreia instanța de fond nu a avut în vedere admiterea în parte a acțiunii la stabilirea sumei la care pârâții au fost obligați la plată cu titlu de cheltuieli de judecată de vreme ce nu a motivat și pe art. 274 C.pr.civ., Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată de vreme ce instanța de fond a făcut referire globală la dispozițiile art. 274 C.pr.civ., iar alin. 3 face parte integrantă din text legal, astfel încât nu era absolut necesar să fie făcută o mențiune distinctă cu privire la acesta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (parte din onorariul de avocat) și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat recurentul-reclamant P. R. împotriva sentinței civile nr. 1147/F/07.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. BĂRCĂNEȘTI și CONSILIUL L. BĂRCĂNEȘTI.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (parte din onorariul de avocat).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. M. G. R.
GREFIER
C. A.
Red./ Tehnored. MD - 2 ex./ 11.01.2013
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă
Jud. fond A. B.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3681/2013.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4722/2013.... → |
|---|
