Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4722/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4722/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 8179/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4722
Ședința publică din 04.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. P.
JUDECĂTOR - D. M. D.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. C. I.
Pe rol se află soluționarea recursurilor de contencios administrativ formulate de recurentele – pârâte PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL S. O. și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva Sentinței civile nr. 462/25.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant A. M. T., cauza având ca obiect – „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, la data de 01.11.2013, prin fax, recurenta – pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus note de ședință, în 2 exemplare, după care,
Curtea constată că, potrivit dispozițiile art. 17 și art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, a dobândit calitatea de recurentă – pârâtă în cauză C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin preluarea atribuțiilor și calității fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sens în care dispune rectificarea citativului.
De asemenea, se constată că recurenta – pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus note de ședință prin care a invocat incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, în raport de care apreciază că cererea de chemare în judecată este prematur formulată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, observând că recurentele – pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 462/25.01.2012, Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 5128/2006 emisă de Primarul M. București, iar pe fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. M. T. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Primăria M. București prin Primarul General S. O. și a obligat pârâta Primăria M. București să transmită pârâtei CCSD dosarul de despăgubire nr._/CC, iar pârâta CCSD să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției nr. 5128/2006. A respins cererea de emitere a deciziei de restituire în natură a imobilului, ca neîntemeiată. De asemenea, a respins cererile de obligare a pârâtelor în solidar la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 5128/23.01.2006 emisă de Primarul M. București, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 cu referire la art. 5 alin. 2 din Lega nr. 554/2004, pot forma obiectul excepției de nelegalitate numai actele administrative care pot forma și obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.
Or, dispoziția emisă de primărie în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat și care nu mai pot fi restituite în natură, poate fi contestată în termenele și condițiile prevăzute de actul normativ susmenționat, iar nu pe calea contenciosului administrativ.
Prin urmare, Dispoziția nr. 5128/23.01.2006 intră sub incidența art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Pentru motivele arătate, excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 5128/23.01.2006 a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că prin Dispoziția nr. 5128/23.01.2006, Primăria M. București a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat de reclamant, imposibil de restituit în natură în condițiile Legii nr. 10/2001.
Dispoziția de restituire împreună cu dosarul aferent au fost înaintate de Primăria M. București la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Curtea a reținut că potrivit art. 16. alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces - verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Conform art. 16 alin. 21 din același act normativ, „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”.
Art. 16 alin. 4 prevede că „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură”.
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 5 din legea menționată „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
Analizând dispozițiile legale menționate, Curtea a reținut că autoritatea pârâtă nu are competența legală de a exercita controlul asupra dispozițiilor emise de autoritatea notificată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Astfel, singura autoritate abilitată de art. 16 alin. 21 din Legea nr. 247/2005 să verifice legalitatea dispozițiilor autorităților administrației publice locale este prefectul, care exercită controlul de legalitate.
Potrivit art. 16 alin. 4 din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor verifică numai legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.
În consecință, prin cenzurarea legalității dispoziției autorității administrației publice locale, sub aspectul îndreptățirii persoanei notificate de a primi despăgubiri și a stabilirii drepturilor persoanei îndreptățite în raport de obiectul notificării, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a depășit limitele de competență stabilite de legiuitor.
Potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, „Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.”
În speță, în cuprinsul notificării nr. 2616/2001 sunt menționate elementele esențiale care să conducă la identificarea imobilului, iar din documentația aferentă dosarului de despăgubire rezultă că prin demersurile ulterioare, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii și pentru construcția demolată.
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a stat în pasivitate în ceea ce privește parcurgerea etapelor procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor la care reclamantul este îndreptățit urmare a Dispoziției nr. 5128/23.01.2006, solicitând Primăriei M. București informații abia la data de 26.05.2011, la aproximativ cinci ani de la data înregistrării dosarului aferent acestei dispoziții la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea a constatat că deși Legea nr. 247/2005 nu impune un termen de soluționare a cererilor, neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare în raport de data înregistrării dosarului la Comisie, poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantului la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, așa cum este acesta prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca urmare, prin netrimiterea dosarului la evaluator și neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în raport de data emiterii dispoziției și data înregistrării dosarului la Comisie, este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
În consecință, motivele invocate de pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în susținerea refuzului de trimitere a dosarului la evaluator au fost găsite neîntemeiate, apreciindu-se că se circumscriu noțiunii de refuz nejustificat în soluționarea cererii reclamantului
Pentru considerentele arătate, constatându-se că reclamantul a fost vătămat în dreptul de a beneficia de o soluționare efectivă a cererii de acordare de despăgubiri într-un termen rezonabil, în baza art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Primăria M. București să transmită pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul de despăgubire și a obligat C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției nr. 5128/2006.
Solicitarea reclamantului de obligare la emiterea deciziei de restituire în natură a fost considerată neîntemeiată, având în vedere că prin Dispoziția nr. 5128/23.01.2006 s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul respectiv, iar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor verifică legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de obligare a pârâtelor la plata penalităților de întârziere, apreciind că acordarea acestora în vederea executării obligațiilor stabilite prin hotărâre nu este necesară, întrucât pentru obligarea pârâtelor la executarea unei hotărâri pronunțate în contencios administrativ există reglementată procedura de executare prevăzută de dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la solicitarea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea a reținut că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar reclamantul nu a făcut dovada suportării unor cheltuieli pe parcursul procesului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, pârâtele Primăria M. București și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta Primăria M. București a arătat în motivare că în mod eronat a fost obligată să transmită dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât, după soluționarea notificării, acesta este înaintat prefectului. A invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ.
Recurenta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând aceleași dispoziții legale, a susținut că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției primarului de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10, aceasta fiind emisă cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie. A mai arătat că termenul rezonabil de soluționare a cererii nu a fost încălcat, dosarul fiind returnat primăriei pentru lămurirea aspectelor de nelegalitate constatate, după care procedura va continua cu etapa evaluării.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, entitate înființată prin Legea nr. 165/2013, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această autoritate a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 165/2013, apreciind că orice cerere de chemare în judecată referitoare la soluționarea dosarelor de despăgubire formulată înainte de împlinirea termenului de 60 de luni de la . legii noi, prevăzut pentru soluționare, este prematură. În subsidiar, a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată, față de abrogarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, context în care dosarele urmează a fi soluționate potrivit Legii nr. 165/2013.
Examinând recursurile declarate, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului de față îl reprezintă solicitarea reclamantului de obligare a autorității publice pârâte la realizarea evaluării și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Sub acest aspect, se constată că, deși la data sesizării instanței cadrul legislativ în materie de stabilire și acordare a despăgubirilor era reprezentat de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la soluționarea cauzei fiind avute în vedere dispozițiile acestui act normativ, ulterior pronunțării sentinței recurate a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Această lege reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, concomitent cu abrogarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementau vechea procedură.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, noile dispoziții legale sunt aplicabile inclusiv în cauza de față, având în vedere obiectul acesteia, în sensul că procedura de analiză a dosarului administrativ al intimatului-reclamant, de competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, va respecta exclusiv dispozițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 165/2013, urmând a se parcurge următoarele etape: verificarea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, validarea sau invalidarea deciziei entității deținătoare prin care s-a propus acordarea de măsuri compensatorii și aprobarea punctajului, emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, urmată de procedura de valorificare a punctelor, în condițiile aceleiași legi, prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională sau în numerar.
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, „Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.
Cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă în acest sens, cum este situația în speță, procedura administrativă nu poate fi decât cea prevăzută de noua lege, aceasta urmând a fi finalizată în termenul de 60 de luni de la data intrării în vigoare, instituit de art. 34 alin. 1 din lege pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
D. în ipoteza în care, sub imperiul vechii legi, cuantumul despăgubirilor a fost aprobat de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, se va mai emite titlul de despăgubire de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin aplicarea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și, ulterior, titlul de plată, de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, plata efectivă urmând a se face în termenul și în condițiile legii noi, potrivit art. 41 alin. 1-4.
Or, nu aceasta este situația în speță, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosarul intimatului-reclamant, înregistrat la CCSD, fiind abia în etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, iar în prezent nemaiexistând cadrul legal pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum se solicită prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față.
Pe cale de consecință, în actualul context legislativ, ținând seama totodată că procedura de evaluare a imobilelor și de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată în perioada 15.03.2012 – 15.05.2013, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4/2012, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 117/2012, Curtea constată că refuzul recurentei-pârâte C. Națională pentru Compensarea Imobilelor de a proceda la continuarea și la finalizarea procedurii administrative în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005 a devenit unul justificat.
Având în vedere aceste motive de fapt și de drept ce atrag netemeinicia acțiunii, subsumate motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., întrucât țin de aplicarea legii, ce poate fi invocat oricând, devine inutilă analiza celorlalte critici cu privire la sentința atacată formulate prin cererile de recurs, acestea vizând o procedură administrativă ce nu mai este în vigoare.
Cât privește aprecierea recurentei-pârâte C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în sensul că adoptarea Legii nr. 165/2013 atrage prematuritatea acțiunii, aceasta nu poate fi primită, întrucât, la data sesizării instanței, dreptul subiectiv pretins de intimatul-reclamant era născut și actual, fiind dedus judecății refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, iar intervenția unor evenimente legislative ulterioare nu poate atrage prematuritatea cererii de chemare în judecată, ci influențează soluționarea pe fond a cauzei, respectiv aprecierea caracterului justificat sau nu al refuzului autorității de a acționa.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul autorităților publice pârâte, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în tot a acțiunii ca neîntemeiată. Va menține soluția dată excepției de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursurile formulate de recurentele – pârâte PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL S. O., cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr. 291-293, sector 6, și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 462/25.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant A. M. T., domiciliat în București, . -138, ., sector 5.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține soluția dată excepției de nelegalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER,
M. - C. I.
Red.jud.M.B./02.12.2013
Jud. fond: M. I., C. – Secția a VIII-a
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2811/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
