Pretentii. Hotărâre din 15-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 36163/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1621
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1673 din data de 20.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, de recurenta – pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimata – reclamantă G. G. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând conținutul cererii de recurs, constată că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1673 din 20.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. G. M. și a fost obligată pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata către reclamantă a sumei de 188.294,93 lei reprezentând tranșa de 40% din compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea nr. 591/03.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, actualizată cu indicele prețurilor de consum de la data de 01.01.2010 până la plata efectivă.
În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 591/03.09.2009 a Comisiei Mun. București de aplicare a Legii nr. 290/2003 s-au acordat reclamantei despăgubiri de 498.237,33 lei pentru bunurile abandonate de autorii săi.
Potrivit art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006, compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Tribunalul nu poate retine împrejurarea că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, întrucât o asemenea prevedere ar presupune ca dreptul reclamanților să fie afectat de o condiție, nerealizarea acesteia conducând la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de lege, ceea ce contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea europeană a amintit în cauze precum C. c. României, că revine fiecărui stat sarcina de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor sale pozitive (Ruianu c. României, 17 iunie 2003, par. 66), iar în hotărârea pilot M. A. și alții c. României din 12 octombrie 2010 s-a constatat că ineficiența mecanismelor de despăgubire sau de restituire continuă să fie o problemă recurentă și pe scară largă în România, fiind identificate deficiențe sistemice.
A susține că lipsa fondurilor duce la prelungirea termenului de plată înseamnă o încălcare a dreptului reclamanților, iar nealocarea unor sume de bani cu această destinație nu pune la adăpost debitorul acestei obligații, soluția contrară însemnând golirea de conținut a dreptului reclamanților, aceștia fiind expuși unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca sine die nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii în mod arbitrar a termenului de plată prevăzut de lege, pe cale de consecință dreptul reclamanților ar deveni iluzoriu, iar nu unul efectiv.
Prin urmare, dreptul reclamantei la plata despăgubirilor nu poate fi afectat de o condiție pur potestativă din partea debitorului obligației de plată.
In ceea ce privește exigibilitatea tranșelor, tribunalul reține că acestea trebuiau plătite pe parcursul a 2 ani consecutivi după emiterea hotărârii, respectiv în perioada 01.01._11. Potrivit art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Prin urmare, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 199.294,93 lei, reprezentând compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea nr. 591/03.09.2009 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, actualizată cu indicele prețurilor de consum conform art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, de la data de 01.01.2010 la data plății efective potrivit art. 3712 alin. 2 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
Prin notele de ședință depuse la data de 26.02.2013, recurenta-pârâtă a invocat excepția rămânerii fără obiect arătând că intimata-reclamantă a formulat cerere de executare silită ce a forma obiectul dosarului de executare nr. 85/2012 al B. D., C. & D. iar cu O.P. nr. 1644/05.04.2012, Trezoreria Sectorului 1 București a virat în contul executorului suma de 232.437,03 lei reprezentând prima tranșă din despăgubirile stabilite prin Hotărârea 592/03.09.2009, actualizate pe perioada ianuarie 2010 – ianuarie 2012, onorariu avocat, onorariu executor și cheltuieli de executare.
În susținerea excepției rămânerii fără obiect, recurenta-pârâtă a depus înscrisuri.
Intimata-reclamantă G. G. M., deși legal citată, inclusiv cu copia notelor prin care recurenta a invocat excepția rămânerii fără obiect, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs și a excepției invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei de față îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata primei tranșe de 40% din suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 591/03.09.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003.
Din înscrisurile depuse de recurenta-pârâtă ANRP, Curtea reține că această obligație a mai format obiectul unui alt dosar, și anume dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 1495/06.06.2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1785/19.09.2011 a Curții de Apel București, în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
Pentru executarea sentinței de mai sus s-a format dosarul de executare silită nr. 85/2012 al B. D., C. & D..
Din extrasul de cont depus de recurenta-pârâtă (fila 23) rezultă că prin ordinul de plată nr. 1644 din 05.04.2012 s-a achitat în contul executorului judecătoresc pentru dosarul de executare 85/2012, suma de 232.437,03 lei.
Potrivit procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 16.02.2012, suma de 232.437,03 lei cuprinde suma de 199.294,93 lei stabilită prin sentința civilă nr. 1495/06.06.2011, adică chiar prima tranșă de 40% din suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 591/03.09.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003, la care se adaugă actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum pe perioada ianuarie 2010-ianuarie 2012 și cheltuielile de executare.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că suma pe care reclamanta a solicitat-o prin prezenta acțiune și la care a fost obligată pârâta prin sentința recurată, a fost deja achitată prin ordinul de plată nr. 1644 din 05.04.2012, astfel că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect, invocată de recurenta-pârâtă, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. 1-3 să admită recursul recurentei-pârâte și să modifice, în tot, sentința recurată, în sensul admiterii excepției rămânerii fără obiect și respingerii acțiunii, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1673 din data de 20.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, de recurenta – pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimata – reclamantă G. G. M..
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția rămânerii fără obiect.
Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.04.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. I. C. P. C. I. G. R. B.
Red. C.I.G. /2 ex./
T.B. – S.9 – jud. fond I. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5498/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3298/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
