Anulare act administrativ. Decizia nr. 3347/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3347/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 4530/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3347
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul pârât P. C. SCRIOASTEA, împotriva sentinței civile nr. 1043/09.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal – Complet Specializat în C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI TELEORMAN și intimații pârâți P. S. V., P. S. și P. D. .
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, iar prin cererea de recurs formulată s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.10.2012 pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal sub nr._, reclamantul P. Județului Teleorman în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Scrioaștea a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Dispoziției nr.398/26 septembrie 2012 emisă de P. comunei Scrioaștea.
Prin sentința nr.1043/09.11.2012, Tribunalul Teleorman - SCMASCAF a admis acțiunea reclamantului P. Județului Teleorman și în consecință, a anulat Dispoziția nr.398/26.11.2012 emisă de pârâtul P. C. Scrioștea.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sporul de până la 50% nu se mai acordă în anul 2010 funcționarilor publici implicați în aplicarea prevederilor legii nr.18/1999 cu modificările și completările ulterioare.
Prin Dispoziția nr.368/26.09.2012, P. comunei Scrioaștea a dispus acordarea sporului de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare membrilor comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, comisie constituită prin ordinul Prefectului județului Teleorman nr.267/2008, în al cărei preambul au fost menționate actele care au stat la baza emiterii acesteia.
A mai reținut că art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006 prevede că salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificări și completări, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50 % din salariul lunar de încadrare pe o perioadă de un an, de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Din interpretarea prevederilor Legii nr.263/2006 pentru aplicarea OUG nr.209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul proprietății, rezultă că acest spor de dificultate de până 50% din salariul de încadrare pe o perioadă de un an se acordă de la data intrării în vigoare a legii și numai în mod excepțional în perioada imediat următoare și nu sinedie. Din interpretarea dispozițiilor Legii nr.330/2009 și a anexelor III și IV din aceasta, în nici unul din texte nu se face vorbire expres despre sporul de dificultate acordat pentru aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991. A prevede altfel, ar însemna a se da o interpretare eronată dispozițiilor legiuitorului care a avut în vedere să acorde celor îndreptățiți în primul an de la aplicarea legii nr.263/2006 un spor de dificultate până la 50% iar ulterior în perioada imediat următoare numai când se justifică și pentru o activitate susținută.
Pe de altă parte, a reținut instanța de fond, după aproximativ 19 ani de la . Legii fondului funciar și având în vedere activitatea sporadică ce se desfășoară în prezent, acest spor de până la jumătate din salariul de încadrare nu se mai justifică și nu încurajează procesul de finalizare a fondului funciar.
S-a mai reținut și faptul că legiuitorul a impus ca anual, cuantumul sporului de dificultate acordat membrilor comisiei să fie stabilit în funcție de fondurile alocate pentru plata salariilor, precum și de nominalizarea salariaților care beneficiază de acest drept.
Aceste condiții au fost impuse de legiuitor tocmai pentru a determina o analiză a volumului de activitate al comisiei, anual, care să justifice sau nu prelungirea pentru încă o perioadă de un an a activității comisiei de fond funciar.
Or din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că stabilirea membrilor comisiei și acordarea sporului de dificultate lunar la salariul de bază se face din oficiu de la o perioadă la alta, prin invocarea textelor de lege care conțin reglementări cu caracter general privind înființarea comisiei de fond funciar, fără o analiză efectivă a activității desfășurată de comisia de fond funciar, o analiză comparativă privind încărcătura activității acesteia prin raportare la perioada anterioară, prezentarea motivelor care să determine atât cuantificarea sporului de dificultate cât și numărul membrilor comisiei de fond funciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Instituția Primarului comunei Scrioaștea, solicitând admiterea recursului formulat, casarea sentinței de fond ca fiind netemeinică și nelegală iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se arată că:
Potrivit art.12 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar republicată, s-a emis Ordinul Prefectului Județului Teleorman cu nr. 353/ 04.09.2012, prin care s-a actualizat componența comisiilor municipale, orășenești și comunale de fond funciar, precum și a comisiei comunale Scrioaștea.
Ordinul a fost comunicat în teritoriu cu adresa nr.7508/05.09.2012 prin care se arăta că primarul în calitate de președinte al comisiei de fond funciar să ia toate măsurile pentru îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin comisiei locale prevăzute de art. 5 din Regulamentul de apucare a legilor fondului funciar aprobat prin HGR.nr.890/2005.
A arătat totodată că activitatea comisiei locale de fond funciar Scrioaștea nu a încetat, în acest sens nefiind emis niciun act normativ sau ordin al Prefectului prin care să se fi dispus încetarea activității comisiei locale de fond funciar.
De asemenea, dispozițiile art.Il din Legea nr.263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății cât și cele prevăzute de OUG nr.136/2006 pentru completarea Legii nr.263/2005 privind aprobarea OUG nr.209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, nu sunt imperative în sensul de a limita perioada pentru care se acordă sporul de dificultate pentru membrii comisiei de fond funciar la o singură perioadă calendaristică (de un an), nu are logică si nici sens. Chiar dacă perioada se întinde pe doi ani bugetari, acest lucru nu incumbă limitarea la un an bugetar.
Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariaților.
Recurentul-pârât a artă că Legea nr.263/2006 are o forță juridică net superioară fată de OUG nr.136/2006 și prin urmare, prevederea din art. II din Legea nr. 263/2006 cu privire la "Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept si cuantumul sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, in limita fondurilor alocate pentru plata salariilor "se aplică si funcțiilor de demnitate publică, alese sau numite din administrația publică centrală si locală."
Potrivit art.116 alin.5 și art. 117 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile comunale și orășenești își încetează activitatea prin Ordin al Prefectului, iar perioada cât funcționează aceste comisii, membrii lor primesc o indemnizație în cuantumul prevăzut de art. II din Legea nr.263/2006.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă neîndoielnic că atât timp cât comisia în cauză nu a fost desființată prin Ordinul Prefectului, nu se poate pune problema ca membrii comisiei acesteia să nu beneficieze de sporul prevăzut prin lege, completată de ordonanță, pentru concretiza rea raportului de muncă - echivalentul în bani.
De altfel, în condițiile în care reclamantul P. Județului Teleorman apreciază că nu se mai impune acordarea acestui spor, ar fi trebuit să procedeze potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr. 18/1991, care conferă acestuia abilitatea de a dispune atât înființarea acestor comisii cât si încetarea activității lor.
În consecință, stabilirea sporului de dificultate pentru perioada anului 2012 prin dispoziția contestată nu este contrară prevederilor legale invocate de intimatul-reclamant.
Intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI TELEORMAN și intimații-pârâți P. S. V., P. S. și P. D. nu au depus întâmpinare în cauză.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recurrsul este nefondat.
Potrivit art. II din legea 263/2006 „Salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.”
Așadar, în mod explicit, legiuitorul a prevăzut acordarea acestui spor pe o perioadă de un an de la o anumită dată. Dacă s-ar fi intenționat acordarea acestui spor pe o durată nedeterminată nu ar fi existat nici o rațiune pentru care să se menționeze limita în timp a acordării acestui spor.
La aceeași concluzie ajungem și dacă ne raportăm la alte dispoziții legale prin care legiuitorul a înțeles să acorde beneficii similare unor persoane implicate în procedura de restituire a unor bunuri preluate de autoritățile comuniste.
Astfel, prin art. 5 alin. 2 din OUG 184/2002 se prevede că „începând cu anul 2003 salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 6 luni. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.”
Acest articol a fost modificat prin legea 263/2006, care a prevăzut că „(2)Salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 ani. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
(3) Termenul prevăzut la alin. (2) curge de la data de 3 ianuarie 2006.”
Dacă în cazul acestor sporuri legiuitorul ar fi intenționat ca acordarea să se facă în mod continuu, atâta timp cât există comisiile respective, nu ar fi existat nici o rațiune pentru care să sporul să fie stabilit uneori pentru 6 luni alteori pentru 1 an iar alteori pentru 2 ani. În interpretarea recurentei, indiferent de perioada pentru care se acordă acest spor, beneficiarii lui trebuie să îl primească în mod continuu, pe toată perioada de activitate a comisiei. Or textul legii trebuie interpretat în sensul în care produce efecte nu în sensul în care nu produce nici un efect. Dacă sporurile au fost acordate pentru intervale de timp diferite, o interpretare care conduce la concluzia că acestea se acordă nelimitat ar lipsi de eficiență distincția pe care a înțeles să o facă legiuitorul.
Faptul că pentru persoanele alese, sporul a fost acordat prin OUG 136/2006, fiind prevăzut de la data intrării în vigoare a acestui act normativ nu poate duce la o altă concluzia, fiind evidentă intenția legiuitorului de a acorda și pentru această categorie de persoane sporul tot pe o durată de un an. În condițiile în care aceste persoane nu făceau obiectul legii 236/2006, nefiind salariați, acordarea sporului nu s-a putut face de la data intrării în vigoare a legii 236/2006, OUG 136/2006 neputând retroactiva. În consecință, pentru această categorie de persoane intervalul de un an de acordare a sporului este diferit față de situația persoanelor care au beneficiat de acesta în temeiul legii 236/2006.
Cât privește dispoziția privind stabilirea anuală a acestui spor, Curtea constată că aceasta poate fi interpretată prin raportare la faptul că intervalul de 1 an de la . legii se întinde pe doi ani bugetari.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de declarat de recurentul pârât P. C. SCRIOASTEA, împotriva sentinței civile nr. 1043/09.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal – Complet Specializat în C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI TELEORMAN și intimații pârâți P. S. V., P. S. și P. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Septembrie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. / Tehnored. D.S.
2 ex.……………………………
Tribunalul Teleorman – Secția C.
Judecător: Z. L.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2781/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2565/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
