Anulare act administrativ. Sentința nr. 3658/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3658/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 4181/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3658
Ședința publică de la 21 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. DE C. A AVERILOR DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, R. C. și R. A., având ca obiect anulare act administrativ Ordonanța nr. 5/14.11.2013 – dos._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâții R. C. și R. A. prin avocat I. V. A. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind reclamanta ANI și pârâții S. R. prin MFP și C. de C. a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și competența conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., instanța invocă din oficiu, în raport de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în raport de împrejurarea că se contestă prin prezenta cauză un act emis de o autoritate publică locală, iar nu una centrală.
Având cuvântul în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu, apărătorul pârâților R. C. și R. A. arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, invocată din oficiu, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 11.06.2013 sub nr._, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, R. C. și R. A., anularea Ordonanței nr. 5/14.11.2012 emisă de pârâtă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la data de 10.10.2013 note scrise, prin care a precizat că citarea sa în cauză se impune exclusiv în temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 115/1996, acesta nefiind parte în procedura desfășurată anterior în fața Comisiei de C. a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București.
La data de 11.10.2013 a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de pârâții R. C. și R. A., prin care aceștia au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 21.11.2013, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, în raport de emitentul actului, precum și de împrejurarea că prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie de contencios administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004, iar nu pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 115/1996.
Examinând, cu prioritate, excepția necomtenței materiale, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 și art. 132 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 104 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, cu modificările și completările ulterioare, C. de cercetare a averilor poate pronunța următoarele soluții:
„ a) trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat;
b) clasarea cauzei, când constată că proveniența bunurilor este justificată;
c) suspendarea controlului și trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni.”
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din același act normativ, „Președintele curții de apel sau președintele secției de contencios administrativ și fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la Agenție.”
Din analiza textelor legale citate rezultă, fără echivoc, faptul că prin această lege specială, derogatorie de la dreptul comun, competența materială a curților de apel este prevăzută expres numai în ipoteza de la art. 104 alin. (1) lit. a), respectiv în situația în care C. de cercetare constată cădobândirea unei cote-părți din avere sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat, curtea de apel fiind învestită cu soluționarea cauzei în primă instanță prin ordonanța motivată pronunțată de C. de cercetare.
Curtea constată că în situația de față nu ne aflăm în ipoteza în care curtea de apel a fost învestită cu soluționarea cauzei de către C. de cercetare, întrucât prin ordonanța atacată s-a dispus clasarea sesizării, potrivit 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Or, în această situație, legea specială nu prevede o cale de atac împotriva ordonanței de clasare și, pe cale de consecință, nu prevede competența unei anumite instanțe de a soluționa o astfel de cale de atac.
Pornind de la acest raționament, în lipsa unei norme speciale, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, apreciind că ordonanța de clasare pronunțată de C. de cercetare este un act administrativ care, în absența unei reglementări speciale, este cenzurabil pe calea dreptului comun.
Având în vedere temeiul de drept al acțiunii în contencios administrativ formulate și anume, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea reține că, în ceea ce privește competența instanțelor, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Ținând cont de faptul că, așa cum am arătat, Legea nr. 115/1996 nu conține nicio prevedere referitoare la calea de atac împotriva ordonanței de clasare și la instanța competentă să soluționeze o astfel de cauză, Curtea constată că, în vederea stabiliri competenței, în raport de natura cauzei, este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ atacat, respectiv autoritate centrală sau locală.
În speță, autoritatea emitentă a actului atacat – Ordonanța nr. 5/14.11.2012 – este C. de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București, care este asimilată unei autorități publice locale, întrucât nu este un organism unic la nivel național, așa cum rezultă, indubitabil, din conținutul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Pe lângă fiecare curte de apel va funcționa o comisie de cercetare a averilor, denumită în continuare comisie de cercetare...”
Fiind așadar în prezența unui act emis de o entitate asimilată unei autorități publice locale, atacat în condițiile dreptului comun, în lipsa unei prevederi speciale derogatorii, Curtea constată că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul are competență de a soluționa, în primă instanță, prezenta cauză.
Nu are relevanță faptul că Legea nr. 115/1996, cu modificările și completările ulterioare prevede competența de soluționare în primă instanță a curții de apel de la domiciliul persoanei a cărei avere este supusă controlului, în situația în care C. de cercetare constată cădobândirea unei cote-părți din avere sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat, întrucât această normă specială nu poate fi aplicabilă și în alte situații, având în vedere că este o normă specială, derogatorie de la dreptul comun și că prin astfel de norme se instituie reglementări cu caracter de excepție care sunt de strictă interpretare și aplicare.
Curtea reține că poziția instanței în ierarhia sistemului instanțelor judecătorești (judecătorii, tribunale, curți de apel) și gradul profesional al magistraților care intră în componența acestei comisii nu prezintă relevanță sub aspectul stabilirii competenței, întrucât, pe de o parte, potrivit legii, C. de cercetare este constituită și își desfășoară activitatea ca o autoritate administrativă cu atribuții în domeniul cercetării averilor și nu ca o instanță de judecată, iar pe de altă parte actele emise nu pot avea natura unor hotărâri judecătorești.
Din aceste considerente, având în vedere că actul ce formează obiectul prezentei acțiuni este emis de o entitate asimilată unei autorități publice locale și că nu există norme speciale derogatorii în materie de competență, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 132 C.pr.civ., va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, .. 15, sector 1, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 1, C. DE C. A AVERILOR DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 5, sector 4, R. C. și R. A., ambii cu domiciliul în București, Pictor Stahi nr. 11, sector 1, în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. D. E. S.
Red./thred. MD
2 ex./ 25.11.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 347/2013. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 5713/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
