Anulare act administrativ. Decizia nr. 5883/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5883/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 66205/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.5883
Ședința publică de la 19 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
Judecător: D. G. S.
Judecător: I. R.
Grefier: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant D.-P. M.-N., împotriva sentinței civile nr. 4533/14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de A. de Sanatate a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin registratura secției, în două exemplare, la data de 12.11.2013.
Se procedează la legitimarea recurentului-reclamant D.-P. M. N., care prezintă CI . nr._.
Recurentul-reclamant D.-P. M.-N. învederează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-reclamant D.-P. M.-N. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și anularea deciziei de impunere privind obligațiile de plată la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru anii 2005 – 2009, din 14.10.2010. Solicită să se constate că nu a încheiat contract de asigurare nici cu intimata, nici cu o altă casă de asigurări de sănătate, iar dacă nu există contract de asigurare, nu există nici creanță. În final, precizează că nu solicită cheltuieli de judecată, urmând să le solicite pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal sub nr._ , reclamantul D. P. M. N., in contradictoriu cu pârâta C. de A. de Sanatate a Municipiului București ( CASMB), a formulat contestatie impotriva deciziei de impunere privind obligatiile de plata la Fondul N. Unic de Asigurari Sociale de Sanatate- in continuare FNUASS-, pentru anii 2005-2009, din 14.10.2010, emisa de CASMB, solicitand instantei sa dispuna anularea deciziei contestate.
In motivarea cererii, reclamantul a sustinut in esenta ca decizia atacata i-a fost comunicata la 10.12.2010 odata cu somatia de plata nr._/02.12.2010 emisa in dosarul de executare SN 0850, iar din aceasta reiesea ca datoreaza CASMB suma de 10.554 lei, reprezentand datorie fiscala pe care o are fata de aceasta institutie.
Prin sentinta civila nr._/03.03.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6, s-a dispus anularea somatiei mentionate.
Pe fond, reclamantul a sustinut in principiu ca nu datoreaza suma mentionata in decizia de impunere, intrucat nu are incheiat un contract de asigurare cu parata si nici cu o alta casa de asigurari de sanatate si nu a depus nici declaratia prevazuta de art. 215 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, astfel ca parata a stabilit debitele inscrise in titlul executor ca urmare a consultarii evidentelor Administratiei Finantelor Publice a Sectorului 6. Insa, in opinia sa, in conditiile in care nu exista niciun contract de asigurare, nu exista nici creanta si pe cale de consecinta, institutia de asigurare nu are cum sa pretinda executarea unui cetatean pentru o asa-zisa datorie.
In plus, considera ca, chiar si daca ar fi obligat sa se asigure conform art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, in acest act normativ nu se specifica faptul ca urmarirea silita ar putea fi executata fara existenta unui titlu de creanta.
Prin intampinarea depusa in cauza, parata a invocat exceptia tardivitatii formularii actiunii in raport de dispozitiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, sustinand in acest sens ca actiunea a fost formulata abia in octombrie 2011, desi decizia de impunere a fost comunicata reclamantului la 10.12.2010.
Pe fond, s-a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, aratandu-se ca procedura de executare silita a fost demarata in cazul reclamantului in conformitate cu procedura prevazuta de art. 35 alin. 1 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 modificat prin Ordinul CNAS nr. 509/2008, potrivit caruia obligatiile de plata la FNUASS pot fi stabilite si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la ANAF, informatiile primite de la aceasta autoritate, respectiv declaratiile fiscale date de reclamant la ANAF, fiind si cele care au stat la baza emiterii deciziei de impunere contestata in cauza, care are si calitatea de titlu de creanta, conform art. 35 alin. 1 din Ordinul CNAS nr. 617/2007.
Totodata, se arata ca intrucat potrivit art 208, 211, 213, 215, 216 din Legea nr. 95/2006, in calitate de cetatean roman care realizeaza venituri dintr-o profesie liberala, reclamantul are calitatea de asigurat prin efectul legii, are astfel si obligatia de a plati contributie de asigurare de sanatate, conform art. 257 alin. 2 lit. b din aceeasi lege, iar obligatia de plata a contributiei mentionate exista independent de orice comunicare sau instiintare de plata din partea institutiei parate, deoarece izvoraste din lege, in conditiile in care reclamantul nu si-a respectat nici obligatia de a depune in fiecare an declaratii la FNUASS, context in care CASMB nu a avut posibilitatea de a emite in fiecare an decizii de impunere si de a instiinta reclamantul cu privire la obligatiile pe care le are la FNUASS.
Prin sentința civilă nr. 4533/14.11.2012, Tribunalul București a respins excepția tardivității formulării acțiunii în raport de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 și totodată a respins ca nefondată cererea dedusă judecății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere privind obligatiile de plata la FNUASS pentru anii 2005-2009, din 14.10.2010 (f.7), pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei totale de 10.544 lei.
Reclamantul a formulat contestație administrativ fiscală împotriva acestei decizii la 12.01.2011(f.6), solicitând anularea obligatiilor fiscale stabilite, insa prin raspunsul emis sub nr.1607/06.04.2011 (f.6), parata a apreciat ca decizia este legal emisa.
Ulterior, la 12.10.2011, reclamantul a formulat prezenta actiune in instanta.
Avand in vedere aceste date, tribunalul, analizand cu prioritate exceptia tardivitatii formularii actiunii in raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, invocata de parata, a constatat ca aceasta nu este fondata, intrucat potrivit textului de lege mentionat, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a) data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii; b) data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul prevazut la alin. 1; c) data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului. (3) In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia N. a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile in mod corespunzator prevederile alin. (2). (4) Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand. (5) Termenul prevazut la alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevazut la alin. (2) este termen de decadere.
Ori, in raport cu aceste prevederi, tribunalul a constatat ca in speta parata nu a facut dovada datei la care a fost comunicat catre reclamant raspunsul la plangerea prealabila formulata impotriva deciziei contestate, astfel ca nu se poate retine ca prezenta contestatie a fost introdusa la instanta dupa implinirea termenului de 6 luni de la data comunicarii respectivului raspuns, asa cum prevede art. 11 alin. 1 lit. a din legea nr. 554/2004, iar in acest context exceptia tardivitatii formularii actiunii a fost respinsa ca neintemeiata.
Pe fond, referitor la legalitatea deciziei de impunere menționată, tribunalul a constatat ca nu sunt intemeiate criticile potrivit carora reclamantul nu ar datora niciun fel de contributii la FNUASS, deoarece nu a semnat niciun contract de asigurari de sanatate cu niciuna dintre casele de sanatate existente, in perioada 2005-2009, intrucat acesta avea o astfel de obligatie potrivit Ordinului Presedintelui CNAS nr. 345/2006 modificat prin Ordinul nr. 636/2007, iar neincheierea unui astfel de contract nu il exonereaza de la plata contributiei, intrucat nu exista un drept de optiune pentru plata asigurarilor sociale de sanatate, care sunt obligatorii potrivit art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
In plus, cuantumul obligatiilor la fondul de sanatate s-a stabilit, in cazul reclamantului, in lipsa depunerii declaratiei anuale cu privire la veniturile obtinute din activitati independente, prevazuta de art. 215 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, in conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinul CNAS nr. 509/2008, potrivit caruia obligatiile de plata la FNUASS pot fi stabilite si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la ANAF, intre aceste doua institutii existand incheiat un astfel de Protocol, inca din octombrie 2007.
Totodata, in raport cu perioada pentru care au fost stabilite efectiv datoriile reclamantului, tribunalul constata ca nici cu privire la modul de calcul al contributiei la FNUASS, reclamantul nu a facut dovada nelegalitatii si netemeiniciei acestuia, astfel ca a respins contestatia ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației și anulării Deciziei de Impunere privind obligațiile de plată la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru anii 2005-2009, din 14.10.2010.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat ca încă de la data intrării în profesie și până în acest moment, nu a încheiat un contract de asigurare nici cu intimata, nici cu o altă casă de asigurări de sănătate.
Mai mult de atât, nu a depus declarația prevăzută la art. 215 alin. (2) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel încât C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a stabilit debitele înscrise în titlul executor ca urmare a consultării evidențelor Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 6 București.
Legea nr. 59/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu prevede că urmărirea silită să poată fi executată dacă nu există un titlu de creanță. Cu alte cuvinte, dacă nu există contract de asigurare, nu există nici creanță și, pe cale de consecință, instituția de asigurare nu are cum să pretindă executarea unui cetățean pentru o așa-zisă datorie.
Este real că, în cazul neachitării sumelor Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și a majorărilor de întârziere, C. Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele județene, procedează la măsuri de executare silită potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006 și art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, iar măsurile de executare silită se fac în baza unui titlu de creanță care devine executor în condițiile art. 141 C. proc. fisc. Totodată, art. 110 C. proc fisc. prevede activitatea de colectare, care constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.
Chiar dacă recurentul-reclamant ar fi obligat să își asigure sănătatea potrivit art. 259 alin. (4) din Legea nr. 59/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în prevederile acestei legi nu se specifică faptul că urmărirea silită ar putea fi executată rară existența unui titlu de creanță.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Nu sunt relevante susținerile din cuprinsul motivelor de recurs referitoare la neîncheierea unui contract având ca obiect asigurarea de sănătate și la nedepunerea declarației prevăzute de art. 215 alin. 2 din Legea nr. 95/2006. Aceasta în condițiile în care, după cum în mod corect a arătat instanța de fond, art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 prevede că asigurările de sănătate sunt obligatorii, iar potrivit art. 35 alin. 1 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 „decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
Contrar susținerilor recurentului, Curtea constată că titlul de creanță fiscală este decizia de impunere și nicidecum contractul de asigurare.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant D.-P. M.-N., împotriva sentinței civile nr. 4533/14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE SANATATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. S. I. R.
GREFIER
E. Chirănuș
| ← Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 3897/2013. Curtea de Apel... | Cetăţenie. Decizia nr. 5412/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
