Pretentii. Decizia nr. 1854/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-reclamantă a depus concluzii scrise prin serviciul registratură.

Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. – SCMASCAF la data de 23.07.2012 sub nr. de dosar_, reclamanta . chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T., Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația F. pentru Mediu București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la: restituirea sumei de 3.958 lei, reprezentând diferența rămasă nerestituită din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu chitanța . nr._ din data de 21.04.2008 în vederea înmatriculării autoturismului marca Nissan Tip D40/D233F NAVARA, având număr de identificare VSKCVND40U0178682, . auto G170994, fabricat în anul 2007 și înmatriculat anterior în UE; plata dobânzii legale aferente sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, calculată de la data plății până la data restituirii integrale și efective a acesteia ; cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr.795/19.09.2012, Tribunalul T. – SCAMASCAF a admis acțiunea, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 3.958 lei reprezentând diferența rămasă nerestituită din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu plata dobânzii legale aferente sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule calculată de la data plății până la data restituirii acesteia și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 539, 30 lei reprezentând cheltuieli de judecată .

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:

Reclamanta . achiziționat în anul 2008 autoturismul marca Nissan, tip D40/D233 F Navara fabricat în anul 2007 și înmatriculat anterior în UE.

Pentru înmatricularea în România, în data de 21.04.2008 a achitat către AFP pentru Contribuabili Mijlocii T., în temeiul art. 214¹ Cod fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 5.636, 91 lei, conform chitanței . nr._/21.04.2008.

Prin decizia de restituire nr. 4457/01.04.2009 i s-a aprobat spre restituire suma de 1.679 lei reprezentând diferența între taxa specială și taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008.

Prin cererea adresată pârâtei AFP pentru Contribuabili Mijlocii T. la data de 01.06.2012 reclamanta a solicitat restituirea diferenței neachitate din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, respectiv a sumei de 3.958 lei, fiindu-i refuzată plata sumei.

Prima instanță a reținut că taxa în litigiu reglementată de art. 214¹ din Codul fiscal și ulterior de OUG 50/2008 era percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, taxa nefiind solicitată pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România .

În acest mod, se aducea atingere dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene (art. 110 TFUE), care prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor similare.

Hotărârea Curții Europene de Justiție dată în cazul Weigel vs. Finanzlandesdirektion fur Voralrberg (C-387/01) în 2004 a stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.

Dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica Curții Europene de Justiție prin hotărârile date în cauzele C./Enel și Simmenthal.

Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, țara noastră asumându-și obligația de a respecta dispozițiile tratatelor Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

În contextul celor menționate, tribunalul a admis acțiunea, obligând pârâtele să restituie reclamantei suma de 3.958 lei reprezentând diferența rămasă nerestituită din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu plata dobânzii legale aferente sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule calculată de la data plății până la data restituirii acesteia potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, asigurându-se astfel repararea integrală a prejudiciului cauza prin plata unei taxe nedatorate .

Totodată, constatând dovedită în cauză culpa procesuală a pârâtelor, în baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 539, 30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE T. în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, apreciind că este netemeinică și nelegală și prin urmare, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii, menținerea ca legală și temeinică a deciziei de calcul a taxei de poluare.

În motivare, recurenta-pârâtă arată că intimatul-reclamant nu a făcut dovada că a îndeplinit procedura prealabilă în termenul prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, aceasta fiind o condiție de exercitare a dreptului la acțiune situație în care ar fi trebuit ca acțiunea să fie respinsă ca inadmisibilă.

2. Pe fond, se arată că acțiunea a fost admisă în mod eronat. Astfel, obligarea recurentei-pârâte la restituirea taxei de poluare este nelegală atâta timp cât intimatul nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule.

În cauză nu poate fi vorba nici de încălcarea principiului discriminării produselor importate față de produsele interne atâta timp cât potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.

De asemenea, prin instituirea taxei de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 nu sunt încălcate prevederile art.110 din TCE (modificat și renumerotat cu art.110 din TFUE), aceasta neputând fi asimilată impozitelor interne, deoarece taxa de poluare este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.

3.În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestui capăt de cerere având în vedere că pârâta D. T. nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată de vreme ce nu este vinovată de declanșarea activității judiciare.

Intimata-reclamantă . depus concluzii scrise la data de 23.04.2013 prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N.. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.

De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.

Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.

De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.

Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.

În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.

În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, apare ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE T. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII împotriva sentinței civilei nr.795/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția C., în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .>și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.