Anulare act administrativ. Decizia nr. 861/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 861/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 3295/116/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 861

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.02.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - M. M. P.

JUDECĂTOR - M. D.

JUDECĂTOR - A. V.

GREFIER - A. M. G.

Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-reclamantă P. E. F., împotriva Sentinței civile nr. 1023/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. CĂLĂRAȘI, D. N. – P. AL PRIMĂRIEI CĂLĂRAȘI, B. V. – A. ȘEF – P. CĂLĂRAȘI, S. M. – S. P. CĂLĂRAȘI, N. T. – R. P. CĂLĂRAȘI, V. A. și V. Ș..

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1023/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P. E. F. în contradictoriu cu pârâții V. A., V. Ș., P. M. Călărași prin primar, D. N. – primar - P. Călărași, B. V. - arhitect șef - P. Călărași, S. M. - secretar - P. Călărași și N. T. - referent - P. Călărași.

Prin aceeași sentință a fost obligată reclamanta la plata către pârâții V. A. și V. Ș. a sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta P. E. F. a respectat disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se cu plângere prealabilă către P. M. Călărași înregistrată sub nr._/2010, prin care solicită revocarea în tot a autorizației de construire nr. 60 din 13.04.2010 emisă pârâților V. A. și V. Ș., a certificatului de urbanism emis pentru construcția în cauză precum și desființarea construcției edificată de aceștia (fila 5 vol. I).

Pârâta P. M. Călărași, prin adresa nr._/06.07.2010 (fila 7 vol. I), i-a comunicat reclamantei poziția acestei instituții față de plângerea prealabilă promovată, considerând în esență că autorizația eliberată pârâților V. A. și Ș. este în acord cu dispozițiile legale în materie.

Având în vedere solicitarea pârâtului V. A. privind consolidarea, recompartimentarea, extinderea pe orizontală și supraînălțarea cu mansardă a imobilului situat în Plevna nr. 59 și în temeiul reglementărilor documentației de urbanism, respectiv Planul Urbanistic General aprobat prin HCL nr. 75/26.06.2009 instanța a reținut că pârâta P. M. Călărași a emis certificatul de urbanism nr. 660/23.12.2009 în care, la rubrica regimul tehnic, se menționează faptul că proprietarul imobilului va respecta prevederile art. 612, 613 și 615 din Codul civil iar înălțimea maximă admisă a clădirilor va fi P+2, maxim 10 m la cornișă.

Urmare a obținerii certificatului de urbanism, a fost emisă autorizația nr. 60/13.04.2010 privind executarea lucrărilor pentru consolidare, recompartimentare locuință existentă, extindere pe orizontală și supraînălțare cu mansardă privind imobilul proprietatea numitului V. A..

La data de 17.04.2010 a fost întocmit un proces verbal nr. 333/17.04.2010 încheiat între un responsabil cu execuția lucrărilor, proiectant și beneficiar, prin care se menționează faptul că au fost începute lucrările de consolidare, recompartimentare și supraînălțare pe verticală la construcția aflată pe ..

În acest proces verbal, reprezentantul cu execuția lucrărilor, proiectantul arhitect de la . și beneficiarul lucrărilor, respectiv numitul V. A., menționează faptul că au fost constatate fisuri majore în pereții construcției datorate unor infiltrări de apă precum și faptul că fundația avea porțiuni unde betonul armat era înlocuit cu bolovani de piatră, iar în timpul lucrărilor pereții au căzut în proporție de 70%.

Instanța a mai constatat că în acest proces verbal s-a constatat faptul că față de situația întâlnită pe teren și descrisă de reprezentanții menționați anterior, s-a propus realizarea pereților cu materiale obținute din recuperare și alte materiale noi, pe amplasamentul inițial, în conformitate cu documentația tehnică întocmită de proiectantul lucrărilor ..

Având în vedere sesizarea la care a făcut referire reclamanta în acțiunea formulată, instanța a reținut că prin adresa înregistrată cu nr._/25.05.2010, Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Călărași a adus la cunoștința acesteia faptul că s-a dispus oprirea lucrărilor menționate în cuprinsul certificatului de urbanism și a autorizației de construcție, lucrări începute la imobilul situat în ., până la verificarea celor relatate de reclamantă.

În urma acestor verificări a fost dispusă începerea lucrărilor conform documentației tehnice, întocmită de . și a autorizației de construire nr. 60/13.04.2010.

De asemenea, prin adresa nr._/07.06.2010 i-a fost adus la cunoștință reclamantei faptul că s-a dispus continuarea lucrărilor privind consolidarea, recompartimentarea locuinței existente, a extinderii pe orizontală și supraînălțării cu mansardă, pentru imobilul din ., în conformitate cu prev. art. 67, alin.2,3 și 4 din Ordinul ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr. 839/2009 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Instanța, având în vedere probatoriul ce a fost administrat în cauză de părțile implicate, ținând seama și de motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, care ar conduce, în opinia sa, la anularea autorizației nr. 60/13.04.2010 precum și de dispozițiile legale pe care se bazează această parte, că i-ar fi fost încălcate drepturile, a apreciat că acțiunea promovată de reclamanta P. E. F. este nefondată.

În luarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere următoarele argumente:

Potrivit Planului Urbanistic General (PUG) aferent M. Călărași, imobilul proprietatea numitului V. A. este amplasat în subzona pentru locuințe cu regim mic de înălțime, cu P+P+2 niveluri, subzona unde sunt admise ca utilizări locuințe individuale și colective mici, cu maxim P+2 în regim de construire înșiruit, cuplat sau izolat.

Instanța a reținut că la secțiunea 2 privind caracteristicile parcelelor se menționează faptul că: „se consideră construibile parcelele care îndeplinesc următoarele condiții cumulate: front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate; suprafața minimă a parcelei de 150 m.p. pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate; suprafața minimă a parcelei de 150 m.p. pentru clădiri înșiruite; adâncimea parcelei să fie mai mare sau cel puțin egală cu lățimea acesteia.”

Mai mult, în această documentație de urbanism, se stipulează faptul că prevederile menționate mai sus se aplică numai în cazul noilor parcelări, iar în cazul parcelărilor din țesutul urban existent prevederile menționate mai sus nu se aplică.

Astfel, analizând dispozițiile cuprinse în PUG instanța a constatat că, în cazul dedus judecății, caracteristicile de amplasare, echipare și configurare a clădirilor prevăzute în PUG-ul M. Călărași ca fiind situate într-un țesut urban existent, nu sunt aplicate, ci numai în cazul noilor parcelări și, în aceste condiții, motivele de nelegalitate invocate de reclamantă pe acest aspect sunt nefondate, conducând la respingerea lor.

De asemenea, instanța a avut în vedere disp. art. 67 alin.2 din Ordinul M.D.R.L. nr. 839/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care prevăd că „prin excepție de la prevederile alin.1, pe baza de dispoziție de șantier dată de proiectantul lucrărilor și verificată de un verificator de proiecte atestat în condițiile legii, precum și cu acordul scris al beneficiarului, se pot admite modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnică autorizată, fără emiterea unei noi autorizații de construire, dacă:

a) nu se modifică funcțiunea consemnată în autorizația inițială;

b) se asigură respectarea prevederilor avizelor/acordurilor/punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale actului administrativ al acestuia, după caz, anexe la autorizația inițială;

c) se asigură respectarea prevederilor Codului Civil;

d) nu se modifică condițiile de amplasament;

e) nu sunt periclitate rezistența și stabilitatea clădirilor învecinate”.

De asemenea, potrivit disp. art. 67 alin.3 din Ordinul nr. 839/2009, „se încadrează în prevederile alin.2 și lucrările devenite necesare în cazuri speciale determinate de luarea în considerare a unor situații imprevizibile la faza de proiectare (ca urmare a unor descoperiri, relevări de fundații etc.), care se execută la construcții existente.”

Totodată, dispozițiile art. 67 alin.4 din actul normativ sus menționat statuează că „responsabilitatea privind corectitudinea tehnică a soluției modificatoare aparține proiectantului, în solidar cu verificatorul de proiect”.

Instanța, având în vedere aceste prevederi, făcând o interpretare a acestor dispoziții legale, a considerat că în speța de față legiuitorul a stipulat faptul că ar fi admise modificări ale soluțiilor tehnice din documentația tehnică, fără a fi necesară și obligatorie emiterea unei noi autorizații de construire.

Totodată, din analiza acestor dispoziții mai rezultă faptul că legiuitorul prevede faptul că nu ar fi necesară și obligatorie emiterea unei noi autorizații de construire în situația în care se efectuează lucrări determinate de situații imprevizibile la faza de proiectare (în cazul dedus judecății în procesul verbal nr. 333/17.04.2010 se menționează că au intervenit aceste situații imprevizibile), lucrări care se execută la construcții existente deja, precum și faptul că responsabilitatea privind corectitudinea tehnică a soluției modificatoare aparține proiectantului, în solidar cu verificatorul de proiect (în înscrisul menționat anterior se propune de către semnatarii acestuia, cu acordul beneficiarului, realizarea pereților cu materiale obținute din recuperare și alte materiale noi pe amplasamentul inițial și conform documentației tehnice întocmite de .), aspectele sus menționate fiind confirmate atât de înscrisurile relatate cât și prin declarația martorului S. G., propus de pârâții V., audiat în această cauză.

Instanța a considerat a fi nefondate și susținerile reclamantei conform cărora construcția aparținând familiei V. nu s-ar afla la o distanță legală de imobilul reclamantei, acestea fiind combătute prin înscrisurile înaintate la dosar, respectiv Planul de amplasament și delimitare a imobilului ce a fost întocmit în cauză de ing. E. A., la data de 01.09.2010, fiind identificată la fața locului o distanță de 64 cm, respectiv 68 cm între cele două proprietăți, coroborate și cu concluziile raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză.

De asemenea, nu s-a conturat nici susținerea reclamantei potrivit căreia autorizația de construire nu ar respecta avizele și acordurile din certificatul de urbanism privind obținerea acordului vecinilor pentru servitutea de vedere și amplasarea construcției, în situația în care s-a demonstrat că imobilul proprietatea pârâților este amplasat la o distanță de 60 cm față de construcția proprietatea reclamantei iar potrivit art. 27 alin.2 din Ordinul nr. 839/2009, acordul vecinilor pentru autorizarea executării lucrărilor de construire este necesar în cazul în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, ce nu e cazul de față, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea, mediul ori siguranța în exploatare.

Referitor la încălcarea dreptului la servitute de vedere, invocată de către reclamantă, instanța a apreciat că această susținere este neîntemeiată întrucât proprietatea reclamantei se învecinează, conform înscrisurilor (documentație tehnică planșa A2-1), concluziilor raportului de expertiză, pe latura sudică cu construcția ce aparține familiei V. și ambele fațade ale construcției fiind laterale, neexistând pe aceste fațade vreo fereastră, geam sau ușă înspre imobilul reclamantei.

Având în vedere considerentele susmenționate instanța a apreciat astfel că niciunul din motivele de nelegalitate invocate de reclamantă nu s-a conturat, astfel încât autorizația de construire nr. 60/13.04.2010 eliberată de Primarul M. Călărași beneficiarilor pârâții V. A. și V. Ș. a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, așa încât a fost menținută.

În legătură cu capătul de cerere privind repararea unor eventuale pagube suferite de reclamantă, acestea cuantificându-se la suma de 40.000 lei, față de probatoriul administrat în cauză instanța l-a apreciat nefondat, respingându-l.

În cauză, reclamanta nu a făcut dovada încălcării interesului legitim privat care ar fi avut loc prin eliberarea unei autorizații de construire perfect valabilă, nedemonstrând că ar exista vreo legătură de cauzalitate între fapta pârâților, familia V. și prejudiciul suferit ca urmare a lucrărilor de construcții efectuate de aceștia, cu atât mai puțin a afecțiunilor medicale de care suferă reclamanta, dovedite prin înscrisuri medicale.

Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca nefondată, obligând reclamanta, în conformitate cu disp. art. 274 Cod procedură civilă către pârâții V. A. și V. Ș., la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta P. E. F. solicitând:

I. modificarea în tot a acesteia și pe fond admiterea acțiunii și:

1. anularea autorizației de construire nr. 60/13.04.2010, emisă de P. mun. Călărași;

2. desființarea construcției realizată de pârâți;

3. obligarea pârâților la repararea pagubelor suferite;

4. obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 40.000 lei.

II. Desființarea în tot a sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.

III. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A mai menționat recurenta reclamantă că formulează recurs și împotriva încheierilor instanței de fond din 28.06.2011 (obiective expertiza), 22.11.2011 și 09.04.2012, privitoare la efectuarea unei noi expertize și recuzare expert.

I. Sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală și trebuie modificată pentru următoarele motive:

1. Instanța de judecată a interpretat greșit actele deduse judecații, schimbând natura, înțelesul vădit al acestora (art. 304 alin. 8 C.).

Reclamanta deține în proprietate un imobil format din casa și teren, situat în Călărași, ., jud. Călărași, imobil care se învecinează cu imobilul deținut de familia V. A. și Ș..

În data de 13.04.2010 pârâții obțin autorizația de construire nr. 60/13.04.2010, emisa de P. mun. Călărași, autorizându-se următoarele lucrări: consolidare, recompartimentare locuința existenta, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda.

Reclamanta a făcut sesizări la P. Călărași care în prima faza a dispus sistarea lucrărilor de construcție.

Astfel prin sesizarea înregistrată sub nr._/21.04.2010 la P. Călărași a arătat faptul ca pârâții au demolat construcția fără autorizație, arătând totodată ca autorizația nr. 60/13.04.2010 nu respecta distantele legale fata de vecini, servitutea de vedere, regimul de înălțime.

De asemenea, cu ocazia efectuării lucrărilor de construcție, pârâții i-au încălcat dreptul de proprietate privind suprafața de 12 mp teren obținută conform sentinței civile nr. 979/07.04.2009, împingând gardul cu circa 60 cm.

Conform adresei nr._/29.04.2010 emisa de P. Călărași, se dispune oprirea lucrărilor pana la . aceasta ocazie se emite somația_/29.04.2010 prin care pârâții sunt somați sa oprească lucrările la imobilul în cauza.

Ulterior reclamanta a formulat sesizarea înregistrată sub nr._/27.05.2010 la P. Călărași prin care a solicitat sa se verifice daca pârâții dețin autorizație de demolare.

Prin adresa nr._/7.05.2010, P. Călărași îi comunica faptul ca a fost dispusa continuarea lucrărilor de construire imobil.

Ulterior a formulat plângere prealabila în temeiul art. 7 din legea 554/2004 prin care a solicitat revocarea autorizației de construire nr. 60/13.04.2010 și desființarea construcției ridicata de către parați, înregistrată sub nr._/18.06.2010.

De asemenea a solicitat instanței de judecata suspendarea executării autorizației de construire nr. 60/13.04.2010, emisa de P. mun. Călărași. Prin decizia civila nr. 2426/18.11.2010 pronunțata de Curtea de Apel București, se admite recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 2086/21.07.2010 pronunțata de Tribunalul Călărași în Dosar nr._, modifica în parte sentința recurata în sensul ca admite acțiunea și dispune suspendarea executării autorizației de construire nr. 60/13.04.2010, emisa de P. mun. Călărași pana la pronunțarea instanței de fond.

Apărările paraților P. mun. Călărași în dosarul_ au fost în sensul ca în fapt nu s-a realizat o noua construcție ci la cea existentă deja s-au realizat lucrări de consolidare, recompartimentare și extindere, precum și ca, în fapt pârâții nu au demolat construcția existenta și nu au edificat o construcție noua.

În dosarul de fata, pârâții au susținut ca nu este vorba de o construcție noua ci este vorba de o consolidare a vechii clădiri.

Ulterior, pârâții au depus la dosar Procesul verbal nr. 333/17.04.2010 emis de către executantul lucrărilor - care insa nu tine loc de autorizație de demolare și nu acoperă lipsa acesteia. De observat este faptul că pârâții au depus acest înscris ulterior formulării întâmpinării și nu au făcut vorbire despre existenta lui. Prin acest înscris s-a încercat acoperirea lipsei autorizației de demolare și construcție.

F. de teza ca pârâții au edificat un imobil nou, pârâții susțin faptul ca odată cu începerea lucrărilor s-a constatat faptul ca fisurile existente în pereți și fundație au dus în final la prăbușirea pereților în proporție de 70% și s-a trecut la realizarea pereților și fundației construcției.

Aceasta apărare este noua atât fata de primul proces soluționat irevocabil de Curtea de Apel București cat și fata de întâmpinările formulate în cauza.

De asemenea răspunsurile paraților la interogatoriu sunt contradictorii fata de apărările prezentate prin întâmpinare.

Din cele expuse mai sus rezulta faptul ca pârâții au formulat apărări contradictorii, inițial au susținut ca este vorba doar de o consolidare, ulterior au arătat ca pereții imobilului s-au prăbușit datorita infiltraților rezultând necesitatea refacerii structurii de rezistenta și a pereților.

Însă din probele administrate în cauza rezulta indubitabil faptul ca pârâții au construit un imobil nou și nu au consolidat vechea clădire.

Pârâții nu au avut niciodată intenția de a consolida imobilul (de altfel consolidate cu câțiva ani în urma) ci intenția lor a fost de a demola imobilul și de a construi unul noul. De altfel pârâții și-au consolidat imobilul cu câțiva ani în urma.

Astfel, martorul paraților audiat în cauza a recunoscut faptul ca planșele foto reprezintă imobilul în litigiu. Or din analiza acestor fotografii rezulta etapele construcției, rezulta faptul ca vechiul imobil a fost demolat și s-a edificat un imobil nou.

Rezultatele controlului Inspectoratului de Stat în Construcții Călărași, a procesului verbal de control din 25.11.2010 și a procesului verbal de contravenție releva faptul ca au fost constatate lucrări cu nerespectarea dispozițiilor Legii 50/1991, respectiv art. 1 (1), art. 7 (9), art. 7 alin. 15 și faptul ca Procesul verbal nr. 333/17.04.2010 emis de către executantul lucrărilor nu tine loc de autorizație de demolare și nu acoperă lipsa acesteia.

De asemenea, cu titlu irevocabil Curtea de Apel București considera corecta aserțiunea recurentei (reclamantei) în sensul ca pârâții au edificat lucrări de desființare a construcției vechi fără a avea expertiza tehnica întocmită de un expert atestat și fără a avea proiect conform art. 18 alin. 2 din Legea 10/1995, privind calitatea în construcții, fără a deține autorizație de desființare conform art. 8 alin. 1 din Legea 50/1991 și art. 1 alin. 3 din Ord. 1843/2001.

2. Instanța de fond este lipsita de temei legal, hotărârea a fost data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă).

Instanța de fond a aplicat greșit în cauza disp. art. 67 alin. 2 din Ordinul MDRL nr. 839/2009, deoarece în cauza nu a fost vorba de modificări locale ale proiectului ci modificări esențiale, care țin de structura și întinderea noii construcții. Una este sa modifici local un perete al clădirii, alta este sa demolezi toata construcția și să edifici alta noua.

Prin urmare, nefiind vorba de modificări locale în cauza nu sunt aplicabile disp. art. 67 alin. 3 și 4 din Ordinul 839/2009.

De vreme ce procesul verbal constata degradări majore a structurii de rezistenta, remedierea acestora depășea cadrul unor modificări locale.

Prin cererea nr._/23.03.2010 pârâții au solicitat o autorizație de construire pentru consolidare, compartimentarea locuinței existente, cu suprafața construita de 51 mp, în regim de înălțime parter, extindere pe orizontala a acesteia și supraînălțare cu mansarda. În realitate prin documentația tehnica se propune execuția unei construcții parter și etaj cu mansardă, dar care trebuia sa aibă suprafața maxima de 60% din aria ultimului nivel, (parter). Astfel la emiterea autorizației de construcție nu s-a avut în vedere documentația tehnica.

De asemenea, daca pe parcursul execuției lucrărilor de desfacere a șarpantei existente apăreau fisuri ale pereților trebuia convocate autoritățile competente: ISC Călărași și P. Călărași, care ar fi trebuit sa consemneze prin proces verbal vechimea clădirii și daca se impune sau nu demolarea și refacerea clădirii. De asemenea cu aceasta ocazie s-ar fi dispus oprirea lucrărilor în vederea obținerii unei autorizații de demolare și construcție pentru partea demolata.

De asemenea, ISC Călărași în data de 25.11.2010 sancționează pârâții tocmai pentru încălcarea disp. legii 50/1991, art. 26.

De asemenea, având în vedere faptul ca procesul verbal nr. 333/17.04.2010 nu este însușit, înregistrat sau avizat de ISC Călărași și P. Călărași, conținutul sau este pus la îndoiala.

Pentru lămurirea situației trebuia depuse și verificate de expert și autorități fazele de execuție a lucrărilor conform legii 10/1995.

Având în vedere cele de mai sus, în cauza sunt incidente disp. Legii 50/1991 respectiv art. 1 (1), art. 7 (9), art. 7 alin. 15, art. 18 alin. 2 Legea 10/1995.

Conform disp. Legii 50/1991 respectiv art. 1 (1), art. 7 (9), art. 7 alin. 15, art. 18 alin. 2 Legea 10/1995, pârâții au construit un imobil nou fără a deține autorizație de demolare și construcție în acest sens.

Pârâții deși dețineau o autorizație doar de consolidare și extindere imobil, aceștia practic au demolat vechea construcție și au ridicat o noua construcție fără ca în prealabil sa fi fost autorizați în acest sens.

În realitate pârâții au demolat construcția veche fără a obține o autorizație de demolare. Astfel conform art. 1 (1) din legea 50/1991 Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții.

De altfel demolarea, ca situație de fapt nu este contrazisa ci se încearcă „legalizarea” acesteia prin procesul verbal de demolare, care insa nu tine loc de autorizație.

Conform art. 7 (9) din legea 50/1991, autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege, condiții care au fost încălcate atât de către emitentul autorizației cat și de către solicitanții acesteia.

3. Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii ( 304 pct. 7, 304 pct. 9).

Instanța de fond avea obligația sa stabilească daca lucrările de construcție și demolare sunt efectuate cu sau fără autorizație.

Construcția edificata de către parați nu respecta autorizația de consolidare și extindere imobil.

Construcția edificata este un imobil nou și nu unul consolidat.

Construcția este edificata cu încălcarea legii și a limitelor autorizației de construcție nr. 60/13.04.2010.

Astfel, pârâții au demolat o construcție fără a avea autorizație în acest sens. Daca necesitatea demolării ar fi intervenit după începerea lucrărilor, așa cum se arata de către parați, de ce nu au procedat la obținerea unei autorizații de demolare.

Se încalcă astfel art. 7 alin 15, din legea 50/1991 conform căruia „În situația în care în timpul execuției lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a autorizației de construire, survin modificări de tema privind construcția autorizata, care conduc la necesitatea modificării acesteia, titularul are obligația de a solicita o noua autorizație, potrivit legii. Pentru obținerea noii autorizații de construire solicitantul va depune o documentație, elaborata cu condiția încadrării noilor propuneri în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate și numai în limitele avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația inițiala. Nu este necesara emiterea unui nou certificat de urbanism".

Nu ai voie, conform dispozițiilor mai sus amintite, sa efectuezi lucrări fără a fi autorizat în acest sens. Demolarea integrala a construcției vechi, edificarea unui imobil nou reprezintă tocmai o depășire a limitelor autorizației de construcție și astfel o încălcare a legii.

Construcția edificata nu respecta autorizația de consolidare și extindere imobil.

Procesul verbal nr. 333/17.04.2010 emis de către executantul lucrărilor nu tine loc de autorizație de demolare și nu acoperă lipsa acesteia. Daca . lucrurile, pârâții trebuia sa anunțe emitentul autorizației și sa solicite o noua autorizație, (fapt confirmat și de decizia Curții de Apel București).

Autorizația de construcție nu autorizează pârâții sa edifice o noua construcție așa cum aceștia au procedat, ci ii autorizează sa o consolideze și sa o extindă.

Pârâții au executat lucrări de desființare a construcției vechi fără a avea expertiza tehnica întocmita de un expert atestat și fără a avea proiect conform art.18 alin.2 din Legea 10/1995, privind calitatea în construcții, fără a deține autorizație de desființare conform art.8 alin.1 din Legea 50/1991 și art. 11 alin.3 din Ord. 1843/2001.

De asemenea, expertul se refera doar la lucrările de extinderea locuinței fără a avea în vedere natura lucrărilor de construcție efectuate de către parați după demolarea locuinței lor existente la momentul emiterii autorizației de construcție, lucrări ce se pot observa și din fotografiile depuse la dosar.

Or, având în vedere demolarea locuinței lor existente la momentul emiterii autorizației de construcție și edificarea alteia noi, construcția edificata de către parați nu respecta autorizația de consolidare și extindere imobil.

Or pentru demolarea locuinței lor existente la momentul emiterii autorizației de construcție și edificarea alteia noi, construcția edificata de către parați nu respecta proiectul de execuție a lucrării, care stat la baza emiterii autorizației de construcție.

Autorizația nr. 60/13.04.2010 prevede și autorizează pârâții sa efectueze consolidarea - recompartimentarea locuinței existente, extinderea pe orizontala și supraînălțare cu mansarda.

Desigur pârâții erau autorizați sa efectueze consolidarea - recompartimentarea locuinței existente, extinderea pe orizontala și supraînălțare cu mansarda.

Dar locuința existenta la momentul emiterii autorizației nu mai exista. A fost demolata ilegal. S-a procedat la construcția unui imobil nou.

Prin urmare pârâții au construit imobilul fără a avea o autorizație în acest sens.

Pârâții au executat lucrări de desființare a construcției vechi fără a avea expertiza tehnica întocmita de un expert atestat și fără a avea proiect conform art.18 alin.2 din Legea 10/1995, privind calitatea în construcții, fără a deține autorizație de desființare conform art.8 alin. 1 din Legea_ și art.11 alin.3 din Ord. 1843/2001.

La o atenta analiza a actelor paraților expertul putea observa faptul ca autorizația de construcție este emisa cu nerespectarea avizelor și acordurilor prevăzute de certificatul de urbanism.

Astfel Certificatul de urbanism prevede obligația paraților de a obține acordul vecinilor în ceea ce privește servitutea de vedere și amplasarea construcției la mai puțin de 60 cm. Astfel la pct. 5 (d) se prevede faptul ca cererea de emitere a autorizației de construcție va fi însoțită de acord vecini, acord pe care reclamanta nu și l-a exprimat. Obligația acestui acord rezulta și din Ordinul 839/2009.

De asemenea, prin ridicarea construcției în mod ilegal, au încălcat dispozițiile legale privitoare la respectarea servituții de vedere, respectiv au ridicat clădirea mai aproape de limita legala de locuința sa, astfel încât și prin ridicarea nivelului clădirii sale se micșorează luminarea naturala asupra ferestrei sale încălcându-se prevederile art.2 din Capitolul I din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 potrivit căruia „amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minim o oră și jumătate, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc”.

4. Prin amplasarea acestei locuințe, pârâții au ocupat o suprafața de teren din proprietatea reclamantei prin faptul ca au deplasat gardul fixat ca urmare a executării silite consemnate în procesul verbal din 04.09.2009 întocmit de executor judecătoresc S. V. în dosar nr. 316/2009 în executarea Sent. civile nr.979/2009 a Judecătoriei Călărași prin care s-a dispus trasarea liniei de hotar intre cele doua proprietăți învecinate.

Prin edificarea construcției îi afectează și fereastra dinspre parați. Nu are importanta daca nu avea dreptul sa o realizeze de moment ce pârâții pana în prezent nu au contestat acest lucru. Astfel concluzia expertului este greșita.

Prin ridicarea construcției în mod ilegal, au încălcat dispozițiile legale privitoare la respectarea servituții de vedere, respectiv au ridicat clădirea mai aproape de limita legala de locuința reclamantei, astfel încât și prin ridicarea nivelului clădirii sale se micșorează luminarea naturala asupra ferestrei sale încălcându-se prevederile art.2 din Capitolul I din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 potrivit căruia „amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minim o oră și jumătate, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc”.

5. Autorizația de construcție emisa paraților trebuie anulata și pentru următoarele motive:

1. suprafața teren deținuta de parați nu întrunește condițiile de construire, astfel pentru a se putea construi pe un teren acesta trebuie sa aibă o lățime de minim 8 m la .. suprafața minima pentru edificarea unei construcții este de 150 mp, or terenul în cauza are numai 78 mp;

3. clădirea trebuia retrasa fata de limitele laterale ale parcelei cu cel puțin jumătate din înălțimea la cornișa, (cel puțin de 3 m);

4. construcția realizata încalcă gradul maxim de ocupare al terenului. Având în vedere faptul ca imobilul se afla în zona rezidențiala, gradul de ocupare al terenului pe care este construita clădirea nu poate depăși 35%, or în cazul paraților construcția depășește 80%.

5. autorizația de construcție eliberata și construcția ridicata în baza acesteia nu respecta dispozițiile prevăzute de Codul Civil și P.U.Z.=ul local, respectiv distanta minima fata de vecin, de minim 60 cm și nici servitutea de vedere deoarece ferestrele paraților au vedere către proprietatea reclamantei fără a respecta distanta de 1.90 m.

6. nu exista acordul reclamantei pentru servitutea de vedere sau pentru amplasarea construcției la mai puțin de 60 cm.

7. autorizația de construcție este emisa cu nerespectarea avizelor și acordurilor prevăzute de certificatul de urbanism. Certificatul de urbanism prevede obligația paraților de a obține acordul vecinilor în ceea ce privește servitutea de vedere și amplasarea construcției la mai puțin de 60 cm. Astfel la pct. 5 (d) se prevede faptul ca cererea de emitere a autorizației de construcție va fi însoțită de acord vecini, acord pe care reclamanta nu și l-a exprimat.

8. pârâții deși dețineau o autorizație de consolidare și extindere imobil, aceștia practic au demolat vechea construcție și au ridicat o noua construcție fără ca în prealabil sa fi fost autorizați în acest sens. Practic pârâții au demolat construcția veche fără o autorizație de demolare. Astfel conform art. 1 (1) din legea 50/1991 executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții.

9. conform art. 7 (9) din legea 50/1991, autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege, condiții care au fost încălcate atât de către emitentul autorizației cat și de către solicitanții acesteia.

10. Autorizația de construcție încalcă dispozițiile prevăzute de Codul Civil și P.U.Z.=ul local, respectiv distanta minima fata de vecin, de minim 60 cm și servitutea de vedere deoarece ferestrele paraților au vedere către proprietatea reclamantei fără a respecta distanta de 1.90 m.

11. Construcția este edificata cu încălcarea legii și a limitelor autorizației de construcție. Astfel, pârâții au demolat o construcție fără a avea autorizație în acest sens. Daca necesitatea demolării ar fi intervenit după începerea lucrărilor, așa cum se arata de către parați, de ce nu au procedat la obținerea unei autorizații de demolare. Se încalcă astfel art. 7 alin 15, din legea 50/1991 conform căruia „În situația în care în timpul execuției lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a autorizației de construire, survin modificări de tema privind construcția autorizata, care conduc la necesitatea modificării acesteia, titularul are obligația de a solicita o noua autorizație, potrivit legii. Pentru obținerea noii autorizații de construire solicitantul va depune o documentație, elaborata cu condiția încadrării noilor propuneri în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate și numai în limitele avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația inițiala. Nu este necesara emiterea unui nou certificat de urbanism”.

12. Procesul verbal nr. 333/17.04.2010 emis de către executantul lucrărilor nu tine loc de autorizație de demolare și nu acoperă lipsa acesteia. Daca într-adevăr așa stăteau lucrurile, pârâții trebuia sa anunțe emitentul autorizației și sa solicite o noua autorizație.

13. Autorizația de construcție nu autorizează pârâții sa edifice o noua construcție așa cum aceștia au procedat, ci ii autorizează sa o consolideze și sa o extindă.

14. Autorizația de construcție a fost emisa cu încălcarea legii 242/2009 privind aprobarea OG 27/2008 și modificarea și completarea Legii 350/2001 conform cărora orice clădire autorizata trebuie sa respecte Planul Urbanistic Zonal și Planul Urbanistic General.

15. Construcția edificată încalcă prevederile art. 8 (1) din legea 50/1991 conform căruia: „(1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parțială sau totală, a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, a instalațiilor și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora, închiderea de cariere și exploatări de suprafață și subterane, precum și a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art. 4”.

16. Conform art. 12 (1) din legea 50/1991, „Autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii”.

17. Prin emiterea autorizației de construcție reclamantei i-au fost încălcate drepturile prevăzute de lege privind distanta minima fata de vecin, de minim 60 cm și servitutea de vedere, deoarece ferestrele paraților au vedere către proprietatea sa fără a respecta distanta de 1.90 m.

18. Construcția astfel edificata aduce atingere proprietății reclamantei, atât în ceea ce privește exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate cat și prin scăderea valorii acesteia în cazul unei eventuale înstrăinări.

Pârâții au executat lucrări de desființare a construcției vechi fără a avea expertiza tehnica întocmită de un expert atestat și fără a avea proiect conform art. 18 alin.2 din Legea 10/1995, privind calitatea în construcții, fără a deține autorizație de desființare conform art.8 alin.1 din Legea 50/1991 și art. 11 alin.3 din Ord. 1843/2001.

P. M. Călărași a încălcat prevederile legale, responsabilitatea verificării documentației tehnice, a avizelor și fiselor anexate revenind responsabililor de lucrare din cadrul Primăriei Călărași.

Autorizația de construcție emisa cu încălcarea legii îmi vatămă drepturile și interesele protejate de lege, atât dreptul său de proprietate asupra terenului, interesul legitim privat cat și public.

În ce privește interesul promovării acțiunii, s-a arătat că nulitatea autorizației de construcție poate fi ridicata de orice persoana deoarece dispozițiile legii 50/1991 sunt imperative și de ordine publica.

Prin emiterea autorizației de construcție și edificarea construcției ilegale a suferit pagube de ordin material și moral, prezentul litigiu provocându-i mai multe probleme de sănătate și suferințe de ordin moral, conform actelor depuse la dosar.

Edificarea acestei construcții ilegale îi diminuează valoarea proprietății.

6. Repararea pagubelor suferite care constau în:

a) micșorarea luminii naturale asupra ferestrei locuinței sale amplasata către construcția ridicata ilegal, prin umbrirea locuinței sale din cauza amplasării unei clădiri prea înalte și prea aproape de proprietatea sa;

b) ocuparea unei suprafețe de teren din proprietatea sa prin deplasarea liniei de hotar trasata intre cele doua construcții.

a. Pârâții, prin ridicarea construcției în mod ilegal, au încălcat dispozițiile legale privitoare la respectarea servituții de vedere, respectiv au ridicat clădirea mai aproape de limita legala de locuința sa, astfel încât și prin ridicarea nivelului clădirii sale se micșorează luminarea naturala asupra ferestrei sale încălcându-se prevederile art.2 din Capitolul I din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 potrivit căruia „amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minim o oră și jumătate, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc”.

Prin amplasarea clădirii în mod ilegal la distanta prea mica de locuința sa și la înălțime mai mare decât distanta dintre cele doua clădiri, se încalcă acest drept al reclamantei de a beneficia, în respectarea dreptului la sănătate, de o însorire minima a ferestrei locuinței sale amplasata către locuința ridicata ilegal de parați.

b) Pe de alta parte, prin amplasarea acestei locuințe, pârâții au ocupat o suprafața de teren din proprietatea sa prin faptul ca au deplasat gardul fixat ca urmare a executării silite consemnate în procesul verbal din 04.09.2009 întocmit de executor judecătoresc S. V. în dosar nr. 316/2009 în executarea Sent. civile nr.979/2009 a Judecătoriei Călărași prin care s-a dispus trasarea liniei de hotar intre cele doua proprietăți învecinate.

7. În ceea ce privește petitul nr.4 al cererii de chemare în judecata, a arătat recurenta că acesta constă în obligarea în solidar a paraților la repararea daunelor morale în cuantum de 40.000 RON, daune provocate ca urmare a stresului și indignării suferite din cauza nesoluționării cererii sale de a fi respectat dreptul său și mai ales, de respectare a legislației în vigoare.

Întrucât aceasta situație conflictuala nu a fost soluționata de autoritățile competente și nici de instanța de judecata, în termenul rezonabil pentru a se dispune sistarea ridicării construcției (care în acest moment este finalizata) pana la soluționarea cererii de anulare a autorizației de construcție, a fost supusa stresului și revoltei din cauza faptului ca autoritățile competente, deși au constatat ca pârâții încalcă autorizația emisa, au dispus inițial sistarea ridicării construcției, apoi insa, în mod total nejustificat, au dispus ridicarea sistării și continuarea lucrărilor de construire, fără sancționarea la termen a paraților pentru contravenția săvârșita, ceea ce a condus la alterarea stării sale de sănătate și generarea unor probleme de sănătate, iar pe fondul stresului și al supărărilor provocate de aceasta situație ilegala suferind afecțiuni cardiologice și tiroidiene conform actelor medicale.

II. Sentința instanței de fond trebuie casata și trimisa spre rejudecare, pentru următoarele motive:

1. În cauza trebuie efectuata o noua expertiza de către un alt expert, conform art. 212 C. alin. 2, deoarece expertiza nu este lămuritoare pentru instanța, este părtinitoare.

Deși instanța încuviințează obiecțiunile la raportul de expertiza, expertul nu răspunde obiectiv la fiecare obiecțiune ci practic intra . reclamanta.

Expertul nu a avut în vedere actele de la dosar, rezultatele controlului Inspectoratului de Stat în Construcții Călărași, a procesului verbal de control din 25.11.2010, a procesului verbal de contravenție din care rezulta faptul ca au fost constatate lucrări cu nerespectarea dispozițiilor Legii51/1991, situația de fapt, disp. Legii 51/1991 respectiv art. 1 (1), art. 7 (9), art. 7 alin. 15, faptul ca Procesul verbal nr. 333/17.04.2010 emis de către executantul lucrărilor nu tine loc de autorizație de demolare și nu acoperă lipsa acesteia.

De asemenea, expertul se refera doar la lucrările de extinderea locuinței fără a avea în vedere natura lucrărilor de construcție și a construcției efectuate de către parați după demolarea locuinței lor existente la momentul emiterii autorizației de construcție, lucrări ce se pot observa și din fotografiile depuse la dosar.

2. Instanța de fond a respins fără temei cererea de recuzare a expertului.

Motivele de recuzare rezulta din răspunsul la obiecțiuni depus la dosar de d-l expert și au fost invocate la acest termen de judecata, după ce reclamanta a luat la cunoștința de acest răspuns. Prin afirmațiile și aprecierile făcute d-l expert își depășește atribuțiile.

Calitatea de expert tehnic judiciar este incompatibila cu afirmații răuvoitoare fata de părți, cu ieșiri nervoase, expertul transforma o lucrare de expertiza . cu mine. De asemenea expertul se antepronunță și se transforma în avocatul paraților.

3. Instanța de fond a respins fără temei solicitarea de refacere a raportului de expertiza deși expertul nu a răspuns la obiecțiunile încuviințate de către instanța. De asemenea deși s-au încuviințat obiecțiunile expertul nu a refăcut raportul de expertiza.

4. Instanța de fond a respins fără temei solicitarea de efectuare a unei noi expertize, deși expertiza efectuata în cauza nu era lămuritoare și era vădit părtinitoare paraților.

5. Având în vedere motivele de mai sus sunt incidente disp. art. 304 pct. 10 C..

6. În speța de fata trebuie efectuata o noua expertiza, deoarece expertiza efectuata la instanța de fond este nula, fiind efectuata de un funcționar necompetent conform art. 105 (2), 108 C.. Nulitatea fiind de ordine publica poate fi invocata în orice stare a pricinii conform art. 108 C., fiind incidente disp. art. 304 pct. 5.

Astfel, în ce privește obiectivul fixat de instanța daca respectiv distanta minima fata de vecin, de minim 60 cm și servitutea de vedere, expertul desemnat nu avea calitatea sa se pronunțe, deoarece nu are calitatea de expert topograf.

7. Instanța de fond a respins fără temei obiectivul solicitat pentru expertiza: „Daca pârâții au demolat vechea construcție și au ridicat o noua construcție. Instanța trebuia sa stabilească daca ne aflam în prezenta unui imobil nou, așa cum am susținut, fiind incident disp. art. 304 pct. 10 C..

8. Instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate motivele de anulare a autorizației de construcție.

9. Instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate motivele de nulitate a autorizației de construcție.

10. Instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind desființarea construcției, fiind incidente dip. art. 304 pct. 6 C..

În drept, au fost invocate disp. prevăzute de art. 1, art. 7, art.8, art. 12 și urm din legea 50/1991, art. 1, 8 și urm. din legea 554/2004, P.U.Z. - ul local, legea 10/1995, Ord. 1843/2001, dispozițiile art. 2 cap I din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997, art.611, 480-481, 998 Cod civil, art. 18 alin. 2 Legea 10/1995, disp. art. 299- 308 C..

În dovedirea recursului, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 20.12.2012 pârâții V. A. și V. Ș. au formulat întâmpinare prin care au învederat următoarele:

În legătura cu primul motiv de recurg invocat de către recurenta-reclamanta, acesta este neîntemeiat. Actul supus judecații este autorizarea de construcție nr. 60/13.04.2010, recurenta-parata susținând ca a fost emisa în mod nelegal pentru ca nu respecta distantele legale fata de vecini, servitutea de vedere și regimul de înălțime.

Deși, recurenta face aprecieri cu privire la diferite probatorii efectuate în dosar și anume procesul-verbal nr.333/17.04.2010, nu arata în ce consta interpretarea greșita și a căror acte supuse judecații sau a schimbat natura, înțelesul vădit al acestor acte, iar din expunerea făcuta nu se poate extrage în ce consta interpretarea greșita a autorizației de construcției prin schimbarea naturii sau înțelesului vădit al actului supus judecații. În contextul criticii formulate de către recurenta, aceasta face referire la acte ce nu sunt supuse judecații, procesul-verbal nr.333/2010 nu face obiectul de desființare și schimba obiectul cererii, analizând atenția asupra procesului verbal și nu asupra autorizației de construcție.

În legătura cu al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp. art.304, punct.9 C.P.C., și acesta este neîntemeiat.

Recurenta se refera la dispozițiile art. 67 alin.2 din Ordinul M.D.R.L. nr.839/2009, apreciind ca este vorba de o modificare care tine de structura și întinderea construcției pe care recurenta o considera o noua construcție. Din probele existente la dosar, rezulta cu certitudine în ce au constat lucrările de consolidare și de recompartimentare, precum și supraînălțare cu mansarda. Nu se poate susține ca recurenta a făcut dovada ca s-a demolat clădirea pentru care s-a eliberat autorizație de consolidare, etc. Consolidarea constând în refacerea fundației și refacerea unor pereți care nu au rezistat intemperiilor fiind construiți din pământ ( chirpici).

Susținerea reclamantei ca a fost construit un nou imobil nu rezultă din nicio alta proba adresata în cauza, ci rezulta cu certitudine ca vechea clădire a fost consolidata prin lucrări de un anumit nivel tehnic, de altfel recurenta face vorbire de fapte care nu sunt dovedite la dosar și anume ca imobilul ar fi fost consolidat cu ani în urma, insa, chiar și procesul verbal de contravenție dresat de I.S.C. Călărași a fost anulat, astfel ca susținerea recurentei ca nu au fost respectate dispozițiile Leg.50/1991 este nefondata.

Potrivit art. 67 alin.2 din Ordinul M.D.R.L. nr.839/2009 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Leg. 50/1991, se pot admite modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnica autorizata fără emiterea unei noi autorizații de construire, întrucât în cauza s-a făcut dovada ca a fost un caz special a unei situații imprevizibile la faza de proiectare care urmare a unor descoperiri, relevări de fundații, care se executa la construcția existenta. întrucât, în cauza au fost necesare aplicare unor soluții tehnice, noi, fata de documentația tehnica care a stat la baza obținerii autorizației, iar Ordinul 839/2009 permite astfel de modificări ale soluțiilor tehnice din documentația tehnica și fără emiterea unei noi autorizații de construcție.

Conform procesului verbal nr. 333/17.04.2010, rezulta ca au intervenit situații imprevizibile, iar martorul S. G. a arătat în ce constau acele situații imprevizibile și faptul ca în baza unei expertize a trebuit sa se aducă modificări proiectului inițial de consolidare. Nu exista nicio interpretare nelegala sau aplicare greșita a legii atunci când instanța a analizat situația de fapt raportata la dispozițiile Leg.50/1991 cu trimitere la disp. art. 67 alin.2 din Ordinul M.D.R.L. nr.839/2009.

În legătura cu motivul 3 de recurs cum ca hotărârea ar cuprinde motive străine de natura pricinii și acesta este nefondat. Recurenta reia cu obstinație părerile sale cu faptul ca nu s-a respectat autorizație de consolidare și extindere imobil și ca de fapt este un imobil nou și nu unul consolidat, insa nu ne indica care sunt motivele străine de natura pricinii pentru putea fi analizate. În cadrul acestui motiv, recurenta încearcă să convingă ca a insistat o demolare ilegala a construcție-casa de locuit și ca s-a construit un imobil nou fără a exista autorizații.

Recurenta face trimitere la disp. Legii 10/1995 atunci când face vorbire ca ar fi trebuit o expertiza tehnica în cauza pentru desființarea construcției vechi și ca nu ar exista autorizație de desființare. Reproșează expertului ca acesta ar fi putut sa observe ca autorizația este emisa cu nerespectarea avizelor prevăzute în certificatul de urbanism. Tot în cadrul acestui motiv de recurs, recurenta face vorbire ca nu s-a respectat servitutea de vedere, ca s-a ridicat clădirea mai aproape de locuința sa și ca s-a luat lumina naturala asupra ferestrei sale.

Aceasta critica nu poate fi cuprinsa în punctul 3 al recursului, el putând fi de sine stătător ca motiv și nicidecum un element străin în motivarea hotărârii.

În legătura cu punctul 4 al motivelor de recurs, și acesta este nefondat. Aceasta pretinsa noua construcție, fiind construita pe vechea amprenta, fundație, consolidata, nu are nicio legătura cu încălcarea vreunei distante dintre vechile amplasamente așa cum pretinde recurenta.

În primul rând, planul de amplasament și delimitarea imobilului făcut de expertul E. A. indica faptul ca nu a fost încălcata distanta de 64 cm, respectiv 68 cm intre cele doua proprietăți astfel ca nu se cunoaște de unde apare o apropiere a casei intimaților de proprietatea recurentei.

Critica cum ca au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la servitutea de vedere, ca nu s-a respectat nivelul de construire a extinderii, este infirmata de dovezile existente la dosar, întrucât autorizația de construcție respecta avizele și raporturile din certificatul de urbanism.

În cauza nu s-a demonstrat existenta vreunui prejudiciu de orice natura creat de consolidarea imobilului și cu extinderea acestuia cu mansarda proprietății recurentei.

Recurenta pretinde ca exista aspecte nereale, anume ca exista fereastra înspre proprietatea sa or, din documentații și celelalte probe nu rezulta existenta vreunei ferestre, geam și înspre imobilul recurentei.

În punctul 5 al motivelor de recurs se reiau prin 18 poziții, motivele care ar conduce prin prisma recurentei la autorizația de construcție.

Fiecare punct a fost analizat de către instanța și arătat nu numai motivele de drept, dar și motivele de fapt care au condus la respingerea cererii, astfel ca și acest motiv de recurs urmează a fi respins ca neîntemeiat.

Punctul 6 al motivelor de recurs așa cum este prezentat se refera la repararea pagubelor suferite în accepțiunea recurentei prin lucrările efectuate la construcția intimaților.

Instanța a motivat respingerea capătului de cerere privind plata sumei de 40.000 lei cu titlu de paguba. În primul rând, nu s-a făcut dovada încălcării interesului legitim privat, ca urmare a eliberării a unei autorizații de construire perfect valabila, iar recurenta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între lucrarea săvârșita de intimați și pretinsul prejudiciu suferit de recurentă. Se susține ca s-a adus un prejudiciu prin faptul ca intimații au ocupat o suprafața de teren al recurentei prin deplasarea gardului, însă din lucrările dosarului rezulta ca linia trasata de executorul judecătoresc Ș. V. în executarea S.C. NR.979/2009 a Judecătoriei Călărași nu s-a adus atingere.

Susținerile de la punctul II ale recurentei nu sunt întemeiate pentru ca susținerea ca, expertiza nu este lămuritoare pentru instanța, ca aceasta este părtinitoare nu poate fi acceptata, întrucât instanța s-a pronunțat în mod convingător asupra cererii recurentei în legătura cu necesitatea unui raport de expertiza.

În legătura cu netemeinicia respingerii cererii de recuzare a expertului, recurenta nu și-a formulat o critica și face doar afirmația ca expertul și-a depășit atribuțiile neindicând niciun caz de recuzare. Și în acest punct recurenta reia situațiile supuse judecații instanței și rezolvate de către instanța la fiecare moment prin încheieri de ședința, astfel ca nu se poate desprinde din expunerea făcuta de recurenta care sunt criticile care stau la baza motivelor de recurs privind recuzarea expertului. Daca recurenta cerceta putea observa ca expertul în cauza, E. A. este topograf și are aceasta abilitate de a efectua o astfel de expertiza.

Mai critică recurenta faptul ca instanța nu s-a pronunțat în toate motivele de anulare ale construcției, dar nu indica care sunt motivele de nulitate care nu au fost luate de instanța, cum de altfel la diferite puncte, de exemplu 8 și 9-II, de pe ultima pagina a motivelor de recurs sunt identice enunțurile, repetându-se.

Recursul în cauza este, pentru aceste motive, neîntemeiat urmând a fi respins cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, au fost invocate disp. art. 308 alin. (2) raportat la art. 115-118 C. proc. civ., iar în dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 03.01.2013 a formulat întâmpinare pârâta P. M. Călărași solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și pe cale de consecința menținerea ca legala și temeinica a sentinței civile menționate anterior, precum și a încheierilor de ședința din data de 28.06.2011, 22.11.2011 și 09.04.2012, ca fiind legale și temeinice, având în vedere următoarele motive:

În privința primului motiv de recurs potrivit căruia instanța recurată ar fi interpretat greșit actele deduse judecații, schimbând natura, înțelesul vădit al acestora:

Urmare a sesizării nr._/21.04.2010, la care face referire recurenta-reclamanta în recursul formulat, prin adresa înregistrată cu nr._/29.04.2010, Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Călărași aduce la cunoștința acesteia faptul ca lucrările începute la imobilul situat în . au fost oprite pana la . conformitate cu legislația în vigoare.

De asemenea, prin adresa înregistrata cu nr._/25.05.2010, Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Călărași menționează faptul ca s-a dispus oprirea lucrărilor menționate în cuprinsul certificatului de urbanism și a autorizației de construcție, lucrări începute la imobilul situat în ., pana la verificarea celor relatate de reclamanta.

În urma acestor verificări s-a dispus începerea lucrărilor conform documentației tehnice, întocmită de . și a autorizației de construire nr.60/13.04.2010.

Totodată, prin adresa nr._/07.06.2010 se aduce la cunoștința reclamantei faptul ca s-a dispus continuarea lucrărilor privind consolidarea, recompartimentarea locuinței existente, a extinderii pe orizontala și supraînălțării cu mansarda, pentru imobilul din ., în conformitate cu prevederile art.67, alin.2, 3 și 4 din Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr.839/2009 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

În urma formulării plângerii prealabile înregistrate cu nr._/18.06.2010, prin adresa înregistrata cu nr._/06.07.2010, Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei M. Călărași, aduce la cunoștința reclamantei următoarele:

Autorizația de construire nr.60/13.04.2010 s-a emis în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991, republicata, a Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr.839/2009, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, a Planului Urbanistic General aferent municipiului Călărași aprobat prin HCL nr.75/26.06.2009 și a Codului Civil.

Continuarea lucrărilor de construire la imobilul situat în . s-a dispus în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr.839/2009, art.67, alin. 2, 3 și 4 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Caracteristicile de amplasare, echipare și configurare a clădirilor prevăzute în Planul Urbanistic General al M. Călărași în cazul parcelelor din țesutul urban existent nu sunt aplicabile în acest caz, ci numai în cazul noilor parcelari.

Acordul vecinilor pentru autorizarea lucrărilor de construire este necesar în cazul în care, prin ridicarea construcției noi în vecinătatea imediata a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenta mecanica și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare, potrivit art.27, alin.2 din Ordinul nr. 839/2009.

Având în vedere solicitarea nr._/ 23.03.2010, a numitului V. A. privind consolidarea, recompartimentarea, extinderea pe orizontala și supraînălțarea cu mansarda a imobilului situat în ., și în temeiul reglementarilor documentației de urbanism, respectiv Planul Urbanistic General al municipiului Călărași, aprobat prin HCL nr.75/26.06.2009, a fost emis certificatul de urbanism nr.660/23.12.2009 în care, la rubrica "Regimul tehnic" se menționează faptul ca vor fi respectate prevederile art.612, 613 și 615 din C.civ, iar înălțimea maxima admisa a clădirilor va fi P+2, maxim 10 m la cornișa.

În baza certificatului de urbanism menționat anterior, precum și a avizelor solicitate prin acesta, a fost emisa autorizația nr.60/13.04.2010 pentru executarea lucrărilor pentru consolidare, recompartimentare, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda a locuinței existente, proprietatea numitului V. A..

Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora proprietarii imobilului situat în . ar fi demolat construcția fără autorizație, precum și faptul ca s-a edificat o construcție noua, sunt neîntemeiate.

Astfel, pârâții nu au demolat construcția existenta și nici nu au edificat o construcție noua, având în vedere atât mențiunile din procesul-verbal nr.333/17.04.2010, cat și dispozițiile art. 67, alin.2, 3 și 4 din Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr.839/2009 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.5 0/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Aceste dispoziții fac referire în mod categoric la executarea unor lucrări la construcții existente deja, pe amplasamentul inițial, iar proprietarul imobilului a obținut autorizația de construire pentru executarea unor lucrări privind consolidarea, recompartimentarea, extinderea pe orizontala și supraînălțarea cu mansarda la locuința existenta, respectiv pentru imobilul situat în ..

Referitor la motivele invocate de recurenta-reclamanta privind anularea autorizației de construcție, respectiv punctul 1 și 2, s-au învederat următoarele:

Potrivit Planului Urbanistic General (PUG) aferent M. Călărași, imobilul proprietatea numitului V. A. este amplasat în subzona pentru locuințe cu regim mic de înălțime cu P-P+2 niveluri, subzona unde sunt admise ca utilizări locuințe individuale și colective mici cu maxim P+2 în regim de construire, înșiruit, cuplat sau izolat, iar la secțiunea 2 privind caracteristicile parcelelor se menționează faptul ca se considera construibile parcelele care îndeplinesc următoarele condiții cumulate:

- front la . m pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate

- suprafața minima a parcelei de 150 mp pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate

- suprafața minima a parcelei de 150 m.p. pentru clădiri înșiruite

- adâncimea parcelei sa fie mai mare sau cel puțin egala cu lățimea acesteia.

Mai mult, în acest document urbanistic se stipulează faptul ca prevederile menționate mai sus se aplica numai în cazul noilor parcelari, iar în cazul parcelarilor din țesutul urban existent prevederile menționate mai sus nu se aplica.

Astfel, analizând dispozițiile cuprinse în PUG, instanța de fond a reținut faptul ca în cazul dedus judecații caracteristicile de amplasare, echipare și configurare a clădirilor prevăzute în PUG M. Călărași în cazul parcelelor din țesutul urban existent nu sunt aplicabile în privința imobilului situat în ., ci numai în cazul noilor parcelari.

Sunt neîntemeiate afirmațiile recurentei-reclamantei potrivit cărora construcția proprietatea soților V. ar încălca gradul maxim de ocupare a terenului, precum și faptul ca autorizația de construcție nu ar respecta dispozițiile din Codul Civil și PUG, în situația în care potrivit proceselor-verbale din data de 04.09.2009, respectiv data de 18.09.2009, se menționează faptul ca a fost identificata și măsurata suprafața de 12,64 m.p, delimitată potrivit parametrilor 1-2-3-4 din schița-anexa, fiind identificata o distanta de 40 de cm. intre proprietatea numitei P. F. și parați, procese-verbale semnate și de către recurenta-reclamanta.

Instanța de judecata a considerat ca nefiind nefondate susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora construcția aparținând familiei V. nu s-ar afla la o distanta legala de imobilul recurentei-reclamante, susțineri combătute prin înscrisurile existente la dosar.

Astfel, potrivit planului de amplasament și delimitare a imobilului situat în ., proprietatea numitului V. A., sunt identificate cu ocazia măsurătorilor efectuate de către expertul topo E. A., la data de 01.09.2010, distantele dintre proprietatea acestuia și cea a recurentei-reclamante, fiind identificata la fata locului o distanta de 64 cm, respectiv 68 cm, intre cele doua proprietăți, coroborate cu concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza.

Din planul de amplasament menționat anterior, nu reiese faptul ca numitul V. A. nu ar fi respectat dispozițiile art.612, 613 și 615 din Codul Civil privitoare la distanta dintre doua proprietăți învecinate, așa cum susține recurenta-reclamanta.

De asemenea, este neîntemeiata susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia autorizația de construcție nu respecta avizele și acordurile din certificatul de urbanism privind obținerea acordului vecinilor pentru servitutea de vedere și amplasarea construcției, în situația în care imobilul proprietatea paraților este amplasat la o distanta de 60 de cm fata de construcția proprietatea recurentei-reclamante, iar potrivit art.27, alin.2 din Ordinul nr. 839/2009, acordul vecinilor pentru autorizarea executării lucrărilor de construire este necesar în cazul în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediata a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenta mecanica și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea, mediul ori siguranța în exploatare.

Or, în cazul dedus judecații, nu este necesar acordul vecinilor pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, având în vedere faptul ca numitul V. A. nu a edificat o noua construcție, ci a efectuat lucrări de consolidare, recompartimentare, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda la o construcție existenta deja.

Inspectoratul Teritorial în Construcții - Direcția Județeană de Control în Construcții Călărași a emis acordul înregistrat cu nr.7/26.03.2010, cu privire la intervențiile solicitate în vederea obținerii autorizației de construcție, potrivit documentației tehnice, respectiv lucrări de consolidare, recompartimentare, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda la construcția situata în ..

De asemenea, urmare a sesizării formulate de recurenta-reclamanta la Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud Muntenia – Direcția de Control și Calitate în Construcții Călărași, aceasta instituție, prin adresa înregistrată cu nr.845/21.06.2010, aduce la cunoștința faptul ca în urma verificărilor efectuate în teren și la P. M. Călărași s-a constatat faptul ca lucrările care se executau pe . aveau la baza autorizația de construire nr.60/13.04.2010.

În aceasta adresa, instituția sesizata anterior menționează faptul ca legalitatea autorizației de construire nr.60/13.04.2010 se întemeiază pe dispozițiile Legii 50/1991, a Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale și a Locuinței nr.839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, art.67, alin.2, 3 și 4.

În ceea ce privește încălcarea dreptului la servitutea de vedere, invocata de recurenta-reclamanta, instanța de judecata a reținut faptul ca este neîntemeiata aceasta susținere, având în vedere faptul ca potrivit documentației tehnice, planșa A 2-1, precum și a concluziilor raportului de expertiza, proprietatea recurentei-reclamante se învecinează pe latura sudica cu construcția aparținând familiei V., iar ambele fațade ale construcției sunt laterale, neexistând pe aceste fațade vreo fereastra, geam, sau ușa înspre imobilul recurentei-reclamante.

Referitor la punctele 3, 5, 6, 7, 10, 17 și 18 din motivele invocate de recurenta-reclamanta privind anularea autorizației de construcție, s-au menționat următoarele:

Sunt neîntemeiate afirmațiile recurentei-reclamantei potrivit cărora construcția proprietatea numitului V. A. nu se afla la distanta legala, întrucât, potrivit planului de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de sing. E. A., persoana fizica autorizata, la data de 01.09.2010, a fost identificata o distanta de 64 cm, respectiv 68 cm, intre proprietatea numitei P. E. și numitul V. A..

Sunt neîntemeiate afirmațiile recurentei-reclamantei potrivit cărora construcția ar încalca gradul maxim de ocupare a terenului, precum și faptul ca autorizația de construcție nu ar respecta dispozițiile din Codul Civil și PUG, în situația în care potrivit proceselor-verbale din data de 04.09.2009, respectiv data de 18.09.2009, se menționează faptul ca a fost identificata și măsurata suprafața de 12,64 m.p, delimitată potrivit parametrilor 1-2-3-4 din schița-anexa, procese-verbale semnate și de către recurenta-reclamanta.

Mai mult, în planul de amplasament și delimitare a imobilului situat în ., proprietatea numitului V. A., sunt identificate cu ocazia măsurătorilor efectuate de către expertul topo E. A., distantele dintre proprietatea acestuia și cea a reclamantei, din acest înscris nereieșind faptul că numitul V. A. nu ar fi respectat dispozițiile art.612, 613 și 615 din Codul Civil privitoare la distanta dintre doua proprietăți învecinate, așa cum susține recurenta-reclamanta.

Este neîntemeiata susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia autorizația de construcție nu respecta avizele și acordurile din certificatul de urbanism privind obținerea acordului vecinilor pentru servitutea de vedere și amplasarea construcției, în situația în care imobilul proprietatea paraților este amplasat la o distanta de 60 de cm fata de construcția proprietatea reclamantei, iar potrivit art.27, alin.2 din Ordinul nr.839/2009, acordul vecinilor pentru autorizarea executării lucrărilor de construire este necesar în cazul în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediata a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenta mecanica și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea, mediul ori siguranța în exploatare.

Cauzele acestor prejudicii pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cota mai adânca decât cea a tălpii fundației clădirii învecinate.

Trebuie menționat faptul ca în documentația aferenta autorizației de construire a imobilului recurentei-reclamante nu este prevăzuta pe latura sudica un gol de fereastra, așa cum rezulta din documentația tehnica, planșa A2-1, întocmit de . SRL, situație de fapt reiterata în răspunsul la interogatoriul formulat de numita P. E., respectiv punctul 15.

Referitor la punctele 8, 9, 11, 12, 13, 15 din motivele invocate de recurenta-reclamanta privind anularea autorizației de construire, s-au precizat următoarele:

Instanța de judecata a avut în vedere dispozițiile art. 67, alin 2 din Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr.839/2009 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, potrivit cărora "prin excepție de la prevederile alin.1, pe baza de dispoziție de șantier data de proiectantul lucrărilor și verificata de un verificator de proiecte, precum și cu acordul scris al beneficiarului, se pot admite modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnica autorizata, fără emiterea unei noi autorizații de construire, daca:

a) nu se modifica funcțiunea consemnata în autorizația inițiala,

b) se asigura respectarea prevederilor avizelor/acordurilor/punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale actului administrativ al acestuia, după caz, anexe la autorizația inițiala

c) se asigura respectarea prevederilor Codului Civil

d) nu se modifica condițiile de amplasament

e) nu sunt periclitate rezistenta și stabilitatea clădirilor învecinate".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 67, alin. 3 din Ordinul nr.839/2009, "se încadrează în prevederile alin. 2 și lucrările devenite necesare în cazuri speciale determinate de luarea în considerare a unor situații imprevizibile la faza de proiectare (ca urmare a unor decopertări, relevări de fundați, etc.), care se executa la construcții existente".

Mai mult, dispozițiile art. 67, alin. 4 din actul normativ sus-indicat prevăd faptul ca "responsabilitatea privind corectitudinea tehnica a soluției modificatoare aparține proiectantului, în solidar cu verificatorul de proiect"".

Raportat la prevederile normative menționate anterior, instanța de judecata a reținut ca legiuitorul a stipulat faptul ca sunt admisibile modificări ale soluțiilor tehnice din documentația tehnica, fără a fi necesara și obligatorie emiterea unei noi autorizații de construire.

Or, în cazul dedus judecații, se are în vedere executarea lucrărilor de consolidare, recompartimentare locuința existenta, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda, cu respectarea prevederilor Codului Civil, respectiv prevederile art.612, 613 și 615, nefiind periclitate rezistenta și stabilitatea clădirilor învecinate.

Mai mult, din analiza dispozițiilor normative sus-indicate, rezulta faptul ca legiuitorul prevede ca nu este necesara și obligatorie emiterea unei noi autorizații de construire, în situația în care se efectuează lucrări determinate de situații imprevizibile la faza de proiectare.

Or, în procesul-verbal nr.333/17.04.2010, încheiat intre responsabilul tehnic cu execuția lucrărilor, proiectantul arhitect de la . și beneficiarul lucrărilor, respectiv numitul V. A., se menționează au fost începute lucrările de consolidare, recompartimentare și supraînălțare pe verticala, la construcția aflata pe ..

De asemenea, în acest proces-verbal este precizat faptul ca au intervenit aceste situații imprevizibile, respectiv faptul ca au fost constatate fisuri majore în pereții construcției datorate unor infiltrări de apa, fundația având porțiuni unde betonul armat era înlocuit cu bolovani de piatra, iar în timpul lucrărilor pereții au căzut în proporție de 70%, lucrări care se executa la construcții existente deja, precum și faptul ca responsabilitatea privind corectitudinea tehnica a soluției modificatoare aparține proiectantului, în solidar cu verificatorul de proiect.

Având în vedere situația constatata pe teren, în acest proces-verbal se propune de către semnatarii acestuia, cu acordul beneficiarului, realizarea pereților cu materiale obținute din recuperare și alte materiale noi pe amplasamentul inițial și conform documentației tehnice întocmite de ..

În cazul dedus judecații, nu este necesar acordul vecinilor pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, având în vedere faptul ca numitul V. A. nu a edificat o noua construcție, ci a efectuat lucrări de consolidare, recompartimentare, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda la o construcție existenta deja și nu a edificat o construcție noua.

Direcția Județeană de control în Construcții Călărași a emis acordul înregistrat cu nr.7/26.03.2010, cu privire la intervențiile solicitate în vederea obținerii autorizației de construcție, potrivit documentației tehnice, respectiv lucrări de consolidare, recompartimentare, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda.

De asemenea, urmare a sesizării formulate de recurenta-reclamanta la Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud Muntenia - Direcția de Control și Calitate în Construcții Călărași, aceasta instituție, prin adresa înregistrata cu nr.845/21.06.2010, aduce la cunoștința faptul ca în urma verificărilor efectuate în teren și la P. M. Călărași s-a constatat faptul ca lucrările care se executau pe . aveau la baza autorizația de construire nr.60/13.04.2010.

P. M. Călărași are organizat Serviciul de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, serviciu format din specialiști bine pregătiți și care la elaborarea autorizațiilor de construire efectuează verificarea tehnica și legislativa a fiecărui document care este eliberat (certificate de urbanism și autorizații de construire).

Recurenta-reclamanta P. E. vine cu obiecțiuni la raportul de expertiza tehnica întocmit de expertul C. I. și face referire la faptul ca:

- la lucrările de consolidare, recompartimentare, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda a construcției existenta deja, numitul V. A. nu ar avea expertiza tehnica întocmită de un expert tehnic atestat conform Legii 10/1995, art.18, fapt incorect și neîntemeiat.

Astfel, în acordul nr.7/26.03.2010, Inspectoratul Teritorial în Construcții - Directia Județeană de Control în Construcții menționează faptul ca expertiza tehnica este întocmită de expertul tehnic ing. Helmut Gober, persoana atestata, care a avizat și documentația desenata ce face parte din documentația tehnica prezentata de paratul V. A., proiectul fiind elaborat de . și verificat de verificatorul de proiecte, ing. M. D., persoana atestata.

Prin răspunsul dat în raportul de expertiza la obiectivele stabilite de instanța de judecata, expertul C. I. a arătat și indicat normele și prescripțiile care au stat la baza întocmirii raportului de expertiza, precum și legile în vigoare, care au fost aplicate la eliberarea autorizației de construire pentru soții V..

Până la momentul strămutării dosarului nr._ al Tribunalului Călărași, au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza tehnica imobiliara.

La interogatoriul formulat de către recurenta-reclamanta, intimata-parata P. M. Călărași a răspuns punctual la fiecare întrebare a acesteia, din analiza fiecărei întrebări și al fiecărui răspuns rezultând faptul ca autorizația de construcție nr.60/13.04.2010 a fost emisa în conformitate cu prevederile legale, precum și faptul ca a fost respectata documentația tehnica.

Susținerea recurentei-reclamante privind casarea și trimiterea spre rejudecare a sentinței instanței recurate, pe motiv ca în cauza trebuia efectuata o noua expertiza de către un alt expert, este neîntemeiată, întrucât expertiza tehnica imobiliara efectuata în cauza de către expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții civile, industriale și agricole a avut obiectivele menționate în sentința civila recurată, respectiv cele de la pagina 3, iar împotriva concluziilor formulate de expertul C. I., recurenta-reclamanta a formulat obiecțiuni (volum II, fila 92 din dosarul nr._ ) admise de Tribunalul Călărași în ședința din data de 11.10.2011, (fila 136, vol. II), fiind înaintate către expert, care a răspuns punctual la acestea ( fila 142).

Totodată, în încheierea de ședința din data de 09.04.2012, Tribunalul Ialomița învederează faptul ca instanța de fond, respectiv Tribunalul Călărași, s-a pronunțat referitor la solicitarea efectuării unei noi expertize, prin respingerea acesteia, ca nefondata, potrivit încheierii de ședința din data de 22.11.2011, menționându-se faptul ca au fost admise o parte din obiecțiunile recurentei-reclamante și readministrata proba cu privire la aceste obiecțiuni, la dosar existând punctul de vedere al expertului, respectiv volumul II, filele 136-167.

Raportat la aceste precizări, instanța a apreciat faptul ca reiterarea solicitării de efectuare a unei noi expertize nu are temei legal, motiv pentru care aceasta a fost respinsa.

De asemenea, în ceea ce privește nemulțumirea recurentei-reclamante privind concluziile raportului de expertiza, precum și fata de răspunsul dat la obiecțiunile formulate de numita P. E., aceasta a solicitat înlocuirea expertului tehnic desemnat de instanța și efectuarea unui nou raport, solicitare respinsa motivat în ședința din data de 22.11.2011 (fila 166, vol. II), de către Tribunalul Călărași, nefăcându-se dovada faptului ca expertiza ar fi părtinitoare, iar cererea de recuzare a expertului a fost respinsa ca neîntemeiată.

Mai mult, potrivit probatoriilor administrate, respectiv înscrisuri, precum și a raportului de expertiza tehnica prin care expertul desemnat sa efectueze expertiza a concluzionat faptul ca susținerile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, iar autorizația de construire nr.60/13.04.2010 a fost emisa de Primarul M. Călărași în conformitate cu Legea 50/1991 privind autorizarea efectuării lucrărilor de construcții, republicata, fără a fi afectat, prin emiterea acestei autorizații, imobilul-construcție aparținând reclamantei.

Acest raport de expertiza tehnica efectuat în soluționarea cauzei care a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Călărași a fost menținut, ca probatoriu administrat la dosar, în cauza care a făcut obiectul litigiului strămutat pe rolul Tribunalului Ialomița, iar concluziile raportului de expertiza sunt pertinente și relevante.

În ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante privind efectuarea unei noi expertize, în încheierea de ședința din data de 09.04.2012, instanța recurată a reținut faptul ca potrivit certificatului înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art.40, alin.5 din C.pr.civ, toate actele și probele care au fost îndeplinite de Tribunalul Călărași sunt păstrate.

Referitor la susținerea reclamantei privind micșorarea luminii naturale asupra ferestrei locuinței acesteia amplasata către construcția învecinata, prin umbrirea locuinței ca urmare a amplasării clădirii prea înalte și prea aproape de locuința, s-au precizat următoarele:

În documentația aferenta autorizației de construire privind imobilul recurentei-reclamantei, nu a fost prevăzut pe latura de sud un gol de fereastra, având în vedere planșa A2-1 întocmita de proiectantul ..

Or, susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia locuința sa este prevăzuta cu o fereastra în perimetrul laturii de sud cu care se învecinează construcția numitului V. A., este în contradicție cu documentația tehnica întocmită de proiectant.

Astfel, având în vedere aceste mențiuni, nu rezulta faptul ca respectiva construcție a fost ridicata în mod ilegal, așa cum susține recurenta-reclamanta.

În ceea ce privește afirmația recurentei-reclamante potrivit căreia pârâții V. A. și V. Ș. nu ar fi respectat distanta prevăzuta în procesul-verbal din data de 04.09.2009, în sensul ca ar fi deplasat gardul ocupând o suprafața de teren din proprietatea acesteia, având în vedere prevederile art.1169 C.civ, potrivit cărora "cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească" recurentei-reclamante ii revine obligația de a face dovada faptului ca vecinii acesteia nu ar fi respectat distanta dintre proprietăți, aceasta situație nefiind o culpa reținuta în sarcina paraților, întrucât în certificatul de urbanism nr.660/23.12.2009, la rubrica regimul tehnic se menționează faptul ca "se vor respecta prevederile Codului Civil, art.612, 613 și 615, înălțimea maxima admisa a clădirilor va fi de P+2-max. 10,00 de la cornișa", aceste obligații revenind în sarcina proprietarului construcției situata în ..

În ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante privind obligarea în solidar a paraților la plata unor daune morale în cuantum de 40.000 RON, ca urmare a nesoluționării cererii acesteia de a-i fi respectat dreptul sau, precum și legislația în vigoare, aceasta este neîntemeiata, având în vedere următoarele aspecte:

Recurenta-reclamanta susține faptul ca aceasta situație conflictuala nu a fost soluționata de autoritățile competente în ceea ce privește sistarea ridicării construcției și continuarea lucrărilor de construire, fără sancționarea proprietarilor imobilului, pana la soluționarea cererii de anulare a autorizației de construcție.

Referitor la aceasta precizare a recurentei-reclamante, s-au învederat următoarele aspecte:

Având în vedere solicitarea numitului V. A. privind consolidarea, recompartimentarea, extinderea pe orizontala și supraînălțarea cu mansarda a imobilului situat în . și în temeiul reglementarilor documentației de urbanism, respectiv Planul Urbanistic General, aprobat prin HCL nr.75/26.06.2009, a fost emis certificatul de urbanism nr.660/23.12.2009 în care, la rubrica regimul tehnic se menționează faptul ca proprietarul imobilului va respecta prevederile art.612, 613 și 615 din C.civ, iar înălțimea maxima admisa a clădirilor va fi P+2, maxim 10 m la cornișa.

În temeiul certificatului de urbanism și a avizelor solicitate proprietarului imobilului situat în ., a fost emisa autorizația nr.60/13.04.2010 privind executarea lucrărilor pentru consolidare, recompartimentare locuința existenta, extindere pe orizontala și supraînălțare cu mansarda privind imobilul proprietatea numitului V. A..

La data de 17.04.2010 a fost întocmit un proces-verbal nr. 333/17.04.2010 încheiat intre un responsabil cu execuția lucrărilor, proiectant și beneficiar, prin care se menționează faptul ca au fost începute lucrările de consolidare, recompartimentare și supraînălțare pe verticala la construcția aflata pe ..

Totodată, prin acest proces-verbal se constata faptul ca având în vedere situația întâlnită pe teren, respectiv fisuri majore în pereții construcției datorate infiltrării apei în fundație, precum și existenta unei fundații discontinue, situație care a dus la prăbușirea pereților . 70%, s-a propus, cu acordul comun al proiectantului, constructorului și beneficiarului, realizarea pereților cu materiale obținute din recuperare și alte materiale noi, pe amplasamentul inițial, și în conformitate cu documentația tehnica întocmită de proiectantul lucrărilor ..

De asemenea, având în vedere sesizarea nr._/21.04.2010, la care reclamanta face referire în acțiunea formulata, Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Călărași aduce la cunoștința acesteia faptul ca s-a dispus, în baza somației nr. 1315/29.04.2010, oprirea lucrărilor menționate în certificatul de urbanism și a autorizației de construcție, lucrări începute la imobilul situat în ., pana la verificarea celor relatate de reclamanta.

În urma acestor verificări precizate prin adresa nr._/25.05.2010, s-a dispus începerea lucrărilor conform documentației tehnice, întocmită de . și a autorizației de construire nr.60/13.04.2010.

De asemenea, prin adresa nr._/07.06.2010 se aduce la cunoștința reclamantei faptul ca s-a dispus continuarea lucrărilor privind consolidarea, recompartimentarea locuinței existente, a extinderii pe orizontala și supraînălțării cu mansarda, pentru imobilul din ., în conformitate cu prevederile art.67, alin.2, 3 și 4 din Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr.839/2009 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

- front la . m pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate

- suprafața minima a parcelei de 150 mp pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate

- suprafața minima a parcelei de 150 m.p. pentru clădiri înșiruite

- adâncimea parcelei sa fie mai mare sau cel puțin egala cu lățimea acesteia.

Astfel, analizând dispozițiile cuprinse în PUG, rezulta faptul ca în cazul dedus judecații caracteristicile de amplasare, echipare și configurare a clădirilor prevăzute în PUG M. Călărași în cazul parcelelor din țesutul urban existent nu sunt aplicabile în privința imobilului situat în ., ci numai în cazul noilor parcelari.

Având în vedere aceasta situație de fapt, sunt neîntemeiate susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora nu i-a fost respectat dreptul sau și legislația în vigoare, precum și faptul ca s-a dispus inițial ridicarea sistării și continuarea lucrărilor de construcție, fără sancționarea proprietarilor imobilului.

Este neîntemeiata susținerea recurentei-reclamante privind daunele morale, în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenta unei fapte ilicite, existenta prejudiciului și legătura de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu, recurenta-reclamanta nefăcând dovada faptului ca prin emiterea autorizației de construcție nr.60/13.04.2010 i s-ar fi cauzat acesteia un prejudiciu de ordin material sau moral.

Totodată, recurenta-reclamanta nu dovedește faptul ca existenta unor afecțiuni cardiologice și tiroidiene, conform actelor medicale, așa cum susține aceasta, constituie o cauza directa a emiterii autorizației de construcție.

De asemenea, pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare este obligatorie îndeplinirea unei condiții esențiale, respectiv acesta sa fie cert, caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta sa fie sigur, atât în ceea ce privește existenta acestuia, cat și în privința posibilității de evaluare.

Or, recurenta-reclamanta nu face dovada faptului ca exista o legătura de cauzalitate intre afecțiunile medicale menționate și emiterea autorizației de construcție.

Potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenta elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, deoarece ea este aceea care reclama ceva în fata instanței, potrivit art. 1169 C.civ.

Așadar, victima prejudiciului va trebui sa facă dovada atât a prejudiciului, cat și a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate intre fapta și prejudiciu, situație nedovedita de aceasta.

Astfel, în privința solicitării recurentei-reclamante privind daune materiale, aceasta este neîntemeiata, în situația în care aceasta nu face dovada faptului ca prin emiterea autorizației nr.60/13.04.2010 i s-ar fi cauzat acesteia un prejudiciu de ordin material sau moral.

Având în vedere aceste considerente, s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și pe cale de consecința menținerea ca legala și temeinica a sentinței civile nr.1023 F/18.04.2012 pronunțata de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .

În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ., dispozițiile legale menționate, iar în dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La aceeași dată, 03.01.2013, a formulat întâmpinare și pârâta N. Tatieana solicitând respingerea recursului pentru aceleași motive ca și intimata pârâtă P. M. Călărași.

La data de 16.01.2013 intimatul pârât B. V. a depus la dosar concluzii scrise prin care a formulat aceleași susțineri ca și pârâtele P. M. Călărași și N. Tatieana.

În temeiul disp. art. 305 rap. la art. 167 Curtea a încuviințat în faza procesuală a recursului proba cu înscrisuri noi, conform celor consemnate în încheierea de ședință din data de 18.02.2013, încheiere de amânare a pronunțării ce face corp comun cu prezenta decizie.

În contextul amânării pronunțării, la data de 25.02.2013 recurenta reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care în esență a reiterat solicitarea de admitere a recursului.

Examinând recursul declarat dereclamanta P. E. F., raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Asupra cererii de anulare a autorizației de construire

În raport de prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în forma în vigoare la data emiterii autorizației contestate în speță, cu prioritate, Curtea arată că nu trebuie făcută confuzie între legalitatea actului administrativ (a autorizației), respectiv conformitatea lui cu legea sau cu alte acte cu forță juridică superioară, și modalitatea concretă de executare a lucrărilor (pentru care a fost emisă respectiva autorizație).

Astfel, atât timp cât autorizația de construire respectă dispozițiile legale în vigoare la data emiterii, ea nu poate fi anulată întrucât beneficiarul nu o respectă la momentul executării concrete a lucrărilor, mai precis în situația în care realizează o lucrare mai complexă decât cea pentru care este autorizat, ridică un etaj în plus, demolează o construcție veche și ridică o construcție nouă total diferită de cea inițială fără a beneficia și de autorizație de demolare și în condițiile în care autorizația ce i-a fost eliberată este doar pentru consolidare, etc.

Împrejurarea că lucrările de construire sunt începute pentru o construcție mai mare (amprenta la sol mai mare) constituie un aspect în legătură cu modalitatea concretă de punere în aplicare a actului administrativ, fără a avea incidență însă cu privire la legalitatea autorizației în sine, prin urmare un atare argument nu poate fi analizat de instanța de contencios administrativ.

Tot astfel, nu pot fi reținute argumente în sensul că execuția nu a respectat niciuna din măsurile stabilite de proiectant pentru a se evita dezagremente la proprietățile alăturate.

De asemenea, cenzurarea legalității autorizației de construire de către instanța de contencios administrativ presupune analizarea respectării condițiilor de forma și de fond prevăzute de lege cu prilejul emiterii actului administrativ în cauză, precum și conformitatea autorizației cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia, iar nu analizarea situației de fapt ulterioare emiterii actului administrativ, respectiv a modului în care sunt realizate în concret lucrările de construire și daca acestea respectă prevederile autorizației.

Tot astfel, eventuala efectuare a lucrărilor de construire propriu zise cu încălcarea anumitor servituți nu constituie o cauză de nelegalitate a autorizației, ci un aspect legat de executarea lucrărilor cu nerespectarea mențiunilor actului.

De asemenea, aspecte referitoare la realizarea construcțiilor cu nerespectarea limitelor impuse de autorizația de construire sau în alte condiții decât cele menționate în cuprinsul actului administrativ și al documentației aferente nu pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, întrucât nu privesc legalitatea actului, ci acțiuni ulterioare emiterii acestuia, întreprinse de beneficiar, situație în care Legea 50/1991 prevede o alta procedura de sancționare, conform art. 28 și 32 din Legea 50/1991.

Reținând aceste considerații cu caracter general și având în vedere deci împrejurările ce nu pot fi analizate ca și cauze de nelegalitate a autorizației de construire, Curtea constată că în ceea ce privește susținerea în sensul că autorizația a fost emisă cu nerespectarea avizelor și acordurilor prevăzute de certificatul de urbanism, aceasta este neîntemeiată.

În primul rând, se constată că referitor la acest motiv, recurenta reclamantă nu aduce nicio critică sentinței recurate.

În al doilea rând, aceasta nu individualizează în concret avizele și acordurile ce nu ar fi fost respectate la momentul emiterii autorizației nr. 60/13.04.2010.

În consecință, examinând generic legalitatea autorizației cu privire la aceste aspecte, Curtea constată că aceasta este conformă certificatului de urbanism nr. 660/23.12.2009, act ce a stat la baza emiterii autorizației contestate. De asemenea, examinând actele dosarului administrativ depus și în recurs, se constată că autorizația este emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, având la bază documentația necesară, inclusiv acord emis de Inspectoratul de Stat în Construcții, plan topografic și plan cadastral vizate de OCPI, expertiză tehnică – certificat de autorizare E. A..

Menționează în continuare recurenta reclamantă că certificatul de urbanism prevede obligația pârâților de a obține acordul vecinilor în ceea ce privește servitutea de vedere și amplasarea construcției la mai puțin de 60 cm – pct. 5 lit. d.

Curtea constată însă că prin certificatul de urbanism s-a prevăzut într-adevăr necesitatea solicitării și obținerii acordului vecinilor cu privire la goluri, dar numai dacă este cazul, deci în condițiile legii.

Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță cu privire la acest aspect dispozițiile Ordinului nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, respectiv art. 27 în conformitate cu care:

„(1) Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații:

a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora;

b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente;

c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.

(2) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire.

(3) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc.

(4) Acordul vecinilor se va da condiționat de asigurarea, prin proiectul tehnic P.Th. și autorizația de construire/desființare, a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcții.

(5) Acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică.

(6) Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor”.

Or, în speță, autorizația a cărei legalitate se contestă este pentru consolidare, recompartimentare locuință existentă, extindere pe orizontală și supraînălțare cu mansardă, neîncadrându-se deci în niciuna din ipotezele prev. de alin. 1 mai sus redat.

Așadar, nemenționarea acestei condiții (a acordului vecinilor) în autorizația nr. 60/13.04.2010 ori emiterea autorizației fără îndeplinirea în prealabil a acestei cerințe nu conduce la nelegalitatea actului întrucât, față de lucrările autorizate prin acesta, acordul vecinilor nu era necesar.

Referitor la nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la servitutea de vedere, a arătat recurenta reclamantă că aceasta se datorează faptului că intimații pârâți V. au ridicat clădirea mai aproape de limita legală de locuința sa, astfel că prin ridicarea nivelului clădirii se micșorează luminarea naturală asupra ferestrei sale, încălcându-se prevederile art. 2 din Cap. I din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997.

Pentru început, se constată că nu este formulată nicio critică împotriva celor reținute de tribunal cu privire la acest aspect.

În al doilea rând, Curtea remarcă faptul că nu prin modalitatea de emitere a autorizației, deci prin clauzele acesteia, ar fi încălcat un drept al recurentei reclamante, ci prin modalitatea de executare a lucrărilor, respectiv prea aproape de imobilul acesteia și prin ridicarea nivelului clădirii.

Așa cum s-a subliniat mai sus, critici referitoare la modalitatea de executare a lucrărilor exced cadrului procesual pe care-l presupune analiza legalității autorizației de construire, fiind deci fără relevanță aceste aspecte.

Autorizația nu este, cu alte cuvinte, nelegală în cazul în care nu ar fi respectată sau dacă s-ar construi cu depășirea ori în afara limitelor acesteia.

Este de observat că prin însăși emiterea actelor administrative, drepturile recurentei reclamante nu sunt nerespectate. Astfel, în certificatul de urbanism nr. 660/23.12.2009, ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, s-a prevăzut obligația de a se respecta prevederile Codului civil, art. 612, 613 și 615.

Potrivit disp. art. 612 „Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină”, iar conform disp. art. 613 „Nimeni nu poate avea vederi pieziș pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanță de șase decimetri”.

Analizând actele dosarului, se constată că în mod corect s-a reținut în sentința recurată că proprietatea reclamantei se învecinează, conform documentației tehnice, planșa A2-1, concluziilor raportului de expertiză, pe latura sudică cu construcția ce aparține familiei V. și ambele fațade ale construcției fiind laterale, neexistând pe aceste fațade vreo fereastră, geam sau ușă înspre imobilul reclamantei.

Referitor la fereastra deschisă de recurenta reclamantă către intimații pârâți, se susține că nu ar avea importanță faptul că recurenta reclamantă nu avea dreptul să o realizeze de moment ce pârâții până în prezent nu au contestat acest lucru.

Susținerile sunt neîntemeiate. În măsura în care recurenta reclamantă a construit fără a avea autorizație în acest sens, intimata pârâtă P. M. Călărași a eliberat autorizația nr. 60/13.04.2010 fără să aibă cunoștință de fereastra deschisă de recurenta reclamantă. Actul a fost emis așadar în mod legal, neputând fi protejat pe cale legală un drept obținut în mod ilegal (și care prin ipoteză nu este cunoscut).

Pe de altă parte, dreptul de servitute se dobândește în condițiile legii. Or, în speță, recurenta reclamanta nu a invocat niciunul din modurile de dobândire a acestui drept, astfel că nu poate pretinde în mod legal respectarea acestuia de către intimații pârâți, neputând fi vorba nici de obligații corelative.

Cu privire la înălțimea maximă admisă a clădirilor, autorizația respectă pe deplin mențiunile certificatului de urbanism potrivit cărora imobilul se află într-o subzonă locuințe cu regim mic de înălțime, în această zonă putând fi autorizate locuințe individuale și colective mici cu maxim P+2 niveluri în regim de construire înșiruit, cuplat sau izolat, ….

În mod legal și conform aspectelor invocate de recurenta reclamantă de altfel s-a instituit prin actele contestate în sarcina intimaților pârâți obligația de a respecta înălțimea medie a clădirilor învecinate, caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de două niveluri clădirile învecinate.

Mansardarea a fost admisă cu luarea în calculul coeficientului de utilizare a terenului a unei suprafețe desfășurate pentru nivelul mansardei de maxim 60% din aria ultimului nivel.

S-a mai prevăzut de asemenea necesitatea respectării înălțimii maxime admise a clădirilor, P+2, max. 10 m la cornișă, CUT 0,9 mp ADC/mp teren.

Mai susține recurenta de asemenea că suprafața de teren deținută de pârâți nu întrunește condițiile de construire întrucât ar fi trebuit să aibă o lățime de minim 8 m la stradă, că suprafața minimă pentru edificarea unei construcții este de 150 mp, or terenul în cauză are numai 78 mp, că respectiva clădire trebuia retrasă față de limitele laterale ale parcelei cu cel puțin jumătate din înălțimea la cornișă (cel puțin 3 m), dar și că menționata construcție încalcă gradul maxim de ocupare al terenului. Sub acest din urmă aspect, menționează reclamanta că întrucât imobilul este în zonă rezidențială, gradul de ocupare al terenului pe care este construită clădirea nu poate depăși 35%, or în cazul pârâților construcția depășește 80%.

Curtea constată că aceste condiții sunt instituite în PUG Municipiul Călărași – Regulament Local de Urbanism, respectiv în Secțiunea II – condiții de amplasare, echipare și configurare a clădirilor, prevederile aplicându-se numai în cazul noilor parcelări.

În cazul parcelărilor din țesutul urban existent, prevederile menționate mai sus nu se aplică.

Cum în speță prin autorizația de construire contestată se autorizează lucrări de consolidare, recompartimentare locuință existentă, este evident că prevederile invocate nu sunt incidente, locuința făcând în mod evident parte din țesutul urban existent.

În consecință, nu se verifică susținerile recurentei reclamante în sensul că autorizația de construire ar fi fost emisă cu încălcarea Legii nr. 242/2009 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, conform cărora orice clădire autorizată trebuie să respecte Planul Urbanistic Zonal și Planul Urbanistic General.

Cu privire la faptul că menționata construcție încalcă gradul maxim de ocupare al terenului, întrucât imobilul este în zonă rezidențială, gradul de ocupare al terenului pe care este construită clădirea neputând depăși 35%, or în cazul pârâților construcția depășește 80%, această critică din nou excede obiectul pricinii, neavând relevanță în prezenta pricină construcția efectiv edificată, ci construcția autorizată.

Or, potrivit actelor dosarului, intimații pârâți au fost autorizați pentru consolidare, recompartimentare locuință existentă, extindere pe orizontală și supraînălțare cu mansardă.

De altfel, potrivit proceselor verbale din 04.09.2009 și din 18.09.2009, acte întocmite și semnate de recurenta reclamantă și intimații pârâți V., a fost identificată și măsurată suprafața de 12,64 mp, delimitată potrivit parametrilor 1-2-3-4 din schița anexă.

Mai mult, în planul de amplasament și delimitare a imobilului situat în ., proprietatea intimatului pârât V. A., sunt identificate cu ocazia măsurătorilor efectuate de către expert topo E. A. distanțele dintre cele două proprietăți, în raport de acest act fiind neîntemeiate susținerile recurentei reclamante referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la distanța dintre două proprietăți învecinate.

În raport de acestea, Curtea constată, întocmai ca și prima instanță, legalitatea autorizației nr. 60/13.04.2010, neexistând niciun motiv pentru anularea acesteia.

Împrejurările relevate de recurenta reclamantă – că s-ar fi demolat construcția veche fără autorizație și s-ar fi construit un imobil nou fără respectarea autorizației emisă în speță, că prin lucrările astfel realizate de intimații pârâți ar fi fost încălcat dreptul de proprietate al recurentei reclamante, precum și alte drepturi, că pentru a acoperi lipsa autorizației de demolare intimații ar fi prezentat procesul verbal nr. 333/17.04.2010, că pentru lucrările de desființare realizate intimații nu au avut expertiză tehnică întocmită de un expert atestat și nici proiect conform dispozițiilor Legii nr. 10/1995, că respectiva construcție astfel cum ar fi fost edificată nu respectă autorizația de consolidare și extindere imobil – acestea nu constituie motive de nelegalitate a autorizației, fiind împrejurări ulterioare și irelevante din perspectiva analizării legalității acesteia.

Asupra cererea recurentei reclamante de desființare a construcției realizată de intimații pârâți

Atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin cererea de recurs, recurenta reclamantă arată că intimații pârâți V. A. și V. Ș. au ridicat în mod nelegal o construcție în vecinătatea proprietății sale solicitând în consecință desființarea acesteia.

D. fiind specificul prezentei proceduri, Curtea nu poate reține ca fiind pertinente și relevante susținerile recurentei în sensul că în contextul efectuării lucrărilor de construcție pârâții i-ar fi încălcat dreptul de proprietate privind suprafața de 12 mp teren obținută conform sentinței civile nr. 979/07.04.2009 împingând gardul cu circa 10 cm, reclamanta în raport de această situație având la dispoziție pârghii legale distincte.

Arată recurenta reclamantă în continuare că în fapt intimații pârâți au demolat vechea construcție și au edificat o construcție nouă, fără a fi autorizați în acest sens.

Susținerea este o simplă supoziție, iar intimații pârâți au efectuat lucrările în baza autorizației nr. 60/13.04.2010 a cărei legalitate se cercetează în speță.

Tot în legătură cu aceste critici, se invocă nerespectarea disp. art. 7 alin. 15 din Legea nr. 50/1991.

Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că nu sunt încălcate aceste prevederi, așa cum corect a reținut și prima instanță.

Astfel, în contextul începerii la data de 17.04.2010 a lucrărilor pentru care a fost emisă autorizația nr. 60/13.04.2010, odată cu desfacerea șarpantei existente, desfacerea tencuielilor, s-au constatat fisuri majore în pereții construcției datorate unor infiltrări de apă. La decopertările ulterioare de pământ din jurul fundațiilor, s-a constatat și faptul că aceasta nu era continuă chiar, în unele locuri, fundația era executată cu completări de bocheți de bca, respectiv piatră spartă. Avea porțiuni unde betonul armat era înlocuit cu bolovani de piatră. Probele din fundație erau de fapt din zona fundațiilor din beton. În timpul lucrărilor pereții au căzut în proporție de 70%.

Având în vedere situația întâlnită în teren, se propune realizarea pereților cu materialele obținute din recuperare și alte materiale noi pe amplasamentul inițial și conform documentației DTAC întocmită de S.C. PROIECT U. S.R.L.

Acestea rezultă din procesul verbal nr. 333/17.04.2010, neexistând niciun motiv pentru neluarea în considerare a acestui act din ansamblul materialului probator.

În aceste condiții, în mod corect a reținut tribunalul incidența în cauză a disp. art. 67 alin. 2-4 din Ordinul nr. 839/2009.

Astfel, conform art. 67:

„Schimbarea soluțiilor tehnice din proiect pe parcursul execuției

(1) În situația în care, înainte de începerea executării lucrărilor de construcții sau pe parcursul derulării acestora, devine necesară modificarea soluțiilor tehnice din documentația tehnică - D.T. autorizată, beneficiarul/investitorul/administratorul/managerul de proiect are obligația de a nu începe sau, de a opri lucrările, după caz, și de a solicita emiterea unei noi autorizații de construire corespunzător modificărilor aduse proiectului, materializate prin documentații - piese scrise și desenate -, cu condiția ca documentația tehnică - D.T. astfel modificată să se încadreze în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate, urmând să se aplice în mod corespunzător prevederile art. 54 alin. (6). În aceste condiții, taxa de autorizare se va regulariza după recepția la terminarea lucrărilor de construcții, potrivit legii.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pe bază de dispoziție de șantier dată de proiectantul lucrărilor și verificată de către un verificator de proiecte atestat în condițiile legii, precum și cu acordul scris al beneficiarului/investitorului/administratorului/managerului de proiect, după caz, se pot admite modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnică - D.T. autorizată fără emiterea unei noi autorizații de construire, dacă:

a) nu se modifică funcțiunea consemnată în autorizația inițială;

c) se asigură respectarea prevederilor Codului civil;

d) nu se modifică condițiile de amplasament (regim de înălțime, POT, CUT, aliniament, distanțele minime față de limitele proprietății, ori aspectul construcției);

e) nu sunt periclitate rezistența și stabilitatea clădirilor învecinate;

f) se asigură respectarea prevederilor reglementărilor tehnice în domeniul securității la incendiu.

g) se asigură economia de energie.

(3) Se încadrează în prevederile alin. (2) și lucrările devenite necesare în cazuri speciale determinate de luarea în considerare a unor situații imprevizibile la faza de proiectare (ca urmare a unor decopertări, relevee de fundații etc.), care se execută la construcții existente, inclusiv la monumente istorice (cu avizul organismelor abilitate ale Ministerului Culturii și cultelor).

(4) În situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (3) responsabilitatea privind corectitudinea tehnică a soluției modificatoare aparține proiectantului, în solidar cu verificatorul/verificatorii de proiect, iar titularul autorizației are obligația de a depune (în copie) la emitentul autorizației documentațiile și/sau documentele specificate, ca martor”.

Față de acestea și în baza dispoziției de șantier nr. 1/24.04.2010, în mod legal au fost continuate lucrările de către intimații pârâți, aceștia nemaiavând obligația obținerii unei autorizații de construire distincte.

Pe de altă parte, referitor la susținerile recurentei reclamante în sensul că în fapt s-ar fi realizat lucrări de demolare și de construire a unui nou imobil, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, în esență fără a exista autorizații eliberate în condițiile legii, Curtea constată că procedura prevăzută de acest act normativ, în forma în vigoare la data emiterii autorizației și edificării construcției, este una distinctă.

Astfel, constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor, potrivit disp. art. 26 (desigur în condițiile acestui text legal).

Totodată, potrivit art. 28:

„(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.

(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și Cultelor.

(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară”.

Așa fiind, văzând și celelalte dispoziții ale legii, nu instanța de contencios administrativ dispune desființarea construcției ca urmare a anulării autorizației de construire ori pentru nerespectarea anumitor dispoziții legale (respectiv art. 7 alin. 15 din Legea nr. 50/1991).

Nu există prin urmare niciun motiv pentru admiterea acestui capăt de cerere și pentru desființarea în consecință a imobilului intimaților pârâți.

Soluția nu are a fi schimbată întrucât intimatul V. A. ar fi fost sancționat contravențional prin procesul verbal . nr._ emis la data de 25.11.2010 de către Inspectoratul de Stat în Construcții.

Pe de o parte, aspectul este lipsit de relevanță față de obiectul și cauza prezentului dosar, iar pe de altă parte respectivul proces verbal de contravenție a fost anulat la data de 19.01.2011 de către Judecătoria Călărași – dosar nr._ (relații accesibile publicului din sistem Ecris și respectiv de pe portalul instanțelor de judecată).

Asupra recursului formulat împotriva încheierilor instanței de fond din 28.06.2011, 22.11.2011 și 09.04.2012

Este neîntemeiată susținerea recurentei reclamante referitoare la necesitatea efectuării în cauză a unei noi expertize întrucât cea deja efectuată nu ar fi lămuritoare conform disp. art. 212 C.pr.civ.

Astfel, nu se arată la ce obiecțiune nu ar fi răspuns expertul și care ar fi fost desigur încuviințată de instanță.

De asemenea, contrar susținerilor reclamantei, împrejurarea că expertul nu a luat în considerare anumite acte, dând relevanță altor acte, proceduri sau mecanisme de efectuare a expertizei nu înseamnă că lucrarea sa nu ar corespunde adevărului sau nu ar fi lămuritoare.

În continuare, nu se înțelege critica în sensul că expertul se referă doar la lucrările de extindere fără a avea în vedere natura lucrărilor de construcție și a construcției efectuate după demolare.

Referitor la soluția de respingere a cererii de recuzare a expertului ca nefondată, aceasta este corectă, nefiind dovedit niciunul din cazurile prev. de art. 27 C.pr.civ. Având în vedere interpretarea restrictivă a acestui text de lege, nu poate fi primită o astfel de cerere în baza susținerii că prin afirmațiile și aprecierile făcute expertul își depășește atribuțiile. De asemenea, nu poate fi primită critica potrivit căreia calitatea de expert ar fi incompatibilă cu afirmații răuvoitoare față de părți, cu ieșiri nervoase, expertul transformând lucrarea într-un război personal cu reclamanta. În speță, nu se poate prezuma și nici nu au fost dovedite existența vreunui interes sau a vrăjmășiei.

În ce privește antepronunțarea, aceasta nu poate fi reținută de moment ce este vorba de o cerere de recuzare formulată în raport de răspunsul la obiecțiuni.

Analizând în continuare motivele de recurs, Curtea apreciază că nu se impune de plano refacerea raportului de expertiză în cazul în care nu se răspunde unora sau tuturor obiecțiunilor încuviințate, instanța putând reveni motivat asupra oricărei măsuri.

Împrejurarea că prin concluziile la care se ajunge expertiza este favorabilă unei singure părți nu face ca acea lucrare să nu fie lămuritoare sau să fie vădit părtinitătoare. De moment ce expertul elaborează științific lucrarea, are pregătirea corespunzătoare în domeniu, expune clar, logic raționamentul și concluziile la care ajunge, își motivează deci faptic și dacă este cazul și în drept punctul de vedere, o astfel de expertiză este suficientă în opinia instanței pentru a fi avută în vedere în complexul materialului probator.

Este deopotrivă la latitudinea instanței a aprecia lucrarea în sine și/sau coroborat cu celelalte probe și de a decide dacă este lămuritoare. Curtea apreciază că expertiza efectuată întrunește acest caracter, iar recurenta reclamantă nu a convins de o manieră pertinentă într-un sens contrar.

În ce privește disp. art. 304 pct. 10 C.pr.civ., invocat de asemenea de recurentă, textul este abrogat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

Referitor la necompetența expertului de a efectua lucrarea întrucât nu este și expert topograf, față de obiectivul în discuție, respectiv dacă autorizația de construire și construcția ridicată respectă dispozițiile prevăzute de Codul civil și Planul Urbanistic General, respectiv distanța minimă față de vecini de minim 60 cm, servitutea de vedere, Curtea apreciază că și expertul desemnat în cauză, cu specialitatea construcții civile, industriale și agricole, putea în mod legal răspunde, fără a se pune problema nulității raportului întrucât nu ar fi și expert topograf.

Referitor la respingerea de către instanță a obiectivului dacă pârâții ar fi demolat vechea construcție și ar fi edificat o nouă construcție, instanța urmând a stabili dacă ne aflăm în prezența unui imobil nou, recurenta reclamantă invocă nerespectarea și din acest punct de vedere a disp. art. 304 pct. 10 C.pr.civ.

În plus față de împrejurarea că textul legal evocat este abrogat, Curtea apreciază că nu poate interveni o soluție de casare sau de modificare a unei hotărâri judecătorești pentru neîncuviințarea unui obiectiv la expertiză. Aceasta cu atât mai mult cu cât instanța poate reține motivat în baza altor probe respectiva situație de fapt.

În sfârșit, referitor la nepronunțarea pe toate motivele de nulitate a autorizației de construire, Curtea observă că recurenta nu a indicat motivele neanalizate de către prima instanță, iar din oficiu nu reține că ar exista vreun motiv de nelegalitate nesoluționat.

În ce privește nepronunțarea asupra capătului de cerere privind desființarea construcției, Curtea observă că prima instanță a analizat și s-a pronunțat asupra întregii cereri de chemare în judecată, analizând cauza judicios sub toate aspectele, respingând acțiunea (deci și cererea de desființare imobil) ca fiind nefondată.

Prin urmare, întrucât, față de aceste considerente, nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304, coroborat cu art. 304¹ C.pr.civ., Curtea constată că recursul formulat de recurenta reclamantă este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., în raport de soluția de pronunțat în cauză, din care rezultă culpa procesuală a recurentei reclamante care a căzut în pretențiile formulate, exercitând un recurs nefondat, Curtea va respinge cererea acesteia de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.

Totodată, pentru aceleași considerente, Curtea va obliga recurenta reclamantă la plata către intimații V. A. și V. Ș. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat, conform chitanței nr. 2/07.01.2013.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă P. E. F.cu domiciliul în Călărași, ., jud. Călărași, împotriva Sentinței civile nr. 1023/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. CĂLĂRAȘI, D. N. – P. AL PRIMĂRIEI CĂLĂRAȘI,B. V. – A. ȘEF – P. CĂLĂRAȘI, S. M. – S. P. CĂLĂRAȘI șiN. T. – R. P. CĂLĂRAȘItoți cu domiciliul ales la P. M. Călărași cu sediul în Călărași, . nr. 3-5, jud. Călărași șiV. A. șiV. Ș. ambii cu domiciliul în Călărași, ., jud. Călărași, ca nefondat.

Respinge cererea recurentei reclamante de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.

Obligă recurenta reclamantă la plata către intimații V. A. și V. Ș. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. M. P. M. D. A. V.

GREFIER

A. M. G.

Red. MMP/Tehnodact. AMG

2 ex. – 25.07.2013

Tribunalul Ialomița – Secția civilă

Jud. fond M. A. G.

← Pretentii. Decizia nr. 4061/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Pretentii. Decizia nr. 4817/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act administrativ. Decizia nr. 861/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 861/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI