Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1074/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1074/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 29/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1074
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul E. I. A., în contradictoriu cu pârâtul S. de Telecomunicații Speciale, având ca obiect „suspendare executare și anulare act administrativ”.
La apelul nominal în ședință publică se prezintă pârâtul S. de Telecomunicații Speciale, prin consilier juridic B. B., cu delegație la dosar, fila 35, lipsă fiind reclamantul E. I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 19.02.2013, respectiv 19.03.2013, de către reclamant, cereri, prin care comunică faptul că persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură este dl. D. B., din cadrul Cabinetului de Avocatură „D. B.”, cu sediul în București, ., ., sector 3, precum și faptul că a luat cunoștință de termenele de judecată și de toate documentele trimise de instanță, respectiv citații, întâmpinarea și actele depuse de pârâtă, solicitând judecarea cauzei în lipsa părților.
Curtea acordă cuvântul pârâtului pentru formulare probe.
Pârâtul S. de Telecomunicații Speciale, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri, cele depuse deja la dosarul cauzei, apreciind că cele depuse la dosarul cauzei sunt suficiente soluționării pricinii.
Curtea, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează pentru pârât părți proba cu înscrisuri. Ia act că proba a fost administrată în cauză.
Pârâtul S. de Telecomunicații Speciale, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pârâtului în combaterea acțiunii.
Pârâtul S. de Telecomunicații Speciale, prin consilier juridic, solicită respingerea primului capăt de cerere prin care se cere suspendarea actului administrativ, pentru motivele invocate prin întâmpinare, reprezentând extrase din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de acest act normativ pentru suspendarea actului administrativ.
Prin întâmpinare a invocat două decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în care se arată că un act administrativ, respectiv angajamentul semnat de reclamant, este el însuși un titlu executoriu. Aceasta referitor la cererea reclamantului prin care solicită suspendarea actului administrativ.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare și având în vedere probele înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul E. I. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. de Telecomunicații Speciale (STS), solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
1. suspendarea executării actului administrativ – decizia de imputare nr._/05.10.2012 emisă de pârât până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 Legea nr. 554/2004;
2. anularea parțială a Deciziei nr. 7/03.12.2012 a S.T.S. – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și, pe cale de consecință:
3. anularea parțială a Hotărârii nr._/04.10.2012 a S.T.S – U.M. 0622 București;
4. anularea parțială a Deciziei de imputare nr._/05.10.2012 a S.T.S – U.M. 0622 București în sensul scăderii din suma imputată a valorii bănești reprezentând costurile de cazare pe perioada cursurilor de masterat;
5. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia de imputare nr._/05.10.2012, reclamantul a învederat instanței, în esență, următoarele:
În cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ.
Referitor la noțiunea de caz bine justificat, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se impune a se constata, pe de o parte, că reclamantul justifică un interes legitim pentru a solicita suspendarea executării deciziei de imputare, iar pe de altă parte, existența indiciilor temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Legitimitatea interesului reclamantului este justificată atât de necesitatea evitării producerii unei pagube iminente în bugetul său, cât și de rațiuni ce țin de corecta aplicare a dispozițiilor legale în baza cărora a fost stabilită în sarcina sa obligația de plată a sumei reprezentând cheltuielile de cazare.
Sub aspectul indiciilor temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ, ceea ce trebuie să cerceteze instanța investită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării este existența unei nelegalități aparente a acestuia, de natură a conduce la concluzia că executarea actului ar putea produce efecte juridice nelegale, iar nu chiar validitatea/nevalabilitatea actului atacat, dat fiind faptul că acesta este rolul judecătorului fondului.
În speța de față, din analiza sumară a motivelor de nelegalitate detaliate în cuprinsul contestației administrative se poate observa că actul administrativ atacat este nelegal, existând indicii temeinice că acesta a fost emis cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept substanțial aplicabile în materie.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se impune a se constata, în raport de cuantumul ridicat al sumei datorate (echivalentul sumei de aproximativ 12.000 Euro), precum și față de caracterul nelegal și abuziv al stabilirii acestuia, că reclamantul ar suferi o pagubă iminentă în situația punerii în executare a măsurilor astfel dispuse.
În concret, executarea silită a sumei notificate prin instituirea unei popriri asupra veniturilor sale salariale și executarea lunară în proporții de 33%, urmând a fi reținută lunar din salariu suma de 1.033 lei, este de natură să-i afecteze grav mijloacele de subzistență.
Sub acest aspect, este necesar a fi avut în vedere faptul că venitul salarial al reclamantului este de 3.097 lei net și că acesta nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile. Dacă ar fi pusă în executare decizia de imputare și i s-ar reține 1/3 din veniturile nete, adică 1.033 lei, suma cu care ar rămâne ar fi de numai 902 lei, după plata principalelor datorii: rată lunară de 662,72 lei pentru plata unui credit de nevoi personale, chiria lunară pentru spațiul de locuit de 500 lei, întreținere, energie electrică, etc..
În aceste condiții,este evident că singura modalitate în care s-ar preveni cauzarea unei pagube iminente în patrimoniul reclamantului este suspendarea executării deciziei de imputare contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei acțiuni.
Cu privire la fondul cauzei, susținerile reclamantului au vizat, în esență, următoarele aspecte:
Prin Decizia de imputare nr._/10.08.2012, S.T.S. a stabilit în sarcina reclamantului o răspundere materială în cuantum de 52.924,89 lei.
Reclamantul a atacat această decizie, solicitând scăderea cheltuielilor de cazare pe durata cursurilor de masterat și recalcularea cheltuielilor reprezentând taxa de studiu pentru masterat.
Prin Hotărârea nr._/04.10.2012 a fost soluționată contestația de către Comisia de soluționare a contestațiilor, în sensul admiterii parțiale a acesteia, suma imputată fiind diminuată în urma recalculării cheltuielilor reprezentând taxa de studii.
Comisia de reținut, în continuare, în mod eronat, că suma reprezentând costul cazării în spațiile de cazare ale S.T.S. pe timpul studiilor de masterat reprezintă cheltuieli de școlarizare și astfel, în baza Hotărârii din 04.10.2012, a fost emisă Decizia de imputare nr._ din 05.10.2012.
A contestat decizia menționată la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, solicitând modificarea în parte a Hotărârii, precum și anularea Deciziei de imputare și eliminarea din paguba stabilită a sumei reprezentând costul cheltuielilor de cazare în spațiile de cazare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale pe perioada masteratului, incluse în mod eronat în cheltuielile de școlarizare.
Prin Decizia nr. 7/03.12.2012 a S.T.S. – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, plângerea reclamantului a fost respinsă, Hotărârea nr._/ 04.10.2012 a S.T.S. – U.M. 0622 București și Decizia de imputare nr._/05.10.2012 a S.T.S. – U.M. 0622 București fiind menținute.
Temeiul legal al cazării gratuite pe perioada masteratului se regăsește în dispozițiile art. 17 lit. a) din Instrucțiunile aprobate prin OD S_ potrivit cărora „beneficiază de gratuitate la cazare în formațiunile de cazare aparținând Serviciului de Telecomunicații Speciale, ofițerii absolvenți de studii universitare de licență pentru nevoile de încadrare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, pe perioada pregătirii pentru concursul de admitere la studii universitare de masterat, curs de zi și pe perioada studiilor”.
Din cuprinsul textului rezultă fără echivoc faptul că această gratuitate la cazare nu poate fi considerată o cheltuială de studii, ea se acordă inclusiv pe perioada pregătirilor pentru concursul de admitere la studii universitare de masterat indiferent dacă în urma concursului candidatul va fi admis sau respins.
Pe durata desfășurării cursurilor de masterat reclamantul avea calitatea de militar activ, fiind la dispoziția S.T.S., unde era chemat lunar pentru informări diverse privind funcția deținută și fără legătură cu studiile de master. Solda a rămas aceeași pe toată perioada cursurilor.
De la terminarea studiilor și încadrarea în S.T.S. până la demisie a fost cazat în spațiile de cazare ale pârâtului, beneficiind astfel de locuință de serviciu, costurile pentru cazarea din perioada anterioară începerii cursurilor sau în perioada vacanțelor nefiind azi calculate și imputate, întrucât avea calitatea de militar.
Prin Decizia nr. 7, deși erau în discuție obligațiile asumate prin Angajamentul dat în 2010, S.T.S. trimite la prevederi cuprinse în angajamentul din 2006, dat în considerarea cursurilor urmate la facultate, pe care le aplică mutatis mutandis. S.T.S. este în eroare, întrucât prevederea invocată la lit. d) fila ¾ nu se regăsește și în angajamentul dat în 2010, iar pentru perioada studiilor de master există prevedere expresă în sensul stabilirii gratuității la cazare pentru „ofițerii absolvenți de studii universitare de licență…pentru nevoile de încadrare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale”.
Astfel, gratuitatea la cazare a vizat, de această dată, faptul că era absolvent licențiat, deci militar activ, și era acordată pentru interesul S.T.S., respectiv nevoile de încadrare ale pârâtului.
Pentru considerentele expuse, reclamantul a solicitat să se constate că, în mod eronat, în suma imputată a fost inclusă și suma reprezentând costurile de cazare în formațiunea de cazare a S.T.S. pe perioada cursurilor de masterat și, pe cale de consecință, să se dispună admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.01.2013, pârâtul S. de Telecomunicații Speciale a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, invocând în special următoarele:
Reclamantul a semnat cu S. de Telecomunicații Speciale Angajamentul nr._ din 28.12.2006 și Angajamentul nr._ din 25.08.2010. Prin semnarea acestui din urmă angajament, reclamantul și-a asumat următoarea obligație: „Am luat la cunoștință de faptul că prezentul angajament se adaugă și se cumulează cu angajamentele semnate anterior”.
În cazul ambelor acte juridice reclamantul și-a asumat faptul că în situația în care nu se respectă oricare dintre angajamentele menționate, se obligă să restituie suma de bani reprezentând cheltuielile aferente studiilor parcurse, proporțional cu perioada nelucrată stabilită prin raportare la ambele angajamente cumulate.
Așadar, rezultă clar că reclamantul, la momentul demisiei, cunoștea faptul că va fi obligat la restituirea sumei de bani reprezentând cheltuielile cu școlarizarea efectuate de S. de Telecomunicații Speciale.
În susținerea cererii de suspendare a actului administrativ reclamantul invocă drept „pagubă iminentă” întreaga sumă imputată și nu doar suma reprezentând cuantumul cheltuielilor efectuate de S. de Telecomunicații Speciale cu cazarea în spațiile proprii, sumă pe care, de altfel, cunoștea la momentul demisiei, că trebuie să o restituie.
Prin urmare, se impune a fi respins ca nefondat primul capăt de cerere privind suspendarea executării actului administrativ – Decizia de imputare nr._/05.10.2012 emisă de S. de Telecomunicații Speciale.
Pe fondul cauzei, se impune a se constata că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Astfel, reclamantul E. A. a fost trecut în rezervă potrivit Ordinului directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale nr. DP/S-134/20.06.2012, cu obligația restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.
În cazul ofițerilor absolvenți de studii universitare cu licență,pregătiți pentru nevoile de încadrare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, care urmează studiile universitare de master, costul cazării în spațiile Serviciului de Telecomunicații Speciale se suportă de la bugetul de stat, mai precis din bugetul S.T.S., tocmai în scopul asigurării condițiilor de instruire pe timpul școlarizării pentru această categorie de personal, fiind în fapt o facilitate acordată de instituție pentru asigurarea resurselor umane necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de legislația în vigoare.
În situația în care reclamantul nu ar fi urmat studiile universitare de masterat, acesta putea să solicite cazarea în spațiile de cazare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, dar în calitate de personal militar, cu suportarea costurilor prevăzute de art. 18 din Instrucțiunile aprobate prin O.D. nr. S-54/2010.
Reclamantul susține greșit în cererea de chemare în judecată faptul că, beneficiul cazării gratuite l-a avut în calitate de ofițer al Serviciului de Telecomunicații Speciale, cazarea personalului militar, în alte condiții decât cele prevăzute la art. 17 din Instrucțiunile aprobate prin O.D. nr. S-54/2010, făcându-se cu suportarea cheltuielilor de cazare.
În susținerile sale, reclamantul menționează faptul că a beneficiat de locuință de serviciu, de la terminarea studiilor până la demisie.
În realitate, acesta a fost cazat în formațiunea de cazare a S.T.S., în speță, căminul militar de la sediul central al instituției, imobil care nu are și nu a avut niciodată destinația de locuință de serviciu, cum greșit menționează reclamantul în cererea sa.
În consecință, pârâtul a considerat că valoarea pagubei a fost corect stabilită la nivelul sumei de 51.424.89 lei și a solicitat să se constate că actele administrative în cauză au fost emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia, pârâtul a depus documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, potrivit art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Litigiul dedus judecății vizează anularea parțială a Deciziei nr. 7/03.12.2012 emisă de S.T.S. – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a Hotărârii nr._/04.10.2012 a S.T.S – U.M. 0622 București și a Deciziei de imputare nr._/05.10.2012 a S.T.S – U.M. 0622 București, în sensul scăderii din suma imputată a costurilor de cazare pe perioada cursurilor de masterat.
Prin Decizia de imputare nr._/10.08.2012 emisă de S. de Telecomunicații Speciale – U.M. 0622 București s-a stabilit răspunderea materială a reclamantului E. I. A. pentru paguba de 52.924,89 lei produsă la data de 20.06.2012 și constatată la data de 22.06.2012 având ca obiect cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, din cauza neîndeplinirii obligațiilor asumate prin Angajamentele nr._ din 28.12.2006 și nr._ din 25.08.2010.
Împotriva Deciziei de imputare nr._/10.08.2012, reclamantul a formulat contestație care a fost admisă în parte prin Hotărârea nr._/04.10.2012 emisă de S. de Telecomunicații Speciale – U.M. 0622 București, în sensul diminuării valorii pagubei cu suma de 1.500 lei și emiterii unei noi decizii de imputare pentru suma de 51.424,89 lei.
Prin Deciziei de imputare nr._/05.10.2012 a fost stabilită răspunderea materială a reclamantului pentru paguba de 51.424,89 lei reprezentând cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării.
Împotriva Hotărârii nr._/04.10.2012 și a Deciziei de imputare nr._/05.10.2012, reclamantul a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 7/03.12.2012 emisă de S. de Telecomunicații Speciale – Comisia de Jurisdicție a Imputaților.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamant pe calea prezentei acțiuni sunt neîntemeiate, după cum se va arăta în continuare.
Prin Angajamentul nr._/28.12.2006 încheiat cu S. de Telecomunicații Speciale, reclamantul s-a obligat să îndeplinească serviciul, ca ofițer activ, timp de cel puțin 10 ani în unități militare, în raport cu nevoile Serviciului de Telecomunicații Speciale.
De asemenea, reclamantul a semnat Angajamentul nr._ din 25.08.2010 cu S. de Telecomunicații Speciale prin care s-a obligat să îndeplinească serviciul timp de minim 2 ani după absolvirea cu diplomă de master a ciclului II de studii universitare de master, în unitățile Serviciului de Telecomunicații Speciale.
Potrivit Ordinului directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale nr. DP/S-134/20.06.2012, reclamantul a fost trecut în rezervă, cu obligația restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării. În categoria acestor cheltuieli de întreținere intră și costul cazării în spațiile de cazare proprii ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, potrivit art. III lit. A din Angajamentul nr._ din 28.12.2006.
Conform art. 17 lit. a) din Instrucțiunile privind organizarea și funcționarea formațiunilor de cazare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, aprobate prin O.D. nr. S/54/2010, beneficiază de gratuitate la cazare în formațiunile de cazare aparținând Serviciului de Telecomunicații Speciale, ofițerii absolvenți de studii universitare de licență, pregătiți pentru nevoile de încadrare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, pe perioada pregătirii pentru concursul de admitere la studiile universitare de master, curs de zi, și pe perioada studiilor”.
Aceste prevederi legale au fost interpretate și aplicate corect la emiterea actelor administrativ contestate, întrucât reclamantul a beneficiat de gratuitate la cazare în spațiile de cazare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, pe durata cursurilor de masterat și în considerarea acestora, iar nu a calității de militar activ pe care a avut-o în această perioadă.
În situația în care reclamantul nu ar fi urmat cursurile de masterat, nu ar fi beneficiat de această facilitate, ci ar fi avut posibilitatea să solicite cazarea în spațiile de cazare ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, cu suportarea costurilor aferente, potrivit art. 18 din Instrucțiunile aprobate prin O.D. nr. S/54/2010.
Susținerile reclamantului în sensul că a beneficiat de locuință de serviciu de la terminarea studiilor și până la demisie nu au fost dovedite, fiind contestate de autoritatea pârâtă, care a precizat că reclamantul a fost cazat în formațiunea de cazare a STS, respectiv căminul militar de la sediul central al instituției, imobil care nu are și nu a avut niciodată destinația de locuință de serviciu.
Trimiterea la prevederile cuprinse în Angajamentul nr._ din 28.12.2006, realizată prin Decizia nr. 7 din 03.12.2012 emisă de STS – Comisia de Jurisdicție a Imputaților, este legală, în considerarea obligației asumate de reclamant prin semnarea Angajamentului nr._ din 25.08.2010, în care s-a menționat: „Am luat la cunoștință de faptul că prezentul angajament se adaugă și se cumulează cu angajamentele semnate anterior”.
Prin urmare, Curtea constată că motivele de nelegalitate invocate de reclamant sunt neîntemeiate și că, în aceste condiții, este exclusă incidența cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care ar fi justificat, alături de cerința pagubei iminente, măsura suspendării executării actului administrativ reprezentat de Decizia de imputare nr._/05.10.2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Cum în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar condițiile instituite de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative, nu se mai impune analiza în cauză a cerinței pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din acest act normativ.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamant este neîntemeiată și urmează să dispună respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul E. I. A., cu domiciliul ales pentru actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „D. B.”, cu sediul în București, sector 3, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. DE TELECOMUNICAȚII SPECIALE, cu sediul în București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 323 A, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
E. I. R. B.
Red. E.I.
Tehnored. R.B./4 ex./10.06.2013
l. 2 .>
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Despăgubire. Decizia nr. 4067/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
