Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 3504/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3504/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 49751/3/2010*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3504
Ședința publică de la 19.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. O. D.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR P. S.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE împotriva sentinței civile nr. 7118 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 28.11.2011 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții B. N. M., B. A. F., B. V., C. R., C. D.-I., D. V., D. F., Dobos M., D. G., D. A. D., D. D. E., D. E. I., D. D. C., D. R. E., E. L., Enisor C. M., G. C. L., G. C., G. M.-J. S., G. M., H. M., M. M. C., M. I. T., M. C. S., M. M. C., N. M.-J., N. C. S., N. A. L., N. C. G., O. A. D., O. T., P. D., P. S. E., P. C., P. I. D., P. A., R. V., S. L. C., S. A. Florena, S. V., T. A. E., T. L. D., T. I., T. M., V. D. C. și Z. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub numărul_/3/18.12.2009, reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, solicitând obligarea pârâtului la plata către reclamanți a majorării salariale de 75% aplicată la salariul de bază aferentă perioadei 14.04.2009 – 07.07.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâta a decis că momentul de la care reclamanții ar urma să beneficieze de majorarea salarială de 75% prev. de HG nr. 595/13.05.2009 trebuie să coincidă cu data obținerii avizului favorabil de la Ministerul Finanțelor Publice, respectiv 08.07.2009, lipsind astfel pe reclamanți de această majorare la care erau îndreptățiți pe o perioadă de aproximativ 3 luni.
Au apreciat reclamanții că au dreptul la încasarea respectivei majorări salariale de la data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009 cum în clar se prevede în art. 4 alin. 2 din HG nr. 595/2009, obținerea avizului favorabil al Ministerului Finanțelor Publice nefiind specificat în cuprinsul textului legal ca fiind momentul de la care reclamanții vor putea beneficia de aceste drepturi. În situația în care s-ar fi dorit ca momentul de la care reclamanții să beneficieze de aceste majorări să fie determinat de obținerea avizului favorabil al Ministerului Finanțelor Publice s-ar fi specificat că majorarea de 75% se aplică de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009 și obținerea avizului favorabil al Ministerului Finanțelor Publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 35/2009, HG nr. 595/2009, iar în dovedire au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinare formulată la data de 13.05.2010, pârâtul M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE a invocat excepțiile necompetenței materiale, a lipsei procedurii prealabile, a netimbrării, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Învederând disp. art. 1 pct. 2 din OUG nr. 35/2009 și art. 4 alin. 4 din HG nr. 595/2009, pârâtul a arătat că persoanelor menționate în anexa la Avizul favorabil nr._/07.07.2009 al Ministerului Finanțelor Publice li s-a acordat majorarea salarială de la data de 08.07.2009, avizul prealabil al MFP comunicat pârâtului fiind emis la data de 07.07.2009 sub nr._.
În drept, au fost invocate prev. art. 115 C.pr.civ.
Prin încheiere pronunțată în data de 19.05.2010 a fost admisă excepția necompetenței funcționale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a IX-a C. administrativ și fiscal a Tribunalului București, soluție motivată în esență de calitatea reclamanților, respectiv aceea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte și de disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr._ 21.10.2010.
Prin înscris intitulat completare la întâmpinare depus la dosar la data de 09.02.2011 pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București – Secția C. administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 746/23.02.2011 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența în favoarea Curții de Apel București motivat de împrejurarea că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, iar în drept de disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și de art. 2 alin. 1 lit. d și art. 3 alin. 1 C.pr.civ.
În sfârșit, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ 28.04.2011
În cauză a fost încuviințată și respectiv administrată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei.
La termenul de judecată din 21.11.2011 au fost puse în discuție excepțiile invocate de pârât, cauza fiind reținută în pronunțare asupra excepției inadmisibilității și asupra fondului.
Prin sentința civilă nr. 7118/28.11.2011 Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității formulată de pârât, ca neîntemeiată, a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a majorării salariale de 75% aplicată la salariul de bază aferent perioadei 14.04.2009 – 07.07.2009.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Cât privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neurmarea procedurii administrative prealabile obligatorii, Curtea a constatat că este neîntemeiată întrucât la data de 13.10.2009 (f. 11-13 dosar nr._/3/2009) reclamanții au solicitat pârâtului plata drepturilor salariale pretinse și pe calea prezentului demers judiciar.
În ceea ce privește eventuala tardivitate a formulării acestei proceduri nu poate fi invocată întrucât pârâtul nu a făcut dovada datei la care a adus la cunoștința reclamanților decizia sa de a nu plăti sporul de 75% decât la momentul emiterii avizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice. În același timp nu poate fi avută în vedere nici data la care a fost comunicat Ordinul nr. 1448/31.07.2009 deoarece pe de o parte aceasta nu a fost învederată și nici dovedită de pârât, iar pe de altă parte nici nu prezintă relevanță din moment ce respectivul ordin nu este contestat în speță, reclamanții solicitând exclusiv plata unor drepturi salariale pretins cuvenite pe o altă perioadă de timp decât cea vizată de respectivul ordin.
În sfârșit, având în vedere principiul disponibilității și caracterul de ordine privată al normei în discuție, excepția trebuie analizată și soluționată exclusiv în raport de argumentele expuse de autorul acesteia, iar în speță pârâtul a înțeles a susține doar faptul că reclamanții nu s-ar fi adresat cu plângere prealabilă cf. disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, Curtea a respins excepția inadmisibilității cererii.
Pe fond, Curtea a reținut că nu trebuie făcută confuzie între data de la care se cuvine a plăti sporul de 75% reclamanților care întrunesc condițiile anume prevăzute de lege (data la care s-a născut dreptul reclamanților) și data de la care acest spor este și plătit în mod efectiv (data de la care se execută obligația de plată).
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 490/2004 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 35/2009 – „Salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art. 1 pot fi majorate cu până la 75% în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite prin hotărâre a Guvernului”.
Conform art. 3 alin. 1 din HG nr. 170/2005 – „În conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 490/2004, salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 2 se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecărei instituții publice”.
În continuare, sunt reținute și prev. art. 4 alin. 2 din HG nr. 595/2009 – „Pentru personalul aflat în funcție la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, în cadrul structurilor prevăzute la art. 2 alin. (1) și care îndeplinește criteriile prevăzute în cuprinsul art. 2, salariile de bază se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, până la prima evaluare a performanțelor profesionale individuale realizată în condițiile legii”.
În sfârșit, în temeiul art. 4 alin. 4 din HG nr. 595/2009 – „Majorarea salarială se aplică de la data încadrării în funcție, dar nu înainte de data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2009, cu condiția obținerii avizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice”.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege incidente în cauză rezultă că este întemeiată susținerea reclamanților în sensul că sporul de 75% li se cuvine începând cu data încadrării în funcție, dar nu mai înainte de data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009, condiționat de obținerea avizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice.
Nimic nu împiedica pe pârât, prin urmare, să plătească sporul de 75% reclamanților pentru întreaga perioadă cuvenită (data încadrării în funcție, dar nu înainte de . OUG nr. 35/2009) iar momentul de la care urma a se efectua plata era reprezentat de data emiterii avizului prealabil al MFP.
A apreciat Curtea că se cuvine reclamanților plata respectivului spor începând cu data de 14.04.2009, data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009, până la data de 07.07.2009, întrucât începând cu data de 08.07.2009 plata sporului a fost recunoscută prin emiterea Ordinului nr. 1448/31.07.2009 și efectuată.
Astfel cum corect au arătat reclamanții, obținerea avizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice constituie o condiție pentru nașterea dreptului reclamanților la majorarea salarială în discuție (drept subiectiv sub condiție suspensivă), fără a constitui însă în același timp și momentul de la care se naște respectivul drept.
Principial, efectele condiției în general și ale condiției suspensive în special – ca și modalitate a actului juridic civil – se produc retroactiv, în sensul că momentul de la care se produc nu este acela al îndeplinirii sau neîndeplinirii condiției, ci momentul încheierii actului juridic civil sub condiție. Regula este deci aceea a retroactivității efectelor condiției.
Tot astfel și în situația de speță în sensul că momentul obținerii avizului prealabil nu marchează și momentul de la care se naște dreptul reclamanților la majorarea salarială, fiind consolidată prin emiterea unui aviz conform o situație preexistentă.
În sfârșit, împrejurarea că ordinele emise la data de 29.04.2009 nu au fost contestate nu prezintă relevanță, reclamanții nefiind obligați la aceasta. Din moment ce reclamanții solicită obligarea pârâtului la plata anumitor drepturi salariale, singura cerință ce se impune a fi îndeplinită este respectarea termenului de prescripție, condiție îndeplinită, fără a putea fi primită susținerea că reclamanții ar fi trebuit obligați să urmeze o anumită procedură, fără a mai avea o altă cale pentru stabilirea și recunoașterea drepturilor lor. În sfârșit, pârâtul nu a invocat nicio apărare în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. M., Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A menționat că a fost încălcat art. 304 punct 9 C., instanța de fond aplicând greșit legea în cauza dedusă judecății.
Potrivit articolul 1 punctul 2 din OUG nr. 35/2009, care a modificat art. 2 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare „salariile da bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art. 1 pot fi majorate cu până la 75% în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite prin hotărâre de guvern".
Potrivit art. 4 alin. 4 din HG nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, majorarea salarială se aplică de la data încadrării în funcție, dar nu înainte de data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009, cu condiția obținerii avizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice.
Având în vedere prevederile art. 4 alin. 4 din actul normativ menționat mai sus, a precizat că persoanelor prevăzute în anexă la avizul menționat, li s-a acordat majorarea salariala de la data de 14.07.2009, avizul prealabil al Ministerului Finanțelor Publice, comunicat Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale care a fost emis la data de 13.07.2009 sub nr._ (anexat).
Totodată, instanța de fond trebuia să verifice pentru fiecare persoană în parte, potrivit dispozițiilor art. 7 din HG nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2009 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, ce calificativ a obținut în urma evaluării profesionale, putând astfel aprecia dacă pentru toți se aplică același procent de până la 75% sau unul diferențiat așa cum este prevăzut, astfel: Art. 7: „După evaluarea activității/performanțelor profesionale individuale a personalului prevăzut la art. 2 alin. (1), realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile pentru funcțiile publice sau funcțiile contractuale bugetare pe care le ocupă, numărul de clase de salarizare succesive cu care poate fi majorat salariul de bază poate fi menținut crescut, diminuat ori neacordat, până la următoarea evaluare, după cum urmează:
a) în cazul obținerii calificativului "foarte bine", respectiv a calificativului "corespunzător", în cazul personalului debutant, majorarea salarială va fi de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută;
b)în cazul obținerii calificativului "bine", respectiv a calificativului "la nivelul standardului de performanță stabilit postului", majorarea salariala va fi de 17 clase de salarizare succesive față de clasa deținută;
c)în cazul obținerii calificativelor "satisfăcător" sau "nesatisfăcător" nu se aplică majorare salariala."
Potrivit OUG nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar la art. 7 alin. (2) se prevede ca: Evaluarea activității personalului prevăzut la alin. (1) se face cel puțin o dată pe an, ocazie cu care procentul de majorare a salariului de bază se poate modifica în funcție de rezultatele activității proprii."
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței Civile nr. 7118/28.11.2011 și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților M. M. C., M. M. C., și alții, ca nefondată.
A anexat în fotocopii: avizul favorabil nr._/13.07.2009 emis de MFP, ordinul nr. 1449/31.07.2009 emis de Ministrul M., familiei și protecției sociale, un extras listă cu privire la persoanele beneficiare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul ICCJ-SCAF la data de 24.01.2012.
Prin încheierea de ședință nr. 2516 de la data de 1 martie 2013 pronunțată de ICCJ-SCAF în dosar nr._ , cauza a fost trimisă spre competentă soluționare la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în raport de prev. art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/ 2013.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 28.03.2013, sub nr._ .
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că dreptul la majorarea salarială s-a născut odată cu . OUG nr. 35/2009, respectiv 14.04.2009 și nu de la data emiterii avizului MFP. Avizul Ministerului Finanțelor publice, reprezentând doar o condiție suspensivă, ci nu însuși momentul nașterii dreptului, nu afectează majorările salariale la care au dreptul reclamanții între data de 14.04.2009 și data emiterii ordinului. Îndeplinirea condiției suspensive nu face decât să consolideze dreptul care s-a născut anterior în puterea legii.
De altfel, Ministerul Finanțelor Publice, emitentul avizului favorabil, și-a exprimat punctul de vedere în același sens, în cuprinsul adresei nr. I 1198 AFP/_/03.08.2009.
Recurenta-pârâtă a considerat că instanța de fond trebuia să verifice pentru fiecare persoană în parte, potrivit dispozițiilor art. 7 din HG nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2009, ce calificativ a obținut în urma evaluării profesionale, putând astfel aprecia dacă pentru toți se aplică același procent de până la 75% sau unul diferențiat.
În acest sens, Curtea reține că potrivit art. 4 alin. 7 din HG nr. 595/2009 „Verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 și avizarea structurilor și a personalului care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, în vederea acordării majorării salariale, se fac de către:
a) M. Fondurilor Europene, pentru personalul cu atribuții de gestionare a instrumentului de preaderare PHARE și I., instrumentul financiar provizoriu Facilitatea de tranziție, a fondurilor structurale și de coeziune, a mecanismului financiar al Spațiului Economic European 2009 - 2014 și pentru personalul din ANRMAP responsabil cu verificarea achizițiilor publice în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale;
b) Ministerul Finanțelor Publice, pentru personalul structurii de control fonduri europene și pentru personalul din UCVAP/CVAP responsabil cu verificarea achizițiilor publice în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale.”
Ca atare, stabilirea personalului care beneficiază de majorările salariale se face de către Ministerul Finanțelor Publice în speță, ceea ce s-a și realizat odată cu emiterea avizului favorabil pentru persoanele menționate în anexă.
Ca atare, Curtea reține că motivul de recurs invocat de recurentă este neîntemeiat. Oricum, nu instanța este cea care evaluează performanțele profesionale individuale ale personalului prevăzut la art. 2 alin. (1), ci aceasta se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile pentru funcțiile publice sau funcțiile contractuale bugetare pe care le ocupă, după cum prevede chiar norma invocată de recurentă.
Intimații-reclamanți sunt beneficiarii ordinului 1448/31.07.2009, mai puțin reclamanții P. I. D., M. S. C., M. M.-C. și E. L., pentru care s-a emis ordinul nr. 1449/31.07.2009 în cuprinsul căruia se menționează că beneficiază de majorarea cu 75% a salariilor de bază începând cu data de 14.07.2009. Avizul favorabil în ceea ce îi privește pe acești 4 reclamanți s-a emis la data de 13.07.2009 sub nr._, de către Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere însă principiul disponibilității, respectiv că și acești 4 reclamanți au solicitat majorările salariale numai până la data de 07.07.2009 inclusiv, și faptul că în faza recursului oricum nu se mai putea modifica acțiunea, Curtea nu va putea să modifice sentința în privința perioadei de acordare a majorării salariale, pentru că ar da mai mult decât s-a cerut. Pe de altă parte, Curtea observă că niciunul dintre reclamanți nu a formulat recurs în cauză.
Față de cele expuse mai sus, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul – pârât M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE împotriva sentinței civile nr. 7118 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 28.11.2011 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți B. N. M., B. A. F., B. V., C. R., C. D.-I., D. V., D. F., Dobos M., D. G., D. A. D., D. D. E., D. E. I., D. D. C., D. R. E., E. L., Enisor C. M., G. C. L., G. C., G. M.-J. S., G. M., H. M., M. M. C., M. I. T., M. C. S., M. M. C., N. M.-J., N. C. S., N. A. L., N. C. G., O. A. D., O. T., P. D., P. S. E., P. C., P. I. D., P. A., R. V., S. L. C., S. A. Florena, S. V., T. A. E., T. L. D., T. I., T. M., V. D. C. și Z. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. O. C. C. P. S.
D. M.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Red. Jud. S.P./2 ex.
JUD. FOND. M. M. C. - Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4992/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5963/2013.... → |
|---|
