Despăgubire. Decizia nr. 4067/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4067/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1435/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4067
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, prin reprezentant legal președinte G. B., împotriva sentinței civile nr. 5508/30.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la avocat I. L., cu sediul în București, .. 36, ., sector 1, având ca obiect refuz soluționare cerere de despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la al doilea termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 09.10.2013, prin C. Registratură, recurenta-pârâtă a transmis prin fax la dosarul cauzei note de ședință (filele 14-17 dosar), originalul acestora în două exemplare, inclusiv pentru comunicare fiind recepționat prin poștă, prin C. Registratură, la data de 10.10.2013 (filele 18-21 dosar);
-în cauză s-a cerut judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 263/21.01.2013, C.-SCAF a admis cererea formulată de către reclamanta M. (fosta BOZSODI) M., în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, a obligat pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită pe numele reclamantei deciziile reprezentând titluri de despăgubire pentru imobilele ce fac obiectul dispozițiilor privind propunerile de acordare a titlurilor de despăgubire nr. 1388/13.04.2006, nr. 1864/05.06.2006 și nr. 4485/28.11.2006, emise de către Primarul municipiului Oradea, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 200 lei pe zi de întârziere în sarcina pârâtei.
Pentru a hotari astfel,Curtea a reținut urmatoarele:
În fapt, reclamanta M. (fosta BOZSODI) M. este titulară a dispozițiilor privind propunerile de acordare a titlurilor de despăgubire nr. 1388/13.04.2006, nr. 1864/05.06.2006 și 4485/28.11.2006, emise de către Primarul municipiului Oradea, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru următoarele imobile:
- situat în Oradea, ., M5 . CF nr._ Oradea, nr. topo 4789/6/15 (fila 14 – Dispoziția nr. 1388/13.04.2006);
- casa și teren, situat în Oradea, .. M. P.) nr. 19, înscris în CF nr._ Oradea, nr. topo 2354/1 (fila 21 – Dispoziția nr. 1864/05.06.2006);
- apartamentele 2 și 8 și terenul aferent în cotă de 264/777 mp, din imobilul situat în Oradea, .. 65, înscris în CF nr. 3557 Oradea, nr. topo 2568,2569 (filele 17-18 – Dispoziția nr. 4485/28.11.2006).
Prin dispozițiile menționate s-a reținut că imobilele sunt imposibil de restituit în natură, astfel încât s-a dispus înaintarea notificărilor și actelor aferente Secretariatului Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Dispozițiile împreună cu toate documentele anexate acestora au fost transmise la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrate la Secretariatul Comisiei sub nr._/CC (aferent Dispoziției nr. 1388/13.04.2006), la data de 20.07.2006, potrivit ștampilei aplicată pe coperta dosarului administrativ, aflată în copie la fila 71 din dosar; sub nr._/CC (aferent Dispoziției nr. 1864/05.06.2006), la data de 28.06.2006, potrivit ștampilei aplicată pe coperta dosarului administrativ, aflată în copie la fila 194 din dosar, respectiv, sub. nr._/CC (aferent Dispoziției nr. 4485/28.11.2006), la data de 15.01.2007, potrivit ștampilei aplicată pe coperta dosarului administrativ, aflată în copie la fila 148 din dosar.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, dosarul înregistrat sub nr._/CC a fost verificat sub aspectul legalității măsurii de nerestituire în natură și înaintat unei societăți de evaluare în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor, pentru dosarul nr._/, pârâta solicitând prin adresa nr._/CC din 03.08.2011 relații suplimentare la Primăria mun. Oradea, iar pentru dosarul cu nr._/CC, apreciind că se impune depunerea unor documente suplimentare, fără a se emite vreo adresă în acest sens.
În drept, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, TITLUL VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.” (art. 13 alin. 1), iar potrivit alin. 7 al art. 13 „C. Centrală, va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare.”
Potrivit art. 16 din cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind finalizată cu emiterea titlului de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, în baza căruia se poate efectua plata.
Astfel, în art. 16 se prevede: „(1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(2^2) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
(6^1) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.
(6^2) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6^1) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.
(6^3) În caz de refuz, . în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(6^4) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.
(6^5) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop.
(7) În baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
(8) Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.”
Procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.
Curtea a reținut, din economia dispozițiilor prezentate, că în prima etapă a procedurii administrative, dreptul de cenzură al Secretariatului Comisiei Centrale se limitează la verificarea „legalității respingerii cererii de restituire în natură”(alin. 4), astfel încât verificările acestei instituții nu pot viza aspecte referitoare la eventuale neconcordanțe între suprafețe, sub aspect cantitativ, la îndreptățirea notificatorilor de a beneficia integral de despăgubiri, iar refuzul verificării legalității măsurii de nerestituire în natură nu poate avea la bază pretinse nereguli referitoare la insuficiente elemente de identificare a imobilului, aspecte care ar fi de natură să creeze impedimente numai în etapa evaluării imobilului. Or, chiar și impedimentele invocate cu privire la lipsa dovezilor referitoare la titlul pe care l-ar fi avut autoarea Bozsodi M. M. asupra terenului în suprafață de 19, 34 mp aferent construcției ce face obiectul Dispoziției nr. 1388/13.04.2006 sau referitoare la Cartea funciară și contractul de vânzare – cumpărare de înstrăinare a imobilului ce face obiect al Dispoziției nr. 1864/05.06.2006, nu pot constitui temei suficient pentru refuzul pârâtei de a înainta dosarele reclamantei nr._/CC și_/CC spre evaluare, în condițiile în care la dosarul administrativ se regăsesc deja două rapoarte de evaluare ale aceluiași imobil.
În condițiile în care dispozițiile alin. 21 prevăd necesitatea însoțirii dosarelor de despăgubire „de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”, apare cu evidență că etapa verificării legalității titlului prin care se stabilește dreptul la despăgubire sub alte aspecte decât cel al posibilității sau imposibilității restituirii imobilelor în natură este anterioară și sfera persoanelor care pot exercita acest control de legalitate limitativ prevăzută, astfel încât controlul exercitat de către pârâtă, care stă la baza nesoluționării dosarelor de despăgubire ale reclamantei, nu are la bază un temei legal.
Este de necontestat că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, cu parcurgerea unor anumite etape, însă analizarea dosarelor de despăgubire ale reclamantei de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este justificată de trecerea unui termen de 5 ani de la înregistrarea lor pe rolul Secretariatului Comisiei.
Curtea a apreciat că nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de 5 ani în care pârâta trebuia să parcurgă etapele procedurii administrative și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantului, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004 contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, iar atitudinea pârâtei se circumscrie unui exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea a apreciat că omisiunea autorităților administrative de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive, chiar de ordin administrativ, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. și, pe de altă parte, că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamanta a supus controlului instanței de contencios administrativ nerespectarea de către autoritatea publică pârâtă a unui termen rezonabil de soluționare a dosarului administrativ, prin emiterea deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile în care notificările soluționate prin Dispozițiile nr. 1388/13.04.2006, nr. 1864/05.06.2006 și nr. 4485/28.11.2006 emise de Primarul municipiului Oradea, Județul Bihor, au fost înregistrate încă din anul 2001.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilele preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conferă consistență concluziei încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.
Astfel, constatând că neparcurgerea etapei evaluării imobilelor ce fac obiectul Dispozițiilor nr. 1388/13.04.2006, nr. 1864/05.06.2006 și nr. 4485/28.11.2006 emise de Primarul municipiului Oradea, Județul Bihor, îi este imputabilă exclusiv pârâtului, Curtea a apreciat că se impune admiterea acțiunii și obligarea pârâtei C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantei, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea unor penalități de 200 lei pe zi de întârziere în sarcina pârâtei, ca o recunoaștere a dreptului acestora de a beneficia de bunul lor într-un termen rezonabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ. și solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, în ceea ce privește dosarul înregistrat sub nr._/CC, a fost parcursă inclusiv etapa evaluării, dosarul fiind introdus pe ordinea de zi a ședinței CCSD din 09.03.2013 în vederea aprobării raportului, când, însă, nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege. Prin urmare, nu a existat intenția de a tergiversa soluționarea dosarului menționat.
Cât privește dosarul nr._/CC, după înregistrarea lui s-a constatat necesitatea completării cu documente în vederea identificării imobilului pentru care s-au propus măsurile reparatorii (adresă poștală, componență, suprafețe). Au fost avute în vedere prevederile pct. 10.3 și 26.2 din HG 250/2007. În urma completării dosarului s-au luat măsuri pentru transmiterea către evaluator, însă a intervenit suspendarea procedurilor de evaluare conf. OUG nr. 4/2012. Prin urmare, nu a existat intenția de tergiversare a dosarului.
În cazul dosarului_/CC, de asemenea a fost întocmită anexa în vederea transmiterii către evaluator, însă procedura nu a mai putut fi urmată datorită intervenirii suspendării prevăzute de OUG nr. 4/2012.
În raport de aceste împrejurări, sunt neîntemeiate susținerile instanței de fond referitoare la exprimarea refuzului autorității de soluționare a cererilor de despăgubiri.
De asemenea, arată că nu este posibilă îndeplinirea obligației privind emiterea deciziilor reprezentând titluri de despăgubire, stabilită de prima instanță întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri procedurile pâna la reformarea legislației în domeniu, așa încât sentința recurată este discordantă cu această intenție.
Recursul a fost înregistrat pe rolul ICCJ care, prin încheierea nr. 1964/26.02.2013 a trimis dosarul pe cale administrativă C.-SCAF – instanță devenită competentă să îl soluționeze, în conformitate cu prevederile Legii 2/2013.
În temeiul art. 17 din Legea 165/2013, s-a transmis calitatea procesuală de la recurenta pârâta CCSD la noua Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată în temeiul legii amintite.
Prin note de ședință, CNCI solicită admiterea recursului și respingerea cererii reclamantei, în principal ca prematură, iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că procedura administrativă de emitere a titlului de despăgubire conform titlului VII din legea nr. 247/2005 nu mai subzistă în noul cadrul legislativ instituit prin Legea 165/2013, cerererile de despăgubire ale reclamantentei urmând a fi soluționate cu respectarea procedurilor din noua lege.
Analizând recursul Curtea constată următoarele:
Prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantei prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unor cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligând pârâta CCSD să emită deciziile care să conțină titlurile de despăgubire.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
. Legii nr. 165/2013 nu poate susține prematuritatea formulării cererii, invocată de recurentă prin note scrise depuse în cadrul recursului, în primul rând pentru motivul că o astfel de excepție procesuală, de principiu, se raportează la cadrul legal care reglementează dreptul la acțiune la data formulării cererii, iar nu la o dată ulterioară. În al doilea rând, argumentele invocate privesc caracterul justificat al refuzului de soluționare a cererii administrative, ceea ce constituie o problemă de fond în cauza dedusă judecății.
. Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate.
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamant, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în integralitate a cererii, făcând de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5508/30.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la avocat I. L. cu sediul în București, .. 36, ., sector 1, având ca obiect refuz soluționare cerere de despăgubire.
Modifică sentința recurată în sensul respingerii cererii, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. E.C.V.
Tehnored. IS
Jud. fond – B. D.M.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1074/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 4061/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
