Despăgubire. Decizia nr. 4992/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4992/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 2553/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4992
Ședința publică de la 14.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - C. R. I.
JUDECĂTOR - J. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă C. A. M., împotriva sentinței civile nr. 1928/19.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă C. A. M. reprezentată de avocat, lipsind intimata-pârâtă CNCI.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, iar intimata-pârâtă a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care solicită să-i fie comunicate motivele de recurs în vederea formulării apărării, după care:
Curtea pune în discuția părții prezente cererea de repunere pe rol a cauzei.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, având în vedere că nu mai subzistă aspectele suspendării cauzei.
Curtea după deliberare, în temeiul art. 245 pct. 1 C.proc.civ., admite cererea de repunere pe rol a cauzei, punând în discuție cererea de amânare a cauzei formulat de intimata-pârâtă CNCI.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare a cauzei formulată de intimata-pârâtă CNCI.
Curtea după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de intimata-pârâtă CNCI, având în vedere că motivele de recurs i-au fost comunicate acesteia din data de 27.06.2012 în dosarul nr._ al ÎCCJ, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 14 dosar ÎCCJ), având timp suficient pentru a-și pregăti apărarea.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CERERILE
Prin acțiunea precizată la data de 19.09.2011în cadrul litigiului de față, (fila 27 dosar), reclamanta C. A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN – prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, anularea Deciziei nr. 8448/17.06.2010 emisă de C. Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Prin Decizia nr. 6421/30 iunie 2009, C. Centrală pentru stabilirea
Despăgubirilor, având in vedere Dispoziția cu nr._/04 iulie 2008 emisă de Primăria Municipiului B. prin care a fost soluționat dosarul întocmit pe baza notificării nr. 548/2001, formulată de C. Eugeniu, autorul reclamantei, precum și Raportul de evaluare întocmit in dosarul intern cu nr._/CC/25.08.2008, a decis emiterea Titlului de despăgubire în favoarea acestuia.
Titlul de despăgubire a fost stabilit în cuantum de 188.520,63 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 48.917,37 RON, respectiv de 66,787 ROL, încasate în anul 1982, actualizate cu coeficientul de actualizare, din raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu ar._/CC/25 august 2008.
Aceasta decizie a fost comunicată în data de 15 februarie 2010.
Împotriva acestei decizii, în baza art. 7 din ) Legea 554/2004, reclamanta a urmat procedura plângerii prealabile, la data de 04.03.2010 depunând, prin serviciul Registratură - cu număr de înregistrare R6112862 plângere prealabilă.
La această plângere a revenit cu completări în data de 31 martie 2010,
conform adresei înregistrate sub nr._, iar ulterior cu adresa nr. 86/24/30 din 27 aprilie 2010 prin care s-a arătat că nu a primit nici un răspuns.
În data de 18 februarie 2011, petentul C. Eugeniu a decedat, moștenitoare fiind fiica sa, C. A. M. reclamanta din prezenta cauză.
La dosar a fost depusă Decizia ar. 6421 rectificată în data de 17 iunie 2010 prin care a soluționată parțial plângerea reclamantei, în sensul că a modificat suma acordată inițial de la 188.520,63 RON la 237.438 RON, reținând că în cauză nu au fost plătite de către Statul Român despăgubirile aferente preluării abuzive. A menținut celelalte dispoziții referitoare la cuantumul despăgubirilor.
În acest context, reclamanta a înțeles să formuleze prezenta acțiune în termen legal de la data la care a luat la cunoștință de decizia rectificată, respectiv 07 martie 2011.
Astfel, având în vedere dispozițiile speciale din Legea 247/2005, fiind îndeplinită procedura plângerii prealabile, în temeiul Legii 554/2004 a formulat prezenta acțiune, prin care a înțeles să conteste ultima decizie emisă de autoritatea publică pârâtă prin care a fost modificat cuantumul sumelor stabilit inițial, pentru următoarele considerente;
A apreciat că expertiza nu au fost respectate prevederile legale în materie, în sensul că valoarea de 237.438 RON (compusă din suma de 188.520,63, la care se adaugă suma de_,37 RON - declarată ca fiind încasată ca despăgubire în anul 1982) stabilită pentru o construcție demolată în suprafață de 800 mp. în municipiul B. nu respectă standardele europene de evaluare si nu reprezintă o justă despăgubire în sensul prevăzut de Legea 10/2001.
Evaluatorul persoană juridică . SRL s-a limitat la a face referiri generale și vagi "... informații de la terțe părți pe care le-am considerat credibile și rezonabile", fără să arate care sunt aceste părți, așa cum era obligatoriu de precizat, subliniind că a folosit "... abordări, metode și proceduri așa cum a considerat necesar în circumstanțele respective" ceea ce arată o abordare subiectivă. In acest mod nu au fost respectate Standardele Internaționale de Evaluare, încălcându-se prevederile art. 16 alin. 6 indice 4 din Titlul VII al Legii 247/2005.
În decizie se precizează că a primit despăgubiri în cuantum de 48.917,37 RON (la nivelul anului 1982 însemnând suma de 66.787 lei), însă, a susținut reclamanta că nu am primit această sumă de bani niciodată și că nu există vreo . dovadă în acest sens.
S-a solicitat, de asemenea, trimiterea dosarului unui evaluator desemnat de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu de către Agenția Națională de Restituire a Proprietăților.
A mai arătat reclamanta că, în data de 31 martie 2010, a revenit cu adresă către ANRP și C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor prin care a solicitat o evaluare corectă, determinată în mod obiectiv, având în vedere criteriile de evaluare stabilite prin Standardele Internaționale de Evaluare, în sensul că determinarea ofertelor de piață pentru stabilirea valorii unui imobil se face prin verificarea realității ofertelor, și nu pe baza unor informații considerate credibile de către expert.. Astfel, era obligatoriu de indicat sursa acestor informații, precum și modul în care s-a făcut veri licărea acestora.
Având în vedere faptul că evaluatorul a aplicat o metodă de comparației directă, a apreciat reclamanta că era necesară o analiză comparativă a proprietăților similare cu cea supusă evaluării, pe baza asemănărilor și diferențelor între proprietăți și tranzacții care influențează valoarea. Din acest motiv, față de prețul stabilit de expert de 300 ron pentru un metru pătrat construit, a considerat această valoare derizorie și a solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor în funcție de valoarea reală a imobilului.
Astfel, prin prezenta acțiune, în baza Legii 554/2004, precum și a Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, care interpretează limitele instanței de contencios în contestațiile privind cuantumul stabilit de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat reevaluarea, pe baza unei noi expertize, a cuantumului real al valorii imobilului.
Au fost invocate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil.
C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la decizia nr. 8448/17.06.2010.
Pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
PRIMA INSTANTA
Prin sentinta civila nr.1928/19.03.2012, prima instanta a admis exceptia lipsei procedurii prealabile si a respins actiunea ca inadmisibila.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
În cauză este necontestat că, obiectul dedus judecății îl reprezintă cererea precizatoare formulată de reclamantă, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 8448/17.06.2010 emisă de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel fiind, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. „
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, dreptul la acțiune în contencios administrativ se naște după ce s-a pronunțat autoritatea administrativă asupra reclamației, adică de la comunicarea soluției acesteia asupra reclamației administrative. Acest drept se poate exercita în termen de 30 de zile.
Deci, cu alte cuvinte, procedura prealabilă condiționează acțiunea în contencios administrativ.
Pe cale de consecință, pentru a putea declanșa acțiunea în contencios, reclamanta trebuie să facă dovada că a îndeplinit cerința impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare și a respectat procedura prealabilă, adică s-a adresat mai întâi autorității emitente și abia după refuzul acesteia, respectiv menținerea actului, se poate adresa instanței de judecată.
În acest sens sunt și prevederile conținute de art. 109 alin. (2) Teza a -l - a din Codul de precedură Civilă, potrivit cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei procedurii prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
Or, în cauza de față, reclamanta nu a urmat procedura prealabilă impusă de dispozițiile art. 7 alineat 1 din Legea nr. 554/2004, după cum nici nu a susținut și nici nu a dovedit că ar fi formulat o astfel de procedură împotriva actului administrativ emis de autoritatea publică pârâtă, respectiv împotriva Deciziei nr.8448/17.06.2010, ceea ce face ca acțiunea sa să fie inadmisibilă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate, Curtea a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de autoritatea publică pârâtă și a respins acțiunea, ca atare.
RECURSUL
Reclamanta a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca actiunea este indreptata impotriva Deciziei nr. 6421 / 30 iunie 2009 rectificată prin Decizia nr. 6421/17 iunie 2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor " iar motivarea contestației are contingență cu conținutul deciziei emise în luna iunie 2009, conținut care nu este diferit pe fond, în decizia "rectificativa" emisă în luna iunie 2010 .
Apărătorul recurenti a precizat doar oral în ședința publică din data de 19.09.2011, faptul că " ... prin acțiunea de față contestă actul administrativ în forma finală, respectiv Decizia rectificativa nr. 8448 /17.06.2010 ", ceea ce a reținut și instanța de fond prin sentința recurată, rezultand clar voința recurentei de a contesta toate actele administrative ce o privesc, respectiv, atât cele inițiale cât și cele finale, adică inițial Decizia nr. 6421/ 30 iunie 2009, cât și refuzul nejustificat de a rezolva pe fond cererea subsemnatei referitoare la drepturile reale de despăgubire, cât și faptul de a nu răspunde la plângerea prealabilă formulată, în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 litera h) din Legea nr. 554/ 2004.
Recurenta a afirmat ca intimata, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile plângerii prealabile formulată la data de 04.03.2010, impotriva deciziei din anul 2009, astfel că acest refuz de a răspunde în termenul legal se asimilează unui act administrativ unilateral, în condițiile prevăzute de art. 2 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recurenta a mai afirmat ca Decizia nr. 8448 despre care intimata arată că a fost emisă în data de 17 iunie 2010 ( nefiind în posesia originalului acestei decizii) a fost emisa in 17.06.2010, deci după împlinirea termenului legal de 30 de zile în care plângerea recurentei a fost formulată.
Recurenta a mai afirmat ca sentința pronunțată de către instanța de fond conține o motivare contradictorie deoarece, deși consideră prin motivarea pe care o reține că " La dosar a fost depusă Decizia nr. 6421 rectificată în data de 17 iunie 2010 prin care a fost soluționată parțial plângerea reclamantei..." în sensul modificării sumei, totuși, instanța de fond consideră că împotriva deciziei rectificate nu s-a formulat plângerea prealabilă, deși aceasta este tocmai rezultatul ( obținut cu depășirea termenului prevăzut de lege ) al plângerii prelabile formulate împotriva Deciziei nr. 6421 din data de 30 iunie 2009, din acesta plângere fundamentată pe 3 motive, intimata admițând numai punctul 3 referitor la faptul că nu s-au primit nici un fel de despăgubiri la nivelul anului 1982, și nesoluționând motivele subsumate la punctele 1 și 2 privitoare la faptul că am contestat valoarea de 237.438 RON care a fost stabilită în final și prin decizia rectificată.
Recurenta a mai aratat ca din nici un înscris aflat la dosarul cauzei nu rezultă modul în care Decizia rectificativă nr. 8448 din data de 17 iunie 2010 ar fi fost comunicată autorului subsemnatei, astfel că sub acest aspect, soluția instanței de fond încalcă prevederile conținute de art. 11 din LCA.
Potrivit legii, Deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care conțin cuantumul despăgubirilor stabilite reprezintă titluri de despăgubire în terminologia Legii nr. 247/2005 Capitolul VII, astfel încât acestea își pot produce efectele juridice numai dacă sunt comunicate titlularului lor în original, ceea ce nu este cazul speței de față.
Prin urmare, se poate spune că Decizia nr. 8448 din 17 iunie 2010 nu poate să producă nici un fel de efecte juridice, în lipsa comunicării originalului acesteia, astfel că și sub acest aspect, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală.
Intimata-parata nu a depus intampinare.
CURTEA
Prin Decizia nr. 6421/30 iunie 2009, C. Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor, având in vedere Dispoziția cu nr._/04 iulie 2008 emisă de Primăria Municipiului B. prin care a fost soluționat dosarul întocmit pe baza notificării nr. 548/2001, formulată de C. Eugeniu, autorul reclamantei, precum și Raportul de evaluare întocmit in dosarul intern cu nr._/CC/25.08.2008, a decis emiterea Titlului de despăgubire în favoarea acestuia.
Titlul de despăgubire a fost stabilit în cuantum de 188.520,63 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 48.917,37 RON, respectiv de 66,787 ROL, încasate în anul 1982, actualizate cu coeficientul de actualizare, din raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu ar._/CC/25 august 2008.
Aceasta decizie a fost comunicată în data de 15 februarie 2010.
Împotriva acestei decizii, în baza art. 7 din Legea 554/2004, reclamanta a urmat procedura plângerii prealabile, la data de 04.03.2010 depunând, prin serviciul Registratură - cu număr de înregistrare R6112862 plângere prealabilă.
In urma plangerii prealabile, parata a emis Decizia nr.8448/17.06.2010 prin care arata ca titlul de despagubire se va emite pentru suma de 237.438 lei.
Ca decizia de mai sus nu reprezinta o noua decizie, de sine-statatoare, ci reprezinta raspunsul paratei la plangerea prealabila depusa de reclamanta, rezulta din adresa nr.RG12862/_/19.05.2010 emisa de parata (f.37 fond), in care se precizeaza expres acest lucru.
Nemultumita fiind de raspunsul la plangerea prealabila, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, reclamanta a introdus actiune in instanta la data de 18.03.2011, prin serviciul postal.
Curtea retine ca reclamanta nu avea obligatia de a parcurge o noua procedura prealabila impotriva raspunsului la plangerea prealabila, neexistand nicio dispozitie legala care sa impuna acest lucru.
De altfel, o astfel de obligatie nu ar avea niciun rost, in conditiile in care nemultumirea petentei se indreapta impotriva actului administrativ principal, initial, acesta fiind actul vatamator, respectiv decizia nr.6421/30.06.2009, iar impotriva acestuia acestuia fusese deja parcursa o procedura prealabila.
Imprejurarea ca o parte din vatamari au fost inlaturate pe calea plangerii prealabile, prin emiterea de catre parata a deciziei nr.8448/17.06.2010, nu duce la modificarea obiectului actiunii, actul vatamator ramanand in continuare decizia din 2009, singura diferenta fiind aceea ca actul initial a capatat un alt continut (in continuare vatamator, dar . mica) in urma modificarii din 2010.
Ca atare, prima instanta a solutionat gresit exceptia lipsei plangerii prealabile.
In consecinta, instanta va admite recursul, va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de fond, cu considerarea ca indeplinita a procedurii prealabile.
Avand in vedere modificarile de competenta aduse prin Legea nr.2/2013, precum si faptul ca acestea sunt de imediata aplicare, cauza va fi trimisa noii instante devenite competente sa judece pe fond cererea, respectiv Tribunalului Bucuresti-sectia a IX-a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă C. A. M., împotriva sentinței civile nr. 1928/19.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Casează sentința civilă nr. 1928/19.03.2012 a Curții de Apel București.
Înaintează cauza Tribunalului București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în vederea rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. C. R. I. J. A.
GREFIER
S. I.
Red. AJ/2 ex.
Jud. fond – C. R.M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4767/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 3504/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
