Pretentii. Decizia nr. 4817/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4817/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 73041/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4817
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. C.
JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: PATRAȘ B. L.
GREFIER: S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 3368/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant M. M. M. personal, lipsind recurenta-pârâtă ANRP.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, arătând că recurenta-pârâtă ANRP a depus la dosar, prin serviciul registratură, precizări la recurs, iar intimatul-reclamant M. M. M. a depus la dosar, întâmpinare și o completare la întâmpinare, după care:
Intimatul-reclamant M. M. M. se legitimează cu actul de identitate CI . nr._ emisă de SPCEP Sector 1 la data de 9.11.2010. Arată că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe cererea de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant M. M. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3368/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul M. M. M. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, aceasta din urmă fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 97.064,5 lei reprezentând cota sa din tranșa I a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 843/28.10.2010 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă ce va fi actualizată cu indicele prețurilor de consum aplicat de la 28.10.2011.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, prin hotărârea nr.843/28.10.2010 a Comisiei Municipiului București de aplicare a Legii nr.290/2003 s-a aprobat cererea nr._/5035/11.08.2006 și s-a propus acordarea de compensații bănești în sumă de 242.661,39 lei moștenitorilor: M. M. M., M. M. M.-Ș., M. M. M. pentru bunurile abandonate de autorii acestora, M. M. și A. în Basarabia.
Potrivit art.18 alin.5 din H.G. nr.1120/2006, compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Instanța nu a reținut împrejurarea ca plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinație, întrucât o asemenea prevedere ar presupune ca dreptul reclamanților sa fie afectat de o condiție, nerealizarea acesteia conducând la prelungirea perioadei de plata peste termenul prevăzut de lege, ceea ce contravine prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea europeană a amintit în cauze precum C. c. României, că revine fiecărui stat sarcina de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor sale pozitive (Ruianu c. României, 17 iunie 2003, par. 66), iar în hotărârea pilot M. A. și alții c. României din 12 octombrie 2010 s-a constatat că ineficiența mecanismelor de despăgubire sau de restituire continuă să fie o problemă recurentă și pe scară largă în România, fiind identificate deficiențe sistemice.
În condițiile în care lipsa fondurilor duce la prelungirea termenului de plată se ajunge la o încălcare a dreptului reclamantului, iar nealocarea unor sume de bani cu această destinație nu pune la adăpost debitorul acestei obligații, soluția contrară însemnând golirea de conținut a dreptului reclamantului, alături de celelalte persoane îndreptățite, aceștia fiind expuși unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca sine die nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii în mod arbitrar a termenului de plată prevăzut de lege, pe cale de consecință dreptul solicitanților ale căror cereri au fost încuviințate, ar deveni iluzoriu, iar nu unul efectiv.
Prin urmare, dreptul reclamanților la plata despăgubirilor nu poate fi afectat de o condiție pur potestativă din partea debitorului obligației de plată.
In ceea ce privește exigibilitatea tranșelor, tribunalul a reținut că acestea trebuiau plătite pe parcursul a 2 ani consecutivi după emiterea și comunicarea hotărârii – 28.10.2010. Potrivit art.18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, suma achitată beneficiarilor se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului său, pârâta recurentă a arătat că, așa cum este precizat și în comunicarea care însoțește Decizia ANRP, suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat"( ... ), rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 9/1998 sunt publice, fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Până la sfârșitul anului 2009, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților i-a fost alocată, pentru plata despăgubirilor, de către Ministerul Finanțelor Publice ordonatorul principal de credite, o sumă totală de_ lei, astfel:_ lei în anul 2007;_ lei în anul 2008;_ lei în anul 2009.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-au fost alocate: 43.550.169, 17 lei în anul 2007; 77.419.297,58 lei în anul 2008; 31.666.756,37 lei în anul 2009.
Referitor la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către CEDO prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate ANRP, care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Prin precizările depuse la dosar în data de 21 octombrie 2013, recurenta ANRP a învederat instanței rămânerea fără obiect a acțiunii, având în vedere că reclamantului i-a fost achitată suma ce face obiectul prezentei cauze, urmare a executării silite demarate de acesta.
Examinând cu precădere aspectul ființei obiectului cauzei, curtea reține următoarele:
În dosarul de executare silită nr. 231/2012 al B. P. C. G., în executarea silită a Hotărârii nr. 843/28.10.2006 emisă de Comisia mun. București de aplicare a Legii nr. 290/2003, a fost indisponibilizată suma de 154.394,44 lei, reprezentând 40% de totalul compensațiilor, actualizată cu indicele de inflație, sumă achitată cu O.P. nr. 2336/23.04.2013 (f. 43-44).
Reținând astfel că suma la plata căreia a fost obligată recurenta prin sentința contestată a fost achitată deja reclamantului, curtea apreciază prezenta acțiune ca rămasă fără obiect, astfel că – în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. – va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 3368/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți intimatul-reclamant M. M. M..
Modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 7 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR V. E. C. N. M. PATRAȘ B. L.
GREFIER
S. I.
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Jud. fond – M. D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 861/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4767/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
