Pretentii. Decizia nr. 4061/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4061/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 57161/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4061
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5, prin reprezentant legal Director General adjunct I. N., împotriva sentinței civile nr. 2639/12.06.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ /CA/2011, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S.C. A. I. EXPORT S.R.L. și BT L. T. IFN S.A., ambele cu sediul ales în Cluj-N., ., nr. 1-3, ., intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, intimata–chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr. 294, . 6, având ca obiect „pretenții-taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-prin rezoluția președintelui completului s-a pus în vedere recurentei-reclamante să mai depună încă două exemplare ale cererii de recurs pentru comunicare, precum și copia cererii de restituire a taxei, purtând viza de înregistrare la organul fiscal, obligație stabilită și în sarcina intimatelor-reclamante astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare restituite la dosarul cauzei (filele 17-18-19), obligații neîndeplinite;
-în cauză s-a cerut judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererilor de recurs.
După strigarea cauzei dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată recurenta-pârâtă ANAF a transmis prin fax la dosarul cauzei prin C. Registratură, două exemplare ale cererii de recurs pentru comunicare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a IX-a sub nr._, reclamanții . SRL și BT L. T. IFN SA, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, au solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea la restituirea sumei de 4360 lei reprezentând taxa de poluare achitată, actualizată cu dobânda legală.
Prin sentința civila nr.2639/12.06.2012 ,Tribunalul a dispus urmatoarele:„Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții . SRL și BT L. T. IFN SA, ambii cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA Sporis, P. & Asociații în Cluj N., ..1-3, . Județul Cluj, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, sector 5, ..
Obligă pârâta ANAF să restituie suma de 4360 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 29.07.2008 la data restituirii efective.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr.294, Corp A,ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Obligă pârâta ANAF la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată. „
Pentru a pronunta aceasta solutie ,Tribunalul a retinut ca reclamanta BT L. T. IFN SA a achiziționat din UE un autovehiculul, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 4360 lei.
Reclamanta s-a adresat ANAF pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pârâta a refuzat restituirea taxei.
Tribunalul consideră că refuzul de restituire a taxei este nejustificat.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania și cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu și pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in țara. Așadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrarii in Romania a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu, corect - `poluatorul plateste` -, sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizand dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinata sa descurajeze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul va admite acțiunea va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4360 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 29.07.2008 la data restituirii efective.
Instanța va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei AFM întrucât aceată autoritate nu este parte a raportului de drept fiscal, nu a prejudiciat reclamantele, neîncasând suma de bani plătită. Faptul că taxa încasată are ca destinație fondul de mediu nu generază o obligație de garanție a AFM.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu instanța va respinge această cerere întrucât singura autoritate care a prejudiciat reclamanta este pîrîta ANAF, independent de faptul că suma încasată de aceasta are ca destinație fondul de mediu. Prejudiciul a fost cauzat la data încasării necuvenite a sumei și nu ulterior prin virarea acesteia către Fondul pentru Mediu. De altfel, în contenciosul administrativ, instanța verifică prejudiciul creat de autoritatea aflată în raport direct cu persoana prejudiciată neavând relevanță în acest caz destinația dată ulterior sumei încasate. Faptul că taxa încasată are ca destinație fondul de mediu nu generază o obligație de garanție a AFM, raporturile între autorități urmînd a fi reglate prin mecanisme bugetare, iar nu prin acțiuni în garanție.
În baza art.274 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentînd taxa de timbru și timbrul judiciar.
Impotriva sentintei pronuntate de Tribunalul București a formulat recurs parata Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) ,in temeiul art.304 pct.9 și art.3041 Cod proc.civila.
În motivare ,recurenta a aratat ca hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii in ce priveste cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu, pe care instanta de fond a respins-o ca neintemeiata.
La pronuntarea hotararii nu s-au avut in vedere urmatoarele dispozitii legale, texte care reprezinta legea speciala in speta:
Art.1 alin.1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule potrivit caruia: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. entru Mediu în vederea finantării programelor proiectelor pentru protectia mediului."
Potrivit art. 5 alin.1 si 4 din aceeasi O.U.G.: "(1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. [. .. ] (4) Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei F. pentru Mediu."
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 5 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 50/2008, prevede ca: " [ ... ] restituirea sumelor reprezentând diferentă de taxă se face din bugetul F. pentru mediu."
Potrivit prevederilor legale mentionate anterior, cererea de chemare in garantie este intemeiata ,astfel că se impune admiterea acesteia.
Recurenta mai arata ca, in mod gresit, instanta de fond a preciat ca normele interne ce reglementeaza obligatia de plata a taxei de prima inmatriculare in Romania, pentru autoturismele second- hand contravin dispozitiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art.90 paragraf 1, "normele interne dispunand cu privire la o taxa discriminatorie si care incalca principiul liberei circulatiei a marfurilor, aceeasi taxa nefiind perceputa pentru autoturisamele second-hand autohtone".
discriminarea invocata, prin asimilarea taxei prevazute de art.2141 Cod fiscal unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale nu exista si nu poate fi retinuta de catre instanta.
In acest sens ,textul national nu instituie o discriminare in sensul dispozitiilor art.90 paragr.1 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene, conform carora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
In fapt, taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrarii ei in vigoare abrogandu-se art.2141-2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui numar exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constitutionale ale art. 148, invocate de intimata-reclamanta, recurenta arata urmatoarele:
Potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor".
Totodata, art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Incidenta in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi platita, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Prin urmare, dispozitiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene au in vedere reglementarea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne.
In acelasi sens, potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 90 (1) din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite.
De asemenea, principiul" poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
In ceea ce priveste capatul de cerere privind restituirea taxei de prima inmatriculare, aratam ca O.U.G.nr. 50/2008 prevede ca restituirea se poate efectua numai in anumite conditii, ce sunt reglementate de art.8 alin.3 si 4 din acest act normativ, astfel:
"(3)Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:
a) documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b)dovada radierii din circulație a autovehiculului;
c)documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;
d) certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.
(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă."
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentand taxa de poluare.
Recurenta critica sentinta si cu privire la capatul de cerere privind restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de inmatriculare, actualizata cu dobanda legala, nefiind intrunite conditiile prevazute la art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala,, respectiv cererea de acordare dobanzi nu a fost adresata organului fiscal, ci direct instantei de judeeata,iar instanta nu s-a pronuntat pe capatul de cerere principal, neexistand nici titlul de creanta.
Cu privire la obligarea recurentei - parate A.N.A.F.- D.G.A.M.C. la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 42 lei, recurenta arata ca instanta de fond a considerat eronat ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa - procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu ne incadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina noastra pentru ca sa fim obligati la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea retine ca in mod judicios a constatat Tribunalul neconformitatea taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE,insa instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare, în versiunea inițială, chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Pe de alta parte ,față de obiectul acțiunii pendinte, prin care reclamanta solicită repararea unui prejudiciu pe care îl atribuie încălcării de către Statul Român a dreptului comunitar reprezentat de art. 110 din TFUE, rezulta cu evidenta aplicabilitatea dispozițiilor art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedura fiscala potrivit cu care „se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume (…)d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale”.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamantă a taxei de poluare achitată de catre acesta.
Cât privește sustinerea recurentei privitor la faptul ca autoturismul pentru care s-a plătit taxa de primă înmatriculare ar fi nou si că nu s-a facut dovada inmatricularii anterioare in spatiul UE, Curtea constată este lipsita de orice suport probator ,din actele depuse de reclamanta in fata instantei de fond rezultand in mod neindoielnic contrariul.
Tot astfel,criticile recurentei privitor la solutia de acordare a dobanzilor legale nu pot fi primite ,aceasta fiind in acord cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., din care rezultă că justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe. În aceste condiții, este nerelevant că dobânda nu a fost solicitată prin cererea administrativă adresată pentru restituirea taxei, dacă aceasta este solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Si critica recurentei în ceea ce priveste dispozitia instantei de fond de obligare a sa la plata cheltuielior de judecata reprezentând taxa de timbru si timbrul judiciar ,este apreciata de catre Curtea ca nefondata.
Curtea retine că de vreme ce parata a cazut în pretentii -fiind obligata la restituirea taxei de poluare- culpa sa procesuala este evidenta ,fapt ce indreptateste reclamantul ,în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ ,la a pretinde si primi cheltuielile de judecata efectuate in cadrul litigiului dedus judecatii.
Faptul ca taxa de poluare are o consacrare in legislatia romaneasca nu indreptateste concluzia recurentei in sensul ca nu se poate identifica vreo culpa a sa in declanasarea procedurii judiciare ,cata vreme ,astfel cum s-a aratat anterior ,aplicarea cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții
Referitor la soluția pronunțată în privința cererii de chemare în garanție a AFM, Curtea constată că prima instanță a reținut greșit nerelevanța destinației sumei încasate cu titlu de taxă de poluare și care, potrivit OUG nr. 50/2008, s-a făcut venit la un buget distinct administrat de chemata în garanție. Aceste împrejurări sunt relevante în raporturile dintre pârâtă și chemata în garanție, iar posibilitatea reglării situației prin mecanisme bugetare nu este de natură a împiedica exercitarea acțiunii în garanție, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 60 C.proc.civilă raportat la prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008, existând o obligație a chematei în garanție de despăgubire a obligatei din cererea principală atât pentru creanța principală constând în suma achitată cu titlu de taxă de poluare, cât și pentru accesoriile aferente.
În acest sens sunt și prevederile art.13 din Legea nr.9/2012, conform cărora cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz.
Față de toate aceste considerente, constatând incidenta motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, va admite recursul paratei ANAF și va dispune modificarea în parte a sentintei recurate în sensul că va admite cererea de chemare în garanție a AFM și, în consecință, va obliga chemata în garanție AFM să achite ANAF suma la plata căreia aceasta din urmă a fost obligată în favoarea reclamantei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul ANAF.
Modifică în parte sentința recurată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, și, în consecință:
Obligă chemata în garanție AFM să achite pârâtei ANAF suma de 4360 lei taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 29.07.2008 și până la data restituirii efective. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P.
Jud. fond – M. R.E.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4067/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 861/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
