Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4515/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4515/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 7739/2/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4515
Ședința publică de la 28.10.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE: P. O. D.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: H. V.
GREFIER: M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (prin transmisiunea calității procesuale de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinței civile nr.1952/19.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant O. F. și cu intimata - pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură la data de 28.10.2013, Note de ședință formulate de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.(1865), nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. (1865) declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 1952/19.03.2012 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a dispus: admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (A.N.R.P.) pentru petitul privind întocmirea raportului de evaluare; respinge acest petit al acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; admite excepția prematurității referitor la petitele prin care se solicită emiterea titlului de plată și efectuarea plății de către A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (A.N.R.P.); admite în parte acțiunea formulată de reclamantul O. F., în contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR; obligă pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (C.C.S.D.) să emită titlul de despăgubiri aferent Dispoziției nr.96/2010 emisă de Primăria A..
În considerentele hotărârii, a reținut prima instanță că prin cererea înregistrată la data de 01.09.2011, reclamantul O. F. a chemat in judecată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună: 1- evaluarea bunurilor imobile - teren 740 mp si teren 160 mp - din A., jud. Teleorman a căror retrocedare in natura nu mai este posibila (decizia nr. 96 din 2010); 2- emiterea deciziei de acordare a masurilor reparatorii in echivalent in condițiile titlului VII din Legea 247/2005.
A mai reținut prim instanță că în data de 13.09.2012, reclamantul O. F. în temeiul dispozițiilor art. 132 C.pr.civ. a întregit cererea formulata in sensul că: 1 - a solicit conceptarea si citarea ca parat in cauza si a COMISIEI CENTRALE DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR (denumita in continuare CCSD); 2 - in contradictoriu cu cei doi parați - A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (denumita in continuare ANRP) si C. CENTRALA DE STABILIREA DESPĂGUBIRILOR care funcționează in cadrul ANRP a solicit obligarea pârâților la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 13 lit.a) și b) si art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilele - teren intravilan de 740 mp si 160 mp - din A., jud. Teleorman a căror retrocedare in natura nu mai este posibila (decizia nr. 96 din 2010), precum și obligarea pârâților, in solidar, la daune cominatorii în sumă de 1000 lei (RON) pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii si până la emiterea si comunicarea deciziei.
În data de 12.12.2011, pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. În drept a invocat pârâta Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, art. 115-119 C.pr.civ., Legea nr.554/2004.
În data de 12.12.2011, pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a depus întâmpinare la cererea de precizare formulată de reclamantul O. F., prin care a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire la întocmirea raportului de evaluare și excepția premturității emiterii titlului de plată și a efectuării plății. În drept, a invocat Legea nr.10/2001, Legea nr.247/2005, art. 115-119 C.pr.civ., Legea nr.554/2004.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, prima instanță, analizând cu prioritate în rap. de disp. art.137 alin.1 C.pr.civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP pentru petitul privind întocmirea raportului de evaluare și excepția prematurității formulată de pârâta ANRP referitor la petitele prin care se solicită emiterea titlului de plată și efectuarea plății, le admite ca fiind întemeiate.
Arată prima instanță că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 01.09.2011 și precizată la 13.09.2011, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu ANRP obligarea acestei autorități la întocmirea Raportului de evaluare și la emiterea titlului de plată și efectuarea plății, precum și obligarea pârâtei CCSD la emiterea titlului de despăgubire.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP potrivit HG nr.361/2005, ANRP acordă sprijin și îndrumare metodologică entităților implicate în soluționarea notificărilor și asigură Secretariatul CCSD referitor la procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură.
Potrivit art.13 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, C. Centrală are atribuția emiterii deciziilor ce reprezintă titlul de despăgubire în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură.
Etapa evaluării este efectuată de către C. Centrală care desemnează în mod aleatoriu evaluatorul sau societatea de evaluator care întocmește raportul de evaluare conform art.13 alin.7 titlul VII din Legea nr.247 /2005.
Prin urmare, ANRP nu are calitate procesuală pasivă în ce privește petitul acțiunii referitor la emiterea și întocmirea raportului de evaluare, astfel încât se va respinge acest petit ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepția prematurității emiterii titlului de plată și efectuarea plății de către A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (A.N.R.P.) prima instanță o apreciază ca fiind, de asemenea, întemeiată.
Astfel, atribuțiile ANRP sunt prevăzute de art.2 din HG 361/2005, potrivit cu care are ca atribuții principale acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.247/2005 pentru aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale. Conform pct. 20 din OUG nr.81/2007 „ANRP coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar”. La pct. 22 din același act normativ se prevede înființarea DADN în structura ANRP, fiind evident că emiterea titlurilor de despăgubire o face C. Centrală, iar în baza acestora ANRP va emite pe baza acestora un titlu de conversie sau un titlu de plată.
Potrivit art.3 lit. a) din Titlul VII din lege, modific. și complet. prin OUG nr.81/2007, titlurile de despăgubire sunt definite ca fiind certificate emise de CCSD care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi exersate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului prin preschimbarea lor contra titluri de plată.
Pentru considerentele expuse mai sus și în raport de disp. legale citate se admite ca fiind întemeiată excepția prematurității cererii precizate referitor la emiterea titlului de plată și efectuarea plății de către ANRP.
În ceea ce privește petitul acțiunii precizate referitor la obligarea CCSD la emiterea titlului de plată aferent Disp. nr.96/2010 emisă de Primăria Municip. A. prima instanță îl admite ca fiind întemeiată în raport de disp. Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Astfel, prin Dispoziția menționată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dosarul fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat la Secretariat CCSD sub nr._/CC.
În raport de dispozițiile legale mai sus citate, se constată că CCSD are obligația legală de a desemna în cauză un evaluator și de a transmite către acesta sau o societate de evaluatori pentru efectuarea raportului de evaluare și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în raport de parcurgerea procedurii administrative prev. de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Pentru considerentele expuse, prima instanță admite în parte acțiunea precizată și obligă pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (C.C.S.D.) să emită titlul de despăgubiri aferent Dispoziției nr.96/2010 emisă de Primăria A..
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 19.06.2012, a declarat recurs, înregistrat la 05.07.2012, partea pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând admiterea căii de atac și modificarea sentinței recurate.
În motivare, a arătat recurentul că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Invocând disp. art. 13 alin.1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, recurenta susține că acesta este cadrul normativ în virtutea căruia CCSD își exercită atribuțiile prevăzute de lege.
Procedura prevăzută de cap. V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 vizează analizarea sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ca efect al adoptării Legii nr. 247/2005, procedura este scindată în 2 etape distincte, egal obligatorii, cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 și cea derulată sub Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin urmare nu se poate imputa CCSD faptul că majoritatea dosarelor trenează la entitățile învestite cu soluționarea notificărilor.
Totodată, în cadrul procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, această etapa fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin.1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constata că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare; etapa emiterii de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauză, dosarul aferent Dispoziției nr. 96/2010 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr._/CC, fiind verificat și în ceea ce privește legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat legalitatea respingerii acesteia.
Referitor la etapa evaluării, recurenta – pârâtă arată că această etapă este suspendată în condițiile OUG nr. 4/2012, fiind în curs procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, spre conformare cu obligațiile rezultate din hotărârea – pilor pronunțată de CEDO în cauza M. A. și alții c. România.
A mai susținut recurenta că instanța de fond a obligat în mod greșit la emiterea direct a deciziei.
Pentru aceste considerente, a solicitat CCSD admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În drept, recurenta – pârâtă a invocat Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 C.pr.civ. A solicitat judecata în lipsă potrivit art.242 alin.2 C.pr.civ.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal sub nr._ .
Prin încheierea din 25.02.2013, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._ .
La termenul din 16.09.2013, Curtea a constatat transmisiunea calității procesuale de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
La data de 11.09.2013, recurenta – pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
În motivare, a arătat că la data la care partea reclamantă a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între 15.03._13. Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar, atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor. În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept nu se poate executa.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Totodată, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege menționate, legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr.96/2010 emisă de Primăria A. și înregistrat sub nr._/CC, recurenta arată că urmarea analizării dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor s-a constatat că acesta trebuie completat cu diverse înscrisuri, privind situația despăgubirilor stabilite/încasate în urma preluării abuzive a imobilelor.
Având în vedere lipsa înscrisurilor solicitate, potrivit dispozițiilor art. 32 al Legii nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Pe cale de consecință, în situația în care nu vor fi depuse documentele solicitate înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale va proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a dispoziției. Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse. Dosarul trebuie completat cu documente necesare evaluării construcției potrivit art. 21 alin. (6), ulterior publicării normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 165/2013.
În speță, soluționarea dosarului înregistrat sub nr._/CC se va face în concordanță cu dispozițiile noului act normativ, la care s-a făcut referire mai sus.
În aceste condiții, pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate, nu își mai găsesc justificare legală în condițiile noului cadrul legislativ instituit prin Legea nr.165/2013, dosarul aferent Dispoziției nr.96/2010 urmând a se soluționa cu respectarea procedurilor din noua lege.
In drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, Legea nr.165/2013, art. 304 pct. 9, 3041 C.pr.civ.; a fost solicitată judecata în lipsă potrivit art. 242 C.pr.civ.
Deși legal citați, intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ.(1865) rap. la art. X și art. XXIII din Legea nr. 2/2013, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), reține următoarele:
Potrivit art.20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data pronunțării sentinței civile recurate), „1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. (2) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență.”. Din interpretarea acestor dispoziții, Curtea constată că în materia contenciosului administrativ legiuitorul a înțeles să deroge de la principiile procedurii civile de drept comun, respectiv art. 376 și art. 377 C.pr.civ. (1865), în sensul că prezintă caracter executoriu și, astfel, autoritate de lucru judecat, doar hotărârea definitivă și irevocabilă, iar nu și cea cu privire la care nu s-a împlinit încă termenul de recurs sau nu a fost încă judecat recursul declarat. În aceste condiții, Curtea arată că eventualele drepturi recunoscute în beneficiul părții reclamante prin sentința pronunțată de instanța de contencios administrativ de fond sunt susceptibile de a fi exercitate, doar în măsura și sub condiția respingerii recursului părții adverse.
Reține totodată Curtea publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, act normativ în raport de ale cărui dispoziții măsurile de remediere solicitate de partea intimată-reclamantă nu mai pot fi validate.
Astfel, relativ la incidența actului normativ menționat asupra cauzei de față, se va avea în vedere art. 4 din Legea nr. 165/2013, conform căruia „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”.
Prin urmare, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației părții reclamante, căreia i se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
Nu în ultimul rând, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din legea menționată, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”. Analizând textul de lege, Curtea reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Or, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
A fost introdusă așadar o nouă etapă - a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, iar etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară și s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Curtea va constata așadar că, deși unele etape ar putea fi echivalate prin raportare la noua procedură, acest act normativ conține și dispoziții cu caracter de noutate, care trebuie respectate, interzicând recurentei - pârâte să emită direct decizia de despăgubire, anterior parcurgerii lor.
Prin urmare, Curtea constată că solicitările intimaților-reclamanți cu privire la obligarea recurentei – pârâte la desemnarea evaluatorului și emiterea titlului de despăgubire nu mai sunt recunoscute de lege, iar o eventuală modificare a obiectului cererii în raport de noile prevederi legale nu poate avea loc în recurs, conform dispozițiilor art. 316 rap. la art. 294 C.pr.civ. (1865).
Totodată, Curtea mai reține că Legea nr. 165/2013 nu este abrogată la data pronunțării și nici declarată neconstituțională, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, competență ce revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013 prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens reține Curtea de apel considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte.».
Mai apreciază Curtea că incidența Legii nr. 165/2013 nu reprezintă o chestiune privind excepția de prematuritate a cererii, ci este în legătură cu fondul acțiunii.
Învederează totodată Curtea că art. 306 alin. 2 C.pr.civ.(1865) permite instanței de judecată să invoce din oficiu în recurs motivele de ordine publică; implicit astfel de chestiuni pot fi supuse dezbaterii și de partea interesată, adică recurent. Totodată, cum recursul de față intră sub incidența art. 3041 C.pr.civ. (1865), hotărârea primei instanțe putând fi examinată sub toate aspectele, adică atât cu privire la nelegalitate, cât și cu privire la netemeinicie, Curtea apreciază că analiza vizează atât motivele de ordine publică ținând de dreptul procesual, cât și cele ținând de dreptul material.
În cauză, partea reclamantă a învestit instanța de fond cu privire la un pretins refuz nejustificat al părții pârâte referitor la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, relativ la desemnarea unui evaluator și întocmirea raportului de evaluare, precum și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Or, respectivul refuz nejustificat trebuie să fie incident inclusiv la data soluționării recursului, prin prisma efectelor hotărârii judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ, adică începând cu data rămânerii sale irevocabile în acord cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, după cum s-a arăta mai sus.
Totodată, Legea nr. 165/2013 prezintă caracterul unei norme imperativ de drept public, justificată prin prisma interesului public general, prevăzând o nouă procedură de stabilire, evaluare și acordare a despăgubirilor în sistemul legilor proprietății și fondului funciar privind imobilele preluate abuziv de statul comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Față de cele arătate în precedent, Curtea apreciază că soluția de pronunțat este în sensul admiterii recursului prin raportare la disp. art. 312 C.pr.civ. (1865) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu CNCI (prin transmisiunea calității procesuale de la CCSD) ca neîntemeiată, menținându-se în rest sentința civilă recurată. În acest context, nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs privind acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (actuala Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor), câtă vreme aceste motive vizează tot cererea deja soluționată prin admiterea recursului potrivit celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (prin transmisiunea calității procesuale de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinței civile nr.1952/19.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București–Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul - reclamant O. F. și cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. O. C. B. H. V.
D.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat –B.C. 2 EX/2013
Jud.fond U. D.
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Cetăţenie. Decizia nr. 4392/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1192/2013. Curtea de... → |
|---|
