Anulare act administrativ. Decizia nr. 4581/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4581/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 4024/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4581
Ședința publică de la 28 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentele pârâte D. IALOMIȚA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI împotriva sentinței civile nr. 3817/F/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul reclamant M. M..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 21.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2013 când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._, reclamantul M. M. cu domiciliul în Slobozia, .. A, . în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Ialomița cu sediul în Slobozia, .. 14, județul Ialomița, A.F.P. Slobozia cu sediul în Slobozia, .. 14, județul Ialomița și A.F.P. Urziceni cu sediul în Urziceni, . A, județul Ialomița a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea actelor administrativ fiscale – Decizia nr. 143/12.04.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Ialomița în soluționarea contestației împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._ din 13.12.2011, în valoare de 112 lei emisă de A.F.P. Urziceni cât și a Deciziei nr. 381/26.09.2012 emisă de aceeași pârâtă în soluționarea contestației la decizia referitoare la obligațiile față de plata accesorii nr._ din 09.04.2012 în sumă de 24 lei.
Prin sentința civilă nr. 3817/F/06.12.2012 tribunalul a admis acțiunea, a anulat Decizia nr.143/12.04.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Ialomița în soluționarea contestației înregistrată la A.F.P. Urziceni sub nr.7582/16.03.2012 și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/13.12.2011, în valoarea de 112 lei emisă de A.F.P. Urziceni și a dispus anularea Deciziei nr.381/26.09.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Ialomița în soluționarea contestației înregistrată la A.F.P. Slobozia sub nr._/22.08.2012 numai în ceea ce privește Decizia de impunere cu privire la obligațiile de plată accesorii nr._/09.04.2012 în valoare de 24 lei emisă de A.F.P. Slobozia.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În motivarea cererii sale, reclamantul menționează că potrivit declarației de inspecție fiscală tip 070 nr._ din 15.09.2010 a D.G.F.P. Ialomița, a fost înregistrat fiscal sub denumirea M. M. – Cabinet de Consilier Judiciar, în vederea exercitării în mod independent a profesiei de consilier juridic, sens în care D.G.F.P. Ialomița a emis certificatul de înregistrare fiscală . nr._ din 18.01.2010, iar Administrația Finanțelor Publice Slobozia, a emis Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010 nr._ din 18 ianuarie 2010.
Deși Anexa nr. 2A, lit. t din Legea nr. 200/2004, reglementează profesia de consilier juridic care, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din această lege „ poate fi exercitată în mod independent sau ca salariat ….” și s-a realizat înregistrarea fiscală, învederează faptul că nu a desfășurat activități de natură juridică care să ducă la realizarea obiectului de activitate, întrucât, a considerat că dispozițiile legii sus menționate, modificate și completate prin O.U.G nr. 109 din 10 octombrie 2007 nu asigură cadrul legal necesar pentru exercitarea profesiei de consilier juridic în mod independent.
Urmare acestui fapt, s-a declarat încetarea activității cabinetului și s-a solicitat anularea certificatului de înregistrare fiscală și a obligației de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010.
Certificatul de înregistrare fiscală identificat sub . nr._ a fost anulat de către D.G.F.P. Ialomița la data de 05.03.2010.
Deși a fost depusă cererea nr. 3619/03.03.2010 prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010, iar la data de 22 martie 2010 i s-a transmis o copie a certificatului de înregistrare fiscală emis pentru M. M., cu mențiunea anulat, Administrația Finanțelor Publice în mod nelegal a menținut decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010.
Suma de 720 lei stabilită prin Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010, față de venitul brut sau net în sumă de zero lei menționat în declarația tip 200, a fost regularizat prin stabilirea în minus a (-720 lei) conform Deciziei de Impunere anuală pentru veniturile realizate în România de persoanele fizice în anul 2010.
Prin această regularizare se dovedește faptul că nu au existat obligații principale de plată, iar pe cale de consecință, nu pot exista nici obligații accesorii.
Menționează, de asemenea, reclamantul că deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt nelegale întrucât titlul executoriu și somația de plată emise în baza lor au fost anulate prin Sentința Civilă nr. 588/29 februarie 2012, soluție rămasă definitivă și irevocabilă la Tribunalul Ialomița în data de 31.05.2012.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 554/2004.
Cererea este legal timbrată potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D.G.F.P. Ialomița a solicitat respingerea cererii reclamantului, arătând că, atâta vreme cât acesta nu și-a achitat impozitul stabilit prin decizia de impunere pentru plăți anticipate la termenele stabilite, organul fiscal era îndreptățit să calculeze accesorii, chiar dacă reclamantul a obținut venit zero pe anul 2010.
Se susține că, reclamantul trebuia să depună o declarație de venit estimat în vederea recalculării plăților anticipate, în termen de 15 zile de la data încetării activității.
Analizând actele și lucrările dosarului, susținerile părților depuse în scris și reiterate oral la dezbaterea pe fond a cauzei, prevederile legale incidente, tribunalul a apreciat cererea ca întemeiată, urmând a fi admisă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
„La data de 13.12.2011, pârâta Administrația Finanțelor Publice Urziceni prin Decizia de impunere referitoare la obligații de plată accesorii a stabilit în sarcina reclamantului suma de 112 lei cât și suma de 24 lei conform deciziei nr._ din 09.04.2012.
La data de 03.03.2010 în baza declarației de mențiuni tip 070, reclamantul a declarat încetarea activității cabinetului și a solicitat anularea certificatului de înregistrare fiscală și a deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010 din 18.01.2010.
Cu toate acestea, pârâta a menținut decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2010, chiar dacă, reclamantul a dat declarația tip 200 prin care a precizat că pentru perioada cât cabinetul a funcționat a realizat un venit brut de zero lei.
Chiar dacă pârâta avea cunoștință de această situație de fapt încă de la data de 03.03.2010, aceasta a emis decizia de impunere anuală pentru anul 2010, abia la data de 12.07.2011, stabilind pe minus suma de 720 lei ce fusese stabilită ca impozit anticipat pe anul 2010.
Însă, prin interpretarea eronată și rigidă a prevederilor art. 181 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, chiar și cu explicația aferentă dată textului de lege prin pct. 166 din HG nr. 44/2004, pârâta a calculat accesorii asupra unui impozit nedatorat, prin emiterea deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii a căror anulare se solicită prin prezenta acțiune.
Deși reclamantul nu a depus o nouă declarație de venit estimat în termen de 15 zile de la încetarea activității pentru a-i fi recalculate plățile anticipate de către organul fiscal, a solicitat anularea deciziei de impunere a plăților anticipate, efectuarea unui nou control pentru a se emite o nouă decizie de impunere pentru anul 2010.
În aprecierea instanței, este o abordare greșită și incorectă pentru ca un contribuabil să fie obligat a achita impozit pe un venit care nu l-a realizat și, mai mult, să i se calculeze și accesorii pentru neplata la termen a acestui impozit.
În condițiile art. 16 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul Fiscal, potrivit cărora „Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat”, tribunalul constată că deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt nelegale, motiv pentru care va admite ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Ialomița, A.F.P. Slobozia și A.F.P. Urziceni.
Va anula Decizia nr. 143/12.04.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Ialomița în soluționarea contestației înregistrată la A.F.P. Urziceni sub nr. 7582/16.03.2012 și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/13.12.2011, în valoare de 112 lei emisă de A.F.P. Urziceni.
Va dispune anularea Deciziei nr. 381/26.09.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Ialomița în soluționarea contestației înregistrată la A.F.P. Slobozia sub nr._/22.08.2012 numai în ceea ce privește Decizia de impunere cu privire la obligațiile de plată accesorii nr._/09.04.2012 în valoare de 24 lei emisă de A.F.P. Slobozia.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele D. IALOMIȚA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI, solicitând instanței admiterea recursurilor, casarea sentinței recurate și, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative atacate.
În motivarea recursului pârâta D. IALOMIȚA a învederat că în opinia sa hotărârea instanței de fond a fost data cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9. Cod procedura civila.
In mod eronat instanța de fond a dispus anularea deciziilor contestate de reclamant, considerând ca este o abordare greșita si incorecta pentru contribuabil ca sa fie obligat a achita impozit pe un venit pe care nu l-a realizat si, mai mult, sa i se calculeze si accesorii pentru neplata la termen a acestui impozit.
Cu privire la motivarea instanței referitor la anularea deciziilor contestate de reclamant consideră ca aceasta este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Reclamantul in data de 15.01.2010 s-a înregistrat fiscal in baza declarației de înregistrare fiscala 070 sub nr. 300.339, M. Mirica-cabinet de consilier juridic cu domiciliul in municipiul Slobozia, .. 75, .,., in vederea exercitării in mod independent a profesiei de consilier juridic.
In baza acestor documente A.F.P. Slobozia, ia in evidente contribuabilul si emite certificatul de înregistrare fiscala pe numele acestuia . nr._, cod de înregistrare fiscala nr._ din 15.01.2010 si emite Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe profit pe anul 2010 nr._ din 18.01.2010 comunicata petentului.
In data de 03.03.2010 in baza declarației de mențiuni 070 nr._ din 03.03.2010, la care a fost anexat certificatul fiscal si un exemplar al cererii 3.619 din 03.03.2010 la A.F.P. Slobozia, petentul își declara încetarea activității solicitând anularea certificatului de înregistrare fiscala si a deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010, nr._ din 18.01.2010.
In baza acestor cereri A.F.P. Slobozia anulează Certificatul de înregistrare fiscala in data de 05.03.2010.
In data de 25.03.2011a depus Declarația privind venitul realizat in România în anul 2010 - tip 200 sub nr._ prin care declara ca a realizat un venit brut si net de 0 lei.
In data de 05.09.2011 A.F.P. Slobozia sub nr. 15.511 transmite dosarul de executare silita privind contribuabilul M. M. către A.F.P. Urziceni.
In data de 15.09.2011 d-nul M. M. depune Declarația privind venitul estimat pe anul 2011 sub nr. 63.772 din 15.09.2011 înregistrata la A.F.P. Urziceni.
D. urmare A.F.P. Urziceni emite Decizia de impunere pentru plați anticipate pe anul 2011 sub nr._ din 15.09.2011.
In data de 29.09.2011 cu chitanța . nr._ petentul achita suma de 180 lei si considera ca suma de 160 lei reprezintă transele pentru trimestrele I,II,III si IV 2011 si 20 lei accesorii, decizia contestata fiind, considerata de petent ca fiind emisa in condiții de nelegalitate, pentru ca contestatorul nu înregistrează debite fata de organul fiscal.
Referitor la susținerea petentului cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea 571 / 2003 privind emiterea Deciziei contestate, din analiza dosarului contestației, respectiv a "Declarației privind veniturile realizate din România - cod 200" privind anul 2010 depusa de petent la dosarul contestației sub nr._ din data de 25.03.2011 se constata ca petentul a realizat venituri supuse impozitului pe venit si a fost înregistrat ca plătitor pe venit din activități independente, precizat la Capitolul III "Impozit pe venit" si nu pe profit cum greșit considera prin invocarea art 6 alin (2), impozit reglementat de Legea 571 / 2003 privind Codul Fiscal cu completările si modificările ulterioare la cap.II Impozit pe profit.
Petentul considera ca ar avea calitatea de contribuabil doar pentru perioada in care a fost înregistrat fiscal, respectiv 15.01._10.
Pentru anul 2010 sunt aplicabile prevederile Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, cu completările si modificările ulterioare, art. 39, art. 41 lit. a) art. 44 alin. 1) si alin. 2) si art. 46 ce prevede:
„ART. 39- Contribuabili
Următoarele persoane datorează plata impozitului conform prezentului titlu si sunt numite în continuare contribuabili:
a) persoanele fizice rezidente;
ART. 41-Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele:
a) venituri din activități independente, definite conform art. 46."
ART. 44-Perioada impozabilă
(1)Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.
ART. 46 Definirea veniturilor din activități independente
(1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și / sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente."
De asemenea la pct. 16. si pct. 17. din H.G. 44 / 2004 privind Normele de aplicare ale Codului fiscal referitoare la art. 44 se prevede:
„16. Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se realizează venituri.
17. în cazul decesului contribuabilului, perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, cuprinzând numărul de luni din anul calendaristic până la data decesului."
Se retine astfel faptul ca veniturile din activități independente cuprind si veniturile din profesii cum este cazul petentului si deci impuse in baza Cap. III - Impozit pe venit din Legea 571 / 2003 privind Codul fiscal, cu completările si modificările ulterioare.
Așadar perioada impozabila reglementata de lege pentru anul 2010 pentru astfel de activități cum este cazul petentului, este anul fiscal, ce corespunde anului calendaristic, nu doar perioada in care a fost înregistrat fiscal, respectiv 15.01._10.
Precizările legale invocate specifica in mod clar ca perioada impozabila poate fi inferioara anului calendaristic numai in cazul in care decedează contribuabilul.
In concluzie având in vedere precizările legale invocate privind perioada impozabila se retine ca in mod corect organele fiscale au menținut in sarcina petentului obligațiile de plata stabilite prin Decizia de impunere pentru plați anticipate pe întreg anul 2010 nr._ din data de 18.01.2010, si nu doar pe perioada când petentul considera ca a fost înregistrat fiscal.
De asemenea conform art. 82 alin. 1),alin 2),alin 3) din același act normativ se precizează:
ART. 82 Stabilirea plăților anticipate de impozit
(1)Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă.
(2)Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii.
(3) Plățile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Așadar contribuabili care realizează venituri din activități independente si au optat pentru modul de impozitare prin plăți anticipate de impozit sunt obligați să efectueze în cursul anului plăti anticipate cu titlu de impozit.
In concluzie având in vedere precizările legale invocate referitoare la perioada impozabila coroborate cu cele privind stabilirea plaților anticipate se retine faptul ca, deși in data de 25.03.2011 sub nr._ (63.700) d-nul M. M. depune Declarația privind veniturile realizate in România cod 200 pentru anul 2010, prin care a precizat faptul ca venitul realizat este 0, nu înlătură obligația acestuia de a efectua plățile anticipate la termenele si in cuantumurile specificate prin Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010 nr._ din data de 18.01.2010, Decizie ce a fost transmisa petentului.
Așa cum susține si petentul prin Ordonanța de Urgenta nr. 117/23.12.2010 publicata in M.O. nr. 891/20.12.2010 care modifica art. 82 din Legea 571 / 2003 privind Codul Fiscal a fost introdus alin. 8) ce prevede:
"(8) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente și/sau venituri din activități agricole și care în cursul anului fiscal își încetează activitatea, precum și cei care intră în suspendare temporară a activității, potrivit legislației în materie, au obligația de a depune la organul fiscal competent o declarație, însoțită de documente justificative, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, în vederea recalculării plăților anticipate."
Așadar prin aceasta ordonanța, prin introducerea alin. (8) legiuitorul vine si reglementează posibilitatea contribuabilului de a putea declara in cazul încetării activității, si o alta perioada impozabila, inferioara anului calendaristic, prin depunerea la organul fiscal competent o declarație in vederea recalculării plaților anticipate spre deosebire de reglementările anterioare care nu dădeau posibilitatea recalculării plaților anterioare.
Având in vedere precizările legale invocate privitoare la perioada fiscala si cele privind plățile anticipate se retine ca argumentele aduse in susținere de contribuabil nu pot duce la soluționarea favorabila a contestației.
Referitor la perioada anului 2011 pentru care petentul afirma ca a considerat ca nu înregistrează debite fata de organul fiscal, întrucât a achitat sumele stabilite prin decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2011 si majorările aferente se retine:
Din analiza dosarului contestației, respectiv Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2011 nr._ / 15.09.2011 se constata ca in sarcina petentului au fost stabilite obligații de plați anticipate cu titlu de impozit in suma totala de 160 lei, cu termene scadente in data de 15.03.2011,15.06.2011,15.09.2011 si 15.12.2011, in cuantum de 40 lei pentru fiecare termen de plata.
Petentul depune in susținere si chitanța . nr._ si specifica faptul ca astfel a achitat impozitul pe venit aferent anului 2011 si accesoriile aferente.
Din analiza chitanței pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții . nr._ rezulta ca petentul in data de 29.09.2011 achita la Trezoreria Urziceni suma de 180 lei ce are specificat la rubrica "Natura obligației de plata " specificația "impozit pe venit din activități independente", fără a avea specificat si anul pentru care se face plata asa cum susține petentul.
Din analiza dosarului contestației, rezulta ca petentul nu prezintă in susținere si alte documente privitoare la Ordine de plata sau chitanțe care sa ateste faptul ca ar fi făcut si alte plați in contul impozitului pe venit precum si ca in cursul anului 2010 ar fi efectuat plați in contul impozitului pe venit la termenele ce au fost stabilite prin Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2010 nr._ /18.01.2010 cod 260.
In conformitate cu prevederile H.G. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala, art.114 alin.1),alin 22,alin. 3.art 115 alin.1) lit. b) si alin. 2) se stipulează:
"Art. 114 Dispoziții privind efectuarea plății (1) Plățile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor și al altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată.
(22) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile datorate.
(3) în cazul stingerii prin plată a obligațiilor fiscale, momentul plății este:
a)în cazul plăților în numerar, data înscrisă în documentul de plată
eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;"
„Art. 115 Ordinea stingerii datoriilor
(1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) Ut. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
b)obligațiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepția cazului în care s-a început executarea silită, când se aplică prevederile art. 169 în mod corespunzător. în cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată se aplică prevederile art. 175 alin. (41).
(2) Vechimea obligațiilor fiscale de plată se stabilește astfel:
a)în funcție de scadentă, pentru obligațiile fiscale principale;
b)în funcție de data comunicării, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de organele competente, precum si pentru obligațiile fiscale accesorii;"
Așadar conform precizărilor legale invocate se retine faptul ca plățile către organele fiscale, ce reprezintă creanțe fiscale ,se efectuează de către contribuabili ,in numerar, prin intermediul trezoreriilor, ..
Stingerea creanțelor fiscale se face de drept in următoarea ordine obligațiile de plata principale sau accesorii, in ordinea vechimii.
Vechimea obligațiilor fiscale se stabilește pentru obligațiile fiscale principale in funcție de termenul scadent iar pentru obligațiile fiscale accesorii se face in funcție de data comunicării.
În cazul stingerii prin plată a obligațiilor fiscale, momentul plății este în cazul plăților în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal.
Pentru neachitarea la termenul de scadenta a obligațiilor fiscale de către debitor acesta datorează dobânzi si penalități de întârziere in conformitate cu art.119 alin. 1) art. 120 alin i alin 6 pct.a),pct. b) si pct. c) art 1201 alin. 1) si alin.2) lit. a),lit. b),lit. c) si alin. 7 din același act normativ.
„Art- 119 Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere (1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi si penalități de întârziere.
Art. 120 Dobânzi
(1). Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(6) Pentru obligațiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:
a)pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plățile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăți anticipate se calculează până la data plății debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;
b)dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv;
c)în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăți anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător
Art. 1201 Penalități de întârziere
(1) Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.
(2) Nivelul penalității de întârziere se stabilește astfel:
a)dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadență, nu se datorează și nu se calculează penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale principale stinse;
b)dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalității de întârziere este de 5% din obligațiile fiscale principale stinse;
c)după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalității de întârziere este de 15% din obligațiile fiscale principale rămase nestinse.
(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor
(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere si poate fi modificat prin legile bugetare anuale."
Așadar se retine faptul ca pentru anul 2011, cand a fost emisa decizia contestata, nivelul dobânzii este de 0.004% pentru fiecare zi de întârziere si este modificat prin legi bugetare anuale.
Nivelul penalităților prin același act administrativ este prevăzut la 15% din obligațiile fiscale principale ramase de nestinse, si acest procent se aplica daca se depășește termenul de 60 de zile de la scadenta.
Din analiza Deciziei contestate rezulta ca petentul înregistrează obligații fiscale ce depășesc termenul de 60 de zile menționat anterior.
Din situația analitica debite plați solduri din data de 31.12.2011 emisa de A.F.P. Urziceni se constata ca la data de 13.12.2011 petenta înregistrează obligații fiscale totale in suma de 1.100 lei si plați in suma de 833 lei, deci un total de debite neachitate in suma de 267 lei.
Cu privire la încălcarea dispoziției art. 44 din O.G. 92 / 2003 privind Codul Fiscal, referitoare la comunicarea actelor administrative nominalizate in anexa la decizia contestata nu au fost comunicate contestatorului a învederat următoarele:
A.F.P. Urziceni precizează ca numărul de intrare 15.511 a fost folosit la preluarea debitelor in evidenta pe plătitor atunci când a fost solicitat transferul dosarului de executare de la A.F.P. Urziceni ca urmare a schimbării domiciliului fiscal, s-a generat decizia de accesorii nr._ / 13.12.2011 in suma de 112 lei .
In anexa la decizia mai sus arătata se menționează sumele pentru care s-au calculate dobânzi si penalități de întârziere iar la documentele prin care s-a individualizat suma de plata se precizează nr. de intrare respectiv 15.511 pentru fiecare debit preluat de la A.F.P Slobozia.
Documentul nr._ prin care s-a individualizat suma de plata il reprezintă Decizia de Impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2011 emisa in data de 15.09.2011 de care petentul avea cunoștința asa cum recunoaște in cuprinsul contestației la punctul 2.1.
Decizia de impunere referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._ din data de 13.12.2011 emisa de A.F.P. Urziceni a fost transmisa petentului de către A.F.P. Slobozia cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire si primita de acesta in data de 12.03.2012, conform confirmării de primire aflata in copie la dosarul cauzei.
Așadar decizia contestata, a fost transmisa petentului in conformitate cu prevederile art. 44 din O.G. 92/2003 privind Codul Fiscal, referitoare la comunicarea actelor administrative.
In ceea ce privește susținerea reclamantului ca emiterea deciziei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor sentinței civile nr. 250 din data de 07.02.2011 pronunțata de Judecătoria Slobozia in dosarele nr. 3854 / 312 / 2010 si 6001 / 312 / 2010 conexate, si cu încălcarea dispozițiilor legale din dosarul 6208 / 312 / 2011 prin care instanța a anulat formele de executare emise de organul fiscal nu poate duce la soluționarea favorabila a cauzei întrucât instanța nu a anulat si actele administrative fiscale ce au stat la baza emiterii lor respectiv actele administrative fiscale prin care au fost stabilite obligațiile de plata.
Având in vedere cele arătate in conținutul deciziei de soluționare organul de soluționare a cauzei constata ca argumentele aduse de contestatar in susținere nu sunt de natura sa modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat deoarece nu au fost achitate la termenele stabilite obligațiile de plata conform Deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010 nr._ din data de 18.01.2010 si Deciziei de impunere pentru plați anticipate nr._ / 15.09.2011, in cuantumurile si la termenele specificate in acestea, motiv pentru care se datorează in mod corect dobânzi si penalități de întârziere .
Referitor la hotărârea instanței de judecata privind anularea deciziei nr.381 / 26.09.2012 emisa de către Biroul de soluționare contestații din cadrul D. Ialomița, a precizat ca aceasta este nemotivata cu privire la acest capăt de cerere, instanța de judecata nefăcând deloc vorbire cu privire la aceasta decizie.
Cu privire la Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._ / 09.04.2012 prin care au fost stabilite in sarcina petentei accesorii in suma de 24 lei, facem următoarele precizări:
In fapt, prin Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._ / 09.04.2012 au fost stabilite in sarcina petentei accesorii in suma de 24 lei aferente impozitului pe venitul din activități independente.
In susținere, petenta considera ca au fost încălcate prevederile art. 44 din OG 92/ 2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificările si completările ulterioare, susținând ca decizia nr._/ 09.04.2012 i-a fost transmisa la cerere cu adresa nr. 84.783 /18.07.2012 in data de 23.07.2012.
In vederea soluționării contestației d-lui M. Mirica, in data de 05.09.2012 organul de soluționare al contestațiilor a solicitat de la A.F.P. Slobozia cu adresa nr. 112.908/05.09.2012 documente din care sa reiasă daca au fost îndeplinite prevederile art. 44 din O.G. 92/2003 din Codul de procedura fiscala, privind comunicarea actelor administrativ fiscale .respectiv depunerea la dosarul contestației de copii de pe plicul si confirmarea de primire privind transmiterea actului administrativ fiscal contestat precum si de pe anunțul privind publicarea pe pagina de internet a A.N.A.F. a Deciziei de calcul accesorii contestata.
In data de 06.09.2012 .A.F.P. Slobozia, răspunde solicitării noastre cu adresa nr. 83.198 / 06.09.2012 înregistrata la D.G.F.P. Ialomița sub nr. 112.908/06.09.2012 si le înaintează documentele solicitate, respectiv copie de pe decizia referitoare la obligații de calcul accesorii nr._ / 09.04.2012 ,copie de pe plicul de retur cu care a fost transmisa decizia contestata ,copie de pe confirmarea de primire si de pe anunțul colectiv privind publicarea pe pagina de internet a A.N.A.F. a faptului ca a fost emisa decizia de calcul accesorii nr._ / 09.04.2012 pe numele d-nului M. Mirica la data de 07.06.2012.
Din analiza documentelor depuse de către A.F.P. Slobozia la dosarul contestației rezulta faptul a fost înaintat Decizia de impunere referitoare la obligații de calcul accesorii nr._ / 09.04.2012 in in data de 04.05.2012, conform amprentei ștampilei oficiului postai de pe plicul "înaintat cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire ,ce a fost transmis către M. Mirica la adresa din .. A, . jud. Ialomița, plic ce poarta stampila vizat, lipsa domiciliu, acesta fiind returnat la A.F.P. Slobozia in data de 27.05.2012.
Întrucât comunicarea la domiciliul contribuabilului a actului administrativ fiscal, prin posta cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire nu a fost posibila, scrisoarea fiind returnata către A.F.P. Slobozia, atunci aceasta a fost efectuata prin publicitate conform copiei anunțul colectiv din data de 07.06.2012 privind publicarea pe pagina A.N.A.F. a anunțului cu privire la faptul ca a fost emisa Decizia de calcul accesorii nr._ / 09.04.2012 pe numele contribuabilul M. Mirica, la poziția 194.
Organul de soluționare al contestațiilor constata ca organul fiscal in conformitate cu prevederile art. 44 alin.(2), (2A1) si alin. (3) din OG 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala a respectat procedura de comunicare a actului administrativ fiscal:„Art. 44 Comunicarea actului administrativ fiscal (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. In situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4),
precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului / împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin postă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire
(2A1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2A2) în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2A1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. în lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului*).
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Se retine astfel faptul ca organul fiscal cu respectarea prevederilor legale stipulate la art. 44 din O.G. nr. 92/2003 (R) privind Codul de procedura fiscala, a transmis către petent actul administrativ fiscal contestat ,si nu așa cum susține petentul la cererea acestuia prin adresa 84.785/23.07.2012.
In consecința data comunicării actului administrativ fiscal, respectiv a Decizia de impunere referitoare la obligații de calcul accesorii nr._ / 09.04.2012 este in termenul de 15 zile de la publicarea pe site-ul A.N.A.F. din data de 07.06.2012, respectiv se considera comunicat in data de 22.06.2012.
In drept, sunt aplicabile prevederile la art. 207 alin.(1) din O.G. nr. 92/2003 (R) privind Codul de procedura fiscala precizează următoarele:
"Termenul de depunere a contestației:
Contestația se depune in termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii".
Potrivit art. 68 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 (A) privind Codul de procedura fiscala: "Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor in îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Codul de procedura fiscala precum si de alte dispoziții legale aplicabile in materie, daca legea fiscala nu dispune altfel, se calculează potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila"
Codul de procedura civila, la Capitolul 3 "Termene" art.101, precizează:
"Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul (...)
Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".
Prin urmare se retine ca domnul Mirica Mirica a depus contestația la A.F.P. Slobozia in data de 22.08.2012 contestația fiind înregistrata sub nr. 28.847 si este formulata împotriva Deciziei referitoare la obligații de plata accesorii nr._ / 09.04.2012 prin care s-a stabilit suma de plata de 24 lei.
Analizând termenul de depunere al contestației pentru Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._ / 09.04.2012 in funcție de cele menționate mai sus, se constata ca s-a depus contestație peste termenul legal de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal contestat, respectiv data de 22.06.2012. (anunțul privind comunicarea actului administrativ fiscal fiind publicat pe pagina de internet a A.N.A.F. la data de 07.06.2012) ,astfel ca ultima zi de depunere a contestației este considerata ca fiind data de 23.07.2012.
In concluzie, referitor la contestarea Deciziei referitoare la obligații de plata accesorii nr._ / 09.04.2012 se constata ca au fost încălcate dispozițiile imperative referitoare la termenul de depunere, de 30 de zile prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92 / 2003(R) privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, in raport de data comunicării titlului de creanța contestat, respectiv 22.06.2012 si de data înregistrării contestației la A.F.P. Slobozia, respectiv 22.08.2012, așa cum reiese din amprenta ștampilei registraturii aplicata pe contestația aflata in original la dosarul cauzei.
Se reține că termenele de contestare prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, au caracter imperativ, de la care nu se poate deroga si încep sa curgă de la data comunicării actelor administrativ fiscale.
In aceste condiții, sunt aplicabile prevederile art. 217 (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata care precizează următoarele:
"Respingerea contestației pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale
(1)Daca organul de soluționare competent constata neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsa fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei".
Prin urmare, contestația va fi respinsa ca nedepusa in termen pentru Deciziei referitoare la obligații de plata accesorii nr._ / 09.04.2012 prin care s-a stabilit suma de plata de 24 lei.
Solicită instanței admiterea recursului si modificarea hotărârii instanței de fond in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata si menținerii actelor administrative fiscale atacate .
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile Codului de procedura civila si ale actelor normative invocate, art.299 si art.304 pct.7 pct.9 si 304 A1 din Codul de procedura civila si celelalte dispoziții legale invocate in cadrul recursului.
În motivarea recursului formulat AFP SLOBOZIA a învederat că accesoriile stabilite prin Decizia de calcul accesorii nr._/09.04.2012, in cuantum de 24 lei sunt aferente debitelor reprezentând plați anticipate aferente anului 2010, respectiv transele de la 15.03.2010, 15.06.2010, 15.09.2010, 15.12.2010.
De la data depunerii cererii de înregistrare a domiciliului fiscal in localitatea Jilavele (formularul 050 nr._/08.04.2010) si data de 14.12.2011, data transmiterii dosarului fiscal către AFP Slobozia, contribuabilul M. Mirica a figurat ca fiind înregistrat cu debite la ambele organe fiscale AFP Slobozia respectiv AFP Urziceni.
Ca urmare a celor de mai sus, decizia de plați anticipate pe anul 2010 nr._/18.01.2010 in suma de 720 lei a fost dublata in fisa rol deoarece a fost operata in evidenta AFP Urziceni si nu a fost scăzuta din evidenta AFP Slobozia.
Confirmarea preluării debitelor s-a făcut odată cu comunicarea deciziei de înregistrare a domiciliului fiscal la Slobozia nr._/15.12.2011, către contribuabil si cu aceeași adresa in data de 09.01.2012 către vechiul organ fiscal.
Prin preluarea debitelor de la AFP Urziceni s-a procedat la reglarea Situației analitice debite-plati solduri conform referatului nr._/24.05.2012.Prin Decizia de impunere anuala nr._/12.07.2011 emisa de AFP Urziceni s-a stabilit o diferența de impozit anual de regularizat stabilita in minus de 720 lei, suma ce a fost compensata (si nu scăzuta cum precizează instanța de fond) conform notei de compensare nr._/28.09.2011.
Ca urmare a neachitării la termen a debitelor stabilite, s-au calculat accesorii potrivit dispozițiilor OG nr.92/2003 in cuantum de 24 lei, motiv pentru care va rugam sa admiteți recursul formulat, considerând hotărârea instanței de fond ca fiind eronata.
In consecința, a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispuneți admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 3817/06.12.2012 pronunțata de Tribunalul Ialomița in sensul menținerii actelor administrativ fiscale contestate ca fiind temeinice si legale.
In drept și-a întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile art.299 s.u si art.304 respectiv 304A1. din Codul de Procedura Civila.
În motivarea recursului formulat AFP URZICENI a învederat că în conținutul deciziei de soluționare nr. 143 din data de 12.04.2012 a D. Ialomița emisa în soluționarea contestației înregistrata la AFP Urziceni, argumentele aduse de contestatar în susținere nu sunt de natura sa modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat deoarece nu au fost achitate la termenele stabilite obligațiile de plata conf. deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010 nr._ din 18.01.2010 si deciziei pentru plați anticipate nr._ din 15.09.2011 in cuantumurile si la termenele specificate in acestea motiv pentru care se datorează in mod corect dobânzi si penalități de întârziere .
La data la care s-a solicitat transferul dosarului de executare de la A.F.P Urziceni ca urmare a schimbării domiciliului fiscal s-a generat decizia de accesorii nr._13266 din 13.12.2011 in suma de 112 lei . Decizia in cauza a fost transmisa petentului de către AFP Slobozia cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, aceasta fiind comunicata în condițiile art. 44 din OG.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala referitoare la comunicarea actelor.
Astfel in data de 03.03.2010 in baza declarației 070 nr._ din 03.03.2010 la care a fost anexat certificatul fiscal si un exemplar al cererii 3.619 din 03.03.2010 la A.F.P. Slobozia petentul își declara încetarea activității solicitând anularea certificatului de înregistrare fiscala și deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010 nr._ din 18.01.2010.
Pentru aceste motive petentul considera ca ar avea calitatea de contribuabil doar pe perioada in care a fost înregistrat fiscal respectiv 15.01._10 .
Pentru anul 2010 sunt aplicabile prevederile Legii 571/2003 privind Codul Fiscal cu completările si modificările ulterioare art.39 art. 41 lit. a) art. 44 alin 1) si alin 2) si art. 46 .
Se retine astfel faptul ca veniturile din activități independente cuprind si veniturile din profesii cum este cazul petentului si deci impuse in baza Cap III - impozit pe venit din Codul Fiscal.
Așadar perioada impozabila reglementata de lege pentru anul 2010 este anul fiscal ce corespunde anului calendaristic nu doar perioada în care a fost înregistrat fiscal respectiv 15.01._10 . In concluzie având în vedere prevederile legale invocate privind perioada impozabila se retine ca în mod corect organele fiscale au menținut in sarcina petentului obligațiile de plata stabilite prin Decizia_ din data 18.01.2010 si nu doar perioada când petentul considera ca a fost înregistrat fiscal.
Pentru motivele arătare mai sus, solicită instanței admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata, menținerea actului administrativ atacat ca temeinic si legal.
Deliberând asupra celor două recursuri, prin prisma susținerilor părților, a criticilor formulate, a sentințe recurate, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a învestit instanța de fond cu o cerere având ca obiect analiza legalității și temeinicei Decizia nr. 143/12.04.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Ialomița în soluționarea contestației împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._ din 13.12.2011 în valoare de 112 lei emisă de A.F.P. Urziceni, cât și a Deciziei nr. 381/26.09.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Ialomița în soluționarea contestației administrative referitoare la obligațiile față de plata accesorii nr._ din 09.04.2012 în sumă de 24 lei.
Astfel criticile recurentelor cu privire la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art 80, 81 și 82 din Legea nr. 571/2003 nu pot fi reținute având în vedere că în mod judicios prima instanță a reținut că reclamantul-intimat urmare a solicitării acestuia adresată pârâtelor a solicitat atât anularea certificatului de înregistrare fiscală . nr_, cod de înregistrare fiscală nr_/15.01.2010 emis în vederea desfășurării activității în cursul anului 2010 de consilier juridic, cât și a deciziei de impunere aferente aceleiași perioade urmare a împrejurării că în cursul perioadei până la 03.03.2010 acesta nu a obținut niciun venit din această activitate independentă, încetându-și totodată începând cu aceeași dată această activitate.
Potrivit art 39 litera a din Codul fiscal persoanele fizice rezidente datorează plata impozitului conform prezentului titlu și au calitatea de contribuabili.
Potrivit art 41 litera din Codul fiscal veniturile din activități independente, definite conform art. 46 sunt sunt supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu.
Potrivit art 44 din Codul fiscal:
(1) Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.
Potrivit art 46 alin 1 din Codul fiscal veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
Potrivit art 82 alin 1, 2 și 3 din Codul Fiscal:
Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă.
Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii.
Plățile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Așadar, contribuabilii care realizează venituri din activități independente și au optat pentru modul de impozitare prin plăți anticipate de impozit sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit.
Raportând prevederile legale referitoare la perioada impozabilă și la stabilirea plăților anticipate la situația de fapt care rezultă din conținutul declarației nr_ (63.700) privind veniturile declarate în România cod 200 dată de reclamant pentru anul 2010 prin care acesta a învederat că venitul realizat este de 0 lei curtea reține că situație de fapt și de drept are ca efect juridic exonerarea intimatului –reclamant în ce privește obligația de a efectua plățile anticipate care rezultă din Decizia de impunere nr_/18.01.2010 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit.
Curtea reține că acceptarea punctului de vedere învederat de către cele două recurente –pârâte conduce la situația în care, deși venitul realizat dintr-o activitate independentă este de 0 lei, acest venit să fie de natură să atragă obligația de plată a unei sume de bani cu titlu de plăți anticipate cu titlu de impozit ,or aceasta situație de fapt și de drept nu poate fi acceptată.
Potrivit art 8 din OUG 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale contribuabilii care realizează venituri din activități independente și/sau venituri din activități agricole și care în cursul anului fiscal își încetează activitatea, precum și cei care intră în suspendare temporară a activității, potrivit legislației în materie, au obligația de a depune la organul fiscal competent o declarație, însoțită de documente justificative, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, în vederea recalculării plăților anticipate.
Procedând la o interpretare literală a prevederilor art 8 din OUG 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale curtea reține că legiuitorul a avut în vedere la emiterea deciziei privind recalcularea plăților anticipate situația în care contribuabilul realizează în mod efectiv venituri din activități independente.
Această situație de fapt rezultă din modul indicativ, timpul prezent al verbului folosit, respectiv,”contribuabilii care realizează venituri din activități independente”.
Totodată, decizia privind recalcularea plăților anticipate în situația în care contribuabilul realizează în mod efectiv venituri din activități independente în baza art 8 din OUG 117/2010 are ca scop să realizeze o concordanță între veniturile efectiv realizate de către contribuabil și sumele de bani plătite anticipat cu titlu de impozit rezultat din desfășurarea de activități independente.
Așadar, obligația de plată a sumei de bani cuprinsă în Decizia de impunere nr_/18.01.2010 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe profit nu are un corespondent nu corespunde unor venituri efectiv realizate de către intimatul –reclamant în condițiile în care acesta în anul 2010 nu a înregistrat niciun venit din desfășurarea activităților independente.
În prezenta cauză, atât la emiterea Decizia de impunere nr_/18.01.2010 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe profit, cât și la momentul încetării activității independente care generează venituri impozabile în condițiile art 8 din OUG 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale veniturile realizate de către intimatul reclamant aveau aceleași cuantum, respectiv 0 lei .
Curtea reține că prevederile art 8 din OUG 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale sunt incidente în prezenta cauză, respectiv în cursul anului 2010 intimatul-reclamant a depus o declarație prin care a învederat că și-a încetat activitatea anterior finalizării anului fiscal 2010.
Este nefondată reținerea organelor fiscale, în sensul că urmare a nerespectării termenului de 15 zile s-a procedat la aplicarea acestor accesorii care fac obiectul prezentei cauze, contravine scopului acestor dispoziții legale, iar refuzul de a lua act de solicitarea intimatului-pârât de a fi anulată decizia de impunere în sensul necalculării unor asemenea accesorii pretins a fi datorate pentru nerespectarea scadenței în privința datoriei fiscale principale constituie un exces de putere în sensul art. 2 alin. 1 lit. i și n, coroborat cu art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004.
Curtea reține că debitul principal stabilit prin Decizia de impunere nr_/18.01.2010 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit este nedatorat de către intimatul-reclamant ca urmare a declarării lipsei unor venituri efectiv obținute de către contribuabilul aferente anului 2010, situație adusă în termen util la cunoștința pârâtelor-recurente, fiind recunoscută de către acestea prin anularea certificatului de înregistrare fiscală emis anterior în favoarea intimatului-reclamant, precum și emiterea unei decizii de regularizare în cursul anului 2011 în sensul constatării nedatorării debitului principal.
Mai mult decât atât, ca urmare a declarării lipsei unor venituri efectiv obținute de către contribuabilul aferente anului 2010 și în condițiile anulării certificatului de înregistrare fiscală emis anterior în favoarea intimatului-reclamant, curtea reține că obligația de plată stabilită prin Decizia de impunere nr_/18.01.2010 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit este lipsită de o cauză juridică, respectiv atâta vreme cu debitul principal este nul, inexistent, acesta nu poate genera penalități de întârziere.
Pentru aceste motive curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentele pârâte D. IALOMIȚA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI împotriva sentinței civile nr. 3817/F/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul reclamant M. M., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red, dact, Judecător, O. S.
Tribunalul Teleorman, Judecător D. I.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3895/2013.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 404/2013.... → |
|---|
