Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3895/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3895/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 4890/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3895/2013
Ședința publică din data de 06.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. C.
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. D., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta S. D. reprezentată de avocat C. S. P. P. cu împuternicire avocațială aflată la fila 32 dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, prin departamentul Registratură s-a depus de către pârâta U. S. Haret la data de 05.12.2013 note de concluzii și taxa de timbru în completare în sumă de 300 lei reprezentând șase chitanțe, respectiv: chitanța nr._/1,_/1,_/1,_/1,_/1,_/1, după care:
Având cuvântul asupra probelor, reclamanta, prin avocat, solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Curtea, având în vedere și cererile de probe formulate de părțile care lipsesc, încuviințează părților proba cu înscrisuri și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta USH, admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta USH, obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de studii și a anexelor acesteia și obligarea chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor necesare eliberării actelor de studii.
Chematul în garanție MEN refuză aprobarea tipizatelor necesare eliberării diplomei pe motiv că USH nu era acreditată în privința formei de învățământ la distanță, însă USH a susținut faptul că normele legale îi dădeau dreptul să organizeze și forma de învățământ la distanță. În plus, reclamanta invocă principiul error communis facit jus. Mai arată și că, din promoția sa, parte din absolvenți au primit diplomele, ceea ce constituie o situație de discriminare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul C.-SCAF la data de 12.07.2013, reclamanta S. D. a chemat în judecată pe cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, solicitând:
-în principal, obligarea pârâtei U. S. HARET la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și
-obligarea pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă, pe care să le pună la dispoziția pârâtei USH, în vederea îndeplinirii obligației acesteia de eliberare a actelor de studii;
-în subsidiar, în situația respingerii petitelor principale, obligarea pârâtei USH la plata cu titlu de despăgubiri materiale a sumelor de 2.943 lei și 4.500 lei reprezentând taxele de școlarizare achitate de reclamantă pentru efectuarea studiilor de licență și a celor de master la SNSPA, precum și obligarea ambilor pârâți la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 de euro pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă, prin timpul și efortul alocate pentru efectuarea studiilor.
În motivare, arată că a urmat studiile USH în cadrul Facultății de D. și Administrație Publică, specializarea Administrație Publică, forma de învățământ ID, în perioada 2006-2009, în baza contractelor de studii încheiate cu USH și prin care pârâta s-a obligat să asigure reclamantei pregătirea profesională conform Legii învățământului nr. 84/1995.
În urma terminării facultății și susținerii licenței, USH i-a eliberat adeverința nr. 546/08.07.2009, care atestă că a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
În baza adeverinței, reclamanta s-a înscris la cursurile de master ale SNSPA, pe care le-a absolvit în 2011.
Între timp, a devenit public conflictul dintre MEN și USH referitor la eliberarea diplomelor. Dincolo de aspectul tehnic al acreditării este incontestabil că USH a organizat cursuri ID pentru facultatea urmată de reclamantă cu știința și acceptul MEN.
Procedura de acreditare sau autorizare provizorie nu privește raporturile juridice ale USH cu reclamanta, ci pe acelea dintre autoritățile competente în materie. Eventualele abateri ale USH nu pot fi imputate reclamantei, dată fiind eroarea comună cu privire la legalitatea formei de învățământ, neputându-se crea sau menține un statut juridic incert pentru reclamantă și pentru ceilalți absolvenți ai USH la forma de învățământ ID. USH a creat față de studenții înmatriculați aparența de legalitate a formelor de învățământ prin încheierea contractelor se școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea examenelor, inclusiv cel de licență.
Chiar și în prezent, USH indică drept bază legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ ID prevederile art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995, precum și art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993 și art. 29 alin. 3 din Legea nr. 87/2006, care stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcându-se nicio referire la forma de învățământ.
Prin întâmpinare, pârâta USH arată că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă, eliberând adeverința de absolvire a studiilor, în conformitate cu prevederile OMCTS nr. 2284/2007 și cu Metodologia proprie.
MEN este autoritatea publică îndrituită să gestioneze tipizatele cu regim special necesare pârâtei pentru a elibera diploma și suplimentul la diplomă, solicitate de reclamantă. Solicitările adresate MEN în perioada 2009-2011 pentru aprobarea tipării formularelor la . pentru absolvenții anului 2009 au rămas fără răspuns.
MEN nu a invocat neregularități în organizarea studiilor de către USH și nu a demarat, prin ARACIS, vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că USH a acționat în afara cadrului legal.
Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere a studiilor este un drept câștigat, opozabil MEN. Pe de altă parte, nu se poate face discriminare între reclamantă și alți absolvenți care au urmat aceeași formă de învățământ și pentru care MEN a aprobat tipizarea formularelor cu regim special destinate eliberării actelor de studii.
Având în vedere că obligația sa de a emite diploma de licență este subsecventă obligației MEN de a proba tipizarea formularelor destinate actelor de studii, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a MEN, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă și la plata tuturor sumelor solicitate de reclamantă de la pârâtă, cu orice titlu.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta invocă prevederile art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 2 și art. 8 din OMECTS nr. 3404/2006, conform cărora avea dreptul să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, în condițiile în care organiza cursuri de zi pe aceleași domenii de studii de licență.
Mai arată că MEN nu a sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a reclamantei conform art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008 și nici după . OUG nr. 75/2005.
Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea MEN că USH a funcționat într-un cadru legal care i-a permis să organizeze formele de învățământ FR și ID.
Prin întâmpinare la cererea principală, pârâtul MEN invocă inadmisibilitatea cererii pentru neurmarea, în ceea ce îl privește, a procedurii administrative prealabile dar și pentru motivul că nu există un raport juridic obligațional izvorât din lege sau din convenție care să permită reclamantei să solicite aprobarea formularelor tipizate de studii.
Pe fond, solicită respingerea cererii, arătând că refuzul său de a aproba eliberarea tipizatelor actelor de studii este justificat, cât timp facultatea urmată de reclamantă nu era autorizată să funcționeze cu forma de învățământ la distanță. În acest sens, invocă prevederile art. 3 din Legea nr. 443/2002, art. 1161 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, art. 17 din HG nr. 1011/2001, HG nr. 940/2004 și HG nr. 1609/2004.
MEN nu a fost înștiințat asupra organizării de către USH a formelor de învățământ neautorizate, așa încât nu avea cum să procedeze la un control în urma căruia să dispună corecții.
Cât privește solicitarea privitoarea la despăgubiri morale, pârâtul o socotește nefondată, arătând că este terț de contractul invocat de reclamantă și care nu îi este opozabil. Fără îndoială, autoarea faptei ilicite este USH care a organizat studiile fără să fie autorizată sau acreditată în condițiile legii.
Prin întâmpinare la cererea de chemare în garanție, MEN solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată susținând, ca și în cadrul cererii principale, nelegalitatea organizării de către USH a cursurilor de învățământ superior la forma de învățământ la distanță.
Cererea de chemare în garanție a fost încuviințată în principiu prin încheierea din 25.10.2013( fila 139).
Prin aceeași încheiere, Curtea s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității capetelor cererii principale formulate în contradictoriu cu pârâtul MEN, admițând excepția, pe motivul neadresării de către reclamantă a cererii administrative prealabile MEN, spre a dispune aprobarea tipizării formularelor de studii. Lipsa sesizării prealabile a autorității cu cererea administrativă atrage inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, al cărei scop nu poate fi decât acela de a analiza legalitatea și temeinicia refuzului de soluționare favorabilă a cererii.
Ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității prin încheierea interlocutorie menționată, Curtea va respinge, prin prezenta hotărâre, ca inadmisibilă, cererea principală formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul MEN.
Analizând pe fond cererea formulată de reclamantă în principal, în contradictoriu cu pârâta USH, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a urmat cursurile USH în cadrul Facultății de D. și Administrație Publică, specializarea Administrație Publică, forma de învățământ ID, în perioada 2006-2009. În urma susținerii licenței, USH i-a eliberat adeverința nr. 546/08.07.2009, care atestă că a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Ulterior emiterii adeverinței menționate, pârâta USH nu a eliberat diploma de licență și suplimentul la diplomă datorită refuzului MEN de a aproba tipizarea formularelor necesare eliberării actelor de studii.
Prin apărările sale opuse cererii principale îndreptate împotriva USH, chematul în garanție MEN solicită analizarea de către instanță a hotărârilor de guvern prin care U.S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru forme de învățământ neacreditate. O astfel de analiză, conform practicii judecătorești constante a ÎCCJ în cauze similare, nu poate fi făcută, instanța nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
În mod constant s-a statuat, în jurisprudența instanței supreme, în litigii de aceeași natură, că USH are obligația de a elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă, în considerarea promovării examenului de licență (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012).
În același sens, ÎCCJ-SCAF, în exercitarea prerogativelor sale legale, a adoptat la data de 28.10.2013 o soluție pentru unificarea practicii instanțelor judecătorești ierarhic inferioare.
De aceea, soluția de admitere a cererii principale se impune în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României).
Având în vedere că cererea reclamantei este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U.S.H. București la eliberarea în favoarea sa a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, este întemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de U.S.H. București de obligare a M.E.N să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă, necesare îndeplinirii de către pârâta USH a obligației stabilite în sarcina sa, în cadrul cererii principale.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.N., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Tipărirea formularelor destinate diplomei de licență și suplimentului la diplomă este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licență, care se desfășoară între USH și MEN, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2284/2007.
Pentru aceste motive, Curtea va admite în parte atât cererea principală formulată în contradictoriu cu pârâta USH, cât și cererea de chemare în garanție, obligând pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, conform specializării urmate și obligând chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special, constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă, necesare îndeplinirii obligației pârâtei stabilite în cererea principală. Curtea apreciază că nu se impune stabilirea termenului de executare solicitat de reclamantă, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, conform căruia hotărârea primei instanțe nu este executorie și de dispozițiile art. 24 alin. 1 din aceeași lege, care prevede obligația executării în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Cât privește capetele cererii principale formulate în subsidiar, analiza acestora nu se mai impune ca urmare a admiterii cererii formulate în principal și a admiterii cererii de chemare în garanție, care conduc, împreună, la realizarea în întregime a pretențiilor reclamantei expuse în principal.
Cât privește cererea de chemare în garanție, aceasta este admisă în parte întrucât pârâta nu a fost obligată la despăgubiri sau cheltuieli de judecată în cererea principală.
În temeiul art. 451-453 NCPC, Curtea va obliga chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată către pârâta USH în sumă de 50 de lei, reprezentând taxa de timbru plătită pentru judecarea acestei cereri, în măsura în care pretențiile pârâtei au fost primite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în partea cererea principală formulată de către reclamanta S. D., cu sediul în com. BRĂNEȘTI, .. 93, J. ILFOV în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în sector 3, București, I. G., nr. 13 și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în sector 1, București, .. 28-30.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, conform specializării urmate.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea principală formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul MEN.
Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special, constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă, necesare îndeplinirii obligației pârâtei stabilite în cererea principală.
Obligă chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată către pârâta USH în sumă de 50 de lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. B. A. I.
Red.VEC/tehnored.B.A.I.
Ex. 5
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1606/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4581/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
