Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1607/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1607/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 37135/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1607
Ședința publică de la 11.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - I. M.
GREFIER - C. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă . sentinței civile nr.2768/19.06.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă prin consilier juridic Busescu A., care depune delegație la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care recurenta reclamantă, prin avocat, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precizând că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de recurs.
Recurenta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, conform motivelor de recurs expuse în scris.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 16.05.2011 reclamanta .> a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând anularea deciziei nr.462/05.11.2010 privind solutionarea contestatiei inregistrata la DGFPMB sub nr._/11.10.2010.
Prin sentința civilă nr. 2768 din 19.06.2012, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În considerente, instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr. 191/24.04.2008 emisa de AFP sector 3 si comunicata in data de 20.05.2008, s-au stabilit in sarcina reclamantei, obligatii de plata in suma totala de 726.586 lei, reprezentand contributie de asigurari sociale datorate de angajator, majorari de intarziere aferente, contributie individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati si majorari de intarziere aferente.
Decizia de impunere mentionata a avut la baza RIF nr._/25.04.2008.
Reclamanta a formulat contestatia inregistrata sub nr._/05.06.2008 la AFP sector 3 asupra careia parata a emis Decizia nr.293/11.09.2008 (fila 49) prin care a suspendat solutionarea contestatiei formulate de reclamanta pentru suma totala de 726.586 lei pana la pronuntarea unei solutii pe latura penala, procedura administrativa urmand a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea.
In acest sens, AFP sector 3 a facut o sesizare la organele de politie, in legătură cu neconstituirea, nevirarea si nedeclararea contribuțiilor de asigurari sociale datorate de asigurați si angajator către bugetul de stat, ce fac obiectul deciziei de impunere nr.191/2008, analizata de P. de pe langa Judecatoria Sector 3 in dosarul nr._/P/2008.
Prin Decizia nr._/06.09.2010 referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale (fila 10), comunicata in data de 06.09.2010 au fost stabilite in sarcina reclamantei, accesorii, in baza evidentei pe platitori in suma totala de 30.886 lei.
Reclamanta a formulat contestatia inregistrata sub nr._/11.10.2010 la DGFPMB (fila 13) in privinta careia parata a emis Decizia nr.462/05.11.2010(fila 43) prin care a suspendat solutionarea contestatiei formulate de reclamanta impotriva Deciziei nr._/06.09.2010 referitoare la obligatiile de plata aceesorii aferente obligatiilor fiscale pentru suma totala de 30.886 lei, pana la solutionarea pe fond a contestatiei privind Decizia de impunere nr.191/24.04.2008, procedura administrativa urmand a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea, in conditile legii.
Reclamanta a solicitat pe calea prezentei actiuni, anularea Deciziei nr.462/05.11.2010 in considerarea faptului ca, prin rezolutia din 09.09.2010 data in dosarul nr._/P/2008, P. de pe langa Judecatoria sector 3 a dispus neinceperea urmaririi penale (fila 23).
A aratat ca solutia suspendarii este rezultatul unui abuz de drept in conditiile in care motivul mentionat in Decizia nr.462/05.11.2010 care a determinat suspendarea solutionarii contestatiei, a incetat odata cu emiterea rezolutiei din data de 09.09.2010, de neincepere a urmaririi penale.
Potrivit art.205 C.p.fiscala „impotriva titlului de creanta si altor acte administrativ fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act adminstrativ fiscal”, iar potrivit art.207 C.p.fiscala „contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal sub sanctiunea decaderii. Deciziile emise in solutionarea contestatiei pot fi atacate la instanta de contencios adminstrativ competenta.”
In privinta actului adminstrativ fiscal este necesara parcurgerea procedurii administrative obligatorii prevazute de OG nr.92/2003, deoarece potrivit art.218 C.p.fiscala poate forma obiectul actiunii in contencios administrativ doar decizia pronuntata in solutionarea contestatiei formulate impotriva actului administrativ fiscal si nu in mod direct, actul administrativ fiscal.
In situatia din speta, reclamanta a formulat contestatie administrativa impotriva Deciziei nr.462/05.11.2010 emise de pârâta, apreciind ca emiterea rezolutiei din 09.09.2010 data in dosarul nr._/P/2008, de P. de pe langa Judecatoria sector 3 prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, justifica reluarea procedurii de solutionare a contestatiei formulate impotriva deciziei vizand accesoriile fiscale.
Consideratiile reclamantei sunt insa eronate, intrucat pentru a se putea relua procedura de solutionare a contestatiei formulate impotriva deciziei vizand accesoriile fiscale, este primordiala reluarea procedurii de solutionare si solutionarea contestatiei formulate impotriva deciziei vizand debitul principal (ce face obiectul Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr.191/24.04.2008).
Potrivit art. 214 din C.p.fiscala (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
(2) Organul de soluționare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluționare competent va stabili și termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
(4) Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Asa cum rezulta din prevederea legala citata, in cazul existentei unor indicii privind săvârșirea unei infracțiuni, organul de solutionare a contestatiei administrative poate suspenda solutionarea acesteia, procedura administrativă fiind reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Potrivit normelor de punere în aplicare a art. 214 (prin Instrucțiuni pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/din_ :10. Instrucțiuni pentru aplicarea art. 183 - Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă)
10.1. În cazul în care referatul nu conține mențiuni privind formularea sau nu a unei sesizări penale în cauză, organul de soluționare competent va solicita, printr-o adresă, completarea în acest sens a referatului cu propuneri de soluționare.
10.2. Informațiile cerute vor fi înaintate organului de soluționare în termen de maximum 5 zile de la data comunicării acestora.
10.3. În situația neprimirii răspunsului în termenul solicitat, organele de soluționare vor analiza fondul cauzei, urmând ca de nerespectarea prevederilor alineatului precedent să fie ținute răspunzătoare persoanele care nu au depus diligențele necesare.
10.4. Dacă prin decizie se suspendă soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale, dosarul contestației se transmite, după caz, organului care a efectuat inspecția fiscală, urmând ca acesta să fie restituit, la încetarea motivului care a determinat suspendarea, organului de soluționare competent.
10.5. Organul de soluționare competent va relua procedura administrativă, în condițiile art. 183 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat, numai după încetarea definitivă și irevocabilă a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate. Soluția dată de organele de cercetare și urmărire penală trebuie însoțită de rezoluția motivată, atunci când suspendarea a fost pronunțată până la rezolvarea cauzei penale.
10.6. În situația în care solicitarea de reluare a procedurii aparține contestatorului, organele de soluționare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresă, comunicarea faptului că motivul de încetare a suspendării soluționării contestației a rămas definitiv și irevocabil.
10.7. La reluarea procedurii administrative, organul de soluționare competent poate solicita organului fiscal care a sesizat organele de urmărire și cercetare penală punctul de vedere privind soluționarea contestației în raport de soluția organelor penale.
10.8. La soluționarea contestațiilor, organele de soluționare se vor pronunța și în raport de motivarea rezoluțiilor de scoatere de sub urmărire penală, neîncepere sau încetare a urmăririi penale, precum și a expertizelor efectuate în cauză, în măsura în care acestea se regăsesc la dosarul contestației.
In conformitate cu normele de punere in aplicare ale art.214 C.p.civ., dacă prin decizia organului administrativ se suspendă soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluționare competent va relua procedura administrativă, în condițiile art. 183 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat, numai după încetarea definitivă și irevocabilă a motivului care a determinat suspendarea. Soluția dată de organele de cercetare și urmărire penală trebuie însoțită de rezoluția motivată, atunci când suspendarea a fost pronunțată până la rezolvarea cauzei penale. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate.
Cu ocazia reluarii procedurii administrative organele de soluționare se vor pronunța și în raport de motivarea rezoluțiilor de scoatere de sub urmărire penală, neîncepere sau încetare a urmăririi penale în măsura în care acestea se regăsesc la dosarul contestației.
Pe cale de consecinta, in masura in care reclamanta nu a depus la dosarul administrativ rezolutia din 09.09.2010 data in dosarul nr._/P/2008, de P. de pe langa Judecatoria sector 3 prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale si nici nu a dovedit depunerea unei cereri de reluare a procedurii la organul administrativ, nu se poate vorbi despre un abuz sau o vadita rea credinta a acestuia, manifestata prin nesolutionarea contestatiei administrative, intrucat norma citata face referire la faptul ca „încetarea definitivă și irevocabilă a motivului care a determinat suspendarea trebuie dovedită de către contestator printr-un înscris emis de organele abilitate”.
Aceasta concluzie este subliniata si de faptul ca, organul administrativ nu se poate face culpabil de nesolutionarea unei contestatii administrative formulate impotriva unei decizii de accesorii, atata timp cat nu s-a lamurit cu caracter definitiv nici legalitatea emiterii deciziei privind debitul principal in cadrul contestatiei formulate impotriva deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata.
F. de aceasta imprejurare, intrucat se impune mai intai solutionarea contestatiei administrative formulate impotriva debitului principal, Tribunalul nu poate retine nelegalitatea masurii suspendarii contestatiei administrative impotriva deciziei vizand obligatiile accesorii, motiv pentru care, in conformitate cu prev.art.18 din Legea nr.554/2004 si ale art.216 al.1 din C.p.fiscala va respinge actiunea reclamantei ca neintemeiata.
Împotriva sentinței civile nr. 2768/19.06.2012 a Tribunalului București-Secția a IX-a, reclamanta . formulat recurs, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 462/05.11.2010 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București privind soluționarea contestației nr._/11.10.2010 și obligarea pârâtei DGFPMB să soluționeze pe fond contestația sa.
Apreciază recurenta-reclamantă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre eronată. În ce privește reținerile instanței, potrivit cărora „dacă prin decizia organului administrativ se suspendă soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluționare competent va relua procedura administrativă numai după încetarea definitivă și irevocabilă a motivului care a determinat suspendarea”, învederează recurenta că P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 în dosarul_/P/2008 prin rezoluția nr. 09.09.2010 a dispus neînceperea urmăririi penale referitor la sesizarea formulată de AFPS 3 la organele de poliție în legătură cu neconstituirea, nevirarea și nedeclararea contribuțiilor de asigurări sociale datorate de asigurați și angajator către bugetul de stat ce fac obiectul deciziei de impunere nr. 191/2008.
Astfel, motivul arătat în decizia nr. 462/05.11.2010 care a determinat suspendarea soluționării contestației formulate împotriva referitoare la obligații de plată accesorii nr._/06.09.2010 a încetat odată cu emiterea rezoluției din data de 09.09.2010 de neîncepere a urmăririi penale.
De asemenea, potrivit art. 214 alin. 3 C.p.f., organul de soluționare competent va relua procedura administrativă la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
În drept, a invocat recurenta-reclamantă dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală.
Analizând recursul formulat, Curtea constată că nu este fondat.
Prin Decizia nr. 462 din 05.11.2010, a cărei anulare se solicită în cauză, s-a dispus de către autoritatea intimată suspendarea soluționării contestației administrative formulate de reclamantă împotriva deciziei ce constată obligații de plată accesorii (nr._/11.10.2010) până la soluționarea pe fond a contestației privind obligația principală- decizia de impunere nr. 191/24.04.2008.
Este evident și dealtfel necontestat în speță că soluționarea contestației privind obligațiile accesorii depinde de modul de soluționare a contestației privind debitul principal. Această din urmă contestație este suspendată la rândul său prin decizia nr. 293/11.09.2008.
Curtea constată că toate argumentele invocate de recurenta reclamantă privesc împrejurările care au stat la baza suspendării dispuse prin decizia din 2008 (soluționarea dosarului penal).
Or la baza suspendarea soluționării contestației dispuse prin decizia ce constituie obiectul acțiunii- nr. 462/05.11.2010- nu a stat motivul existenței cercetărilor penale, ci împrejurarea că soluționarea contestației privind accesoriile depinde de modul de soluționare a contestației privind debitul principal.
Recurentul reclamantul are posibilitatea să invoce argumentele sale privind soluționarea definitivă a cauzei penale în cererea de constatare a încetării motivelor de suspendare și de reluare a soluționării contestației împotriva deciziei de impunere a debitului principal (nr. 191/24.04.2008).
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.p.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă . sentinței civile nr.2768/19.06.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bucureșt, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. D. A. Ș. I. M.
GREFIER
C. A.
Red. A.Ș./M.C.O.
2 ex./24.05.2013
Jud. fond T.B.: D. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1394/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 691/2013.... → |
|---|
