Pretentii. Decizia nr. 2398/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2398/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 61129/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2398
Ședința publică de la 30.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3092/3.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G.-C., intimata-pârâtă DIRECȚIA DE FINANȚE PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții-taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă, după care:
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3092/3.09.2012, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și D. DE F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI și a respins cererea formulată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția inadmisibilității și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 2; admis acțiunea privind pe reclamantul M. G.-C., în contradictoriu cu pârâții A. F. PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și A. F. PENTRU MEDIU, obligând pârâta AFP S2 să restituie reclamantului suma de 2484 lei reprezentând taxă pe poluare; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU.
Pentru a se pronunța astfel cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP și DGFPMB, tribunalul a considerat că este întemeiată și a admis-o, avînd în vedere că nu acești pîrîți, ci AFP Sector 2 este autoritatea publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia. Rezultă că raportul juridic fiscal s-a născut între reclamant și AFP sector 2 (emitent al Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule), iar pîrîții MFP și DGFPMB nu sunt parte a acestui raport juridic, deci nu au nici calitate procesuală pasivă într-un litigiu privind anularea unui act emis de o altă autoritate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 2, tribunalul a reținut că aceasta este autoritatea care a stabilit suma de bani plătită de reclamant, este parte a raportului juridic fiscal, deci are calitate procesuală pasivă în cauză.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată avînd în vedere că, prin decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, s-a stabilit că nu este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile pentu a solicita restituirea taxei.
Pe fond, tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autovehiculul provenit din Germania, an de fabricație 1996, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă în cuantum de 2484 lei, conform chitanței nr._/09.03.2009.
Reclamantul s-a adresat AFPS2 pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pîrîta a refuzat restituirea taxei.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei este nejustificat.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania și cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu și pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in țara. Așadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrarii in Romania a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu corect poluatorul plateste sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ S. român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizand dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinata sa descurajeze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 2484 lei reprezentând taxă de poluare.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu tribunalul a respins această cerere întrucât singura autoritate care a prejudiciat reclamantul este AFP Sector 2, independent de faptul că suma încasată de aceasta are ca destinație fondul de mediu. Prejudiciul a fost cauzat la data încasării necuvenite a sumei și nu ulterior prin virarea acesteia către Fondul pentru Mediu. De altfel, în contenciosul administrativ, tribunalul a verificat prejudiciul creat de autoritatea aflată în raport direct cu persoana prejudiciată neavând relevanță în acest caz destinația dată ulterior sumei încasate. Faptul că taxa încasată are ca destinație fondul de mediu nu generază o obligație de garanție a AFM, raporturile între autorități urmînd a fi reglate prin mecanisme bugetare, iar nu prin acțiuni în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii cererii reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, iar în cazul păstrării soluției asupra cererii principale, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ.
În motivarea recursului arată că prima instanță a respins în mod nelegal excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere prev. OUG nr. 50/2008 din cuprinsul cărora rezultă că taxa de poluare pe care reclamantul a achitat-o nu s-a făcut venit la bugetul de stat aflat în administrarea AFP Sector 2, ci la bugetul F. pentru mediu administrat de AFM. Prin urmare, nu există un raport juridic fiscal privind încasarea taxei care să justifice calitatea procesuală pasivă a pârâtei-recurente.
Pentru aceleași argumente, recurenta arată că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a AFM, care este beneficiarul real al taxei, AFP Sector având numai atribuția legală de stabilire a cuantumului taxei.
Pe fondul cererii principale, apreciază ca inexistentă incidența în cauză a prev. art. 110 TFUE, care are în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Taxa de poluare nu este contrară acestor dispoziții comunitare, principiul „poluatorul plătește” fiind acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Și cu privire la obligarea sa la plata dobânzii, recurenta critică sentința primei instanțe, arătând că nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 124 din Codul de procedură fiscală pentru acordarea dobânzii.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant M. G.-C. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente în cererea principală a fost în mod legal și temeinic respinsă de către prima instanță, având în vedere care sunt părțile raportului juridic în cauză. Prin cererea introductivă s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitată de către reclamantă, invocându-se refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la restituire, în baza cererii adresate pe cale administrativă de către reclamantă.
Prin urmare, raportul juridic de drept administrativ invocat în cauză are ca părți pe reclamant și pe pârâta AFP Sector 2, în calitate de organ fiscal care a emis decizia de calcul a taxei de poluare, care a încasat taxa și care a refuzat restituirea acesteia la cererea reclamantului.
Aspectul invocat de recurentă în susținerea excepției, privitor la virarea taxei încasate într-un cont deschis pe numele Administratiei F. pentru Mediu, nu este de natură să înlăture legitimarea sa procesuală pasivă în cererea reclamantei.
Cât privește fondul cererii principale, prima instanță a procedat la o corectă analiză a compatibilității dispozițiilor din OUG nr.50/2008 care au instituit taxa de poluare cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE).
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împrejurare constatată legal de instanța de fond.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Cât priveste criticile referitoare la acordarea dobânzii, acestea sunt nepertinente, sentința recurată nedispunând în sensul invocat de către recurentă.
Cât privește soluția pronunțată în privința cererii de chemare în garanție a AFM, Curtea constată că prima instanță a reținut greșit nerelevanța destinației sumei încasate cu titlu de taxă de poluare și care, potrivit OUG nr. 50/2008, s-a făcut venit la un buget distinct administrat de chemata în garanție. Aceste împrejurări sunt relevante în raporturile dintre pârâtă și chemata în garanție, iar posibilitatea reglării situației prin mecanisme bugetare nu este de natură a împiedica exercitarea acțiunii în garanție, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 60 C.proc.civilă raportat la prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008, existând o obligație a chematei în garanție de despăgubire a obligatei din cererea principală.. În acest sens sunt și prevederile art.13 din Legea nr.9/2012, conform cărora cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz.
Pentru toate aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, respectiv obligării chematei în garanție AFM să achite AFP sector 2 București suma la plata căreia aceasta din urmă a fost obligată în favoarea reclamantului, menținând restul dispozițiilor sentinței.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3092/3.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G.-C., intimata-pârâtă DIRECȚIA DE FINANȚE PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și, în consecință:
Obligă chemata în garanție AFM să achite pârâtei AFP sector 2 suma de 2484 lei reprezentând taxa de poluare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | E. C. V. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
I. C. B. |
Red.VEC/tehnored.SI/Jud. fond – M. R.E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2400/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 195/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
