Conflict de competenţă. Sentința nr. 1848/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1848/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 2315/202/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1848
ȘEDINȚA DIN CAMERĂ DE CONSILIU DE LA 05 iunie 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: D. C. V.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Călărași în cauza privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata C., având ca obiect „plângere contravențională”.
Cauza a fost luată în Camera de Consiliu fără citarea părților conform art.22 alin.5 C.pr.civ.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cornetu sub nr. _ la data de 01.02.2012, petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._, dresat la data de 14.04.2011, de agent constatator din cadrul intimatei C.N.A.D.N.R. S.A. – C., cu sediul în București; ..401 A, Sector 6, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal mai sus-amintit și exonerarea de la plata amenzii.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 13.03.2013, Judecătoria Cornetu, a scos cauza după rol și în temeiul art. 23 alin.1 și 4 rap. la art. 3 din Lg.2/2013 a dispus trimiterea cauzei, pe cale administrativă la Judecătoria Călărași.
Această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. XXIII al.1 din Legea 2/2013, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „ procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar pe de altă parte, „ la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal în curs de judecată la data schimbării potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite” ambele teze conformându-se însă reguli potrivit căreia ele „ se judecă de instanțele devenite competente să le judece” legiuitorul dorind astfel că asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală cât și pe verticală.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Călărași la data de 12.04.2013, sub nr._ .
Prin sentinta civilă nr. 1290/07.05.2013, Judecătoria Călărași a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov, a constatat.ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Călărași și Judecătoria Cornetu și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Pentru a pronunta această sentintă, Judecătoria Călărași a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr.2/2001, prin art. III alin.2 care introduce după art.10 din O.G. nr. 15/2002, art.101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul"
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr.2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii, însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. l din Legea nr.2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „ procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin.2 și 3 din art. XX precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă aliniatul respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. I se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr.2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr.2/2013, nu și celor în curs de soluționare.
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.2/2013, la data de 01.02.2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost, A2 km 12+450 m.p., Glina, jud. Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art.32 alin. l din O.G. nr.2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
De asemenea instanța a avut în vedere și faptul că ICCJ a avut ocazia să se pronunțe anterior asupra unor conflicte negative de competență generate de interpretarea acelorași dispoziții legale, stabilind că au rămas competente instanțele investite inițial, înainte de . Legii nr. 2/2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 31.05.2013.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că litigiul dedus judecății este dat în competența Judecătoriei Călărași, având în vedere că dispozițiile art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013 nu se referă exclusiv la procesele în primă instanță din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci și la procesele în primă instanță în materie contravențională. Altfel spus, textul se referă pe de o parte la procesele în primă instanță, iar pe de altă parte la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Aceasta în condițiile în care alin. 4 al aceluiași articol prevede trimiterea dosarelor pe cale administrativă la instanțele competente să le judece în cazurile prevăzute la alin. (1)-(3). Această reglementare nu s-ar fi justificat dacă intenția legiuitorului ar fi fost în sensul trimiterii pe cale administrativă la instanțele devenite competente exclusiv în privința proceselor din materia contenciosului administrativ și fiscal – în acest caz s-ar fi prevăzut măsura trimiterii doar pentru cazurile prevăzute la alin. 2, 3. Cum normele juridice trebuie interpretate în sensul aplicării, Curtea apreciază că și procesele în primă instanță în materie contravențională trebuie trimise pe cale administrativă la instanțele devenite competente să le judece potrivit art. III din Legea nr. 2/2013.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 22 alin. 2 c.p.c. Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petenta ., cu sediul în Călărași, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. SA C. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..401 A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Călărași.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. V. E. CHIRĂNUȘ
Red.DV, tehnored.EC/4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 3/2013. Curtea de... | Cetăţenie. Decizia nr. 4811/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
