Pretentii. Decizia nr. 2990/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2990/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 5015/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2990
Ședința publică de la 27.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR - J. A.
JUDECĂTOR - C.-N. L.
GREFIER - G. A. M.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 1233/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, Complet Specializat în C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. M. și intimatul-chemat în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine a răspuns intimatul-reclamant prin avocat T. C. R. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta-pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor recursului.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 30.10.2012 sub nr._, reclamantul L. M. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Z.,solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5529 lei plătită cu titlu de taxă de poluare prin chitanța . A nr._ și dobânda legală aferentă calculată până la data restituirii efective .
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat în esență că a cumpărat din Germania autoturismul marca Mercedes Benz ,înmatriculat pentru prima dată în această țară ,iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare, în cuantum de 5529 lei ,taxă achitată în contul Trezoreriei orașului Z..
Susține reclamantul că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 110 din Tratatul CE care interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care pentru mașinile achiziționate din România, chiar și la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxă dacă sunt deja înmatriculate .
De asemenea, a arătat reclamantul că, în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare .
P. urmare, reclamantul a concluzionat că taxa achitată pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, a arătat că jurisprudența Curții europene este în sensul că ,obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență ,prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ,rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
La fel, a precizat reclamantul că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre .
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 148 din Constituția României ,110 din Tratatul CE art. 117 lit.d din Codul de proc. fiscală.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisurile de la filele 5-13 .
P. întâmpinarea formulată la data de 26.11.2012 ,pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Z. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă susținând că reclamantul nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond ,AFP a orașului Z. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, susținând că reclamanta nu se află în vreun caz expres prevăzut de lege pentru a fi exonerat de plata taxei auto ,taxa colectată în temeiul OUG nr. 50/2008 fiind efectul cererii unilaterale a contribuabilului reclamant.
P. aceeași întâmpinare, pârâta AFP Z. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru mediu ,susținând că taxa încasată de la reclamant nu este venit la bugetul consolidat al statului ci este o taxă încasată și administrată de Administrația Fondului pentru Mediu,astfel că sumele urmează a se restitui din contul Administrației Fondului pentru Mediu ce este deschis la unitățile de Trezorerie din cadrul DGFP.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii,Tribunalul reține că această excepție este nefondată din următoarele considerente ;
P. decizia de calcul al taxei de poluare provenite de la autovehicule reclamantului i-a fost calculată o taxă de poluare de 5529 lei pentru autoturismul second –hand marca Mercedes Benz achiziționat în anul 2010 .
Plata acestei taxe era necesară reclamantului pentru a putea înmatricula autoturismul în România.
Potrivit art.117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, se poate restitui, la cerere, debitorului fiscal suma plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Potrivit art.135 din Codul de procedură fiscală „Dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 iunie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire”.
În acest sens a fost pronunțata și Decizia nr. 24 din 14.11.2011 a ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al României
Cu privire la fondul cauzei ,examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că reclamantul, în anul 2010 a achiziționat din Germania un autoturism second hand ,marca Mercedes Benz, înmatriculat în această țară în anul 2007, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare, în cuantum de 5529 lei ,taxă achitată conf. chitanței . A nr._, în contul Trezoreriei orașului Z..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
P. urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant în anul 2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
P. urmare, apreciază instanța că prin aceste modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul CE, întrucât instituie atât o discriminare între autoturismele second – hand înmatriculate deja într-un stat membru al uniunii europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second – hand deja înmatriculate în România și, mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi,, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi.
Ori, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
De asemenea, OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin.4 prevede că „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu”.
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu” deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
În raport de cele expuse, Tribunalul constatând că taxa de poluare achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului marca Mercedes Benz în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratat, prin sentința civilă nr. 1233/13.12.2012, a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta Administrația Finanțelor publice Z. la restituirea taxei de poluare în cuantum de 5529 lei încasată cu chitanța . A nr._ cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea reclamantei.
De asemenea,a fost admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Z. și obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a orașului Z. suma de 5529 lei cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea pârâtei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului Teleorman, în numele Administrației Finanțelor Publice Z., pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului și modificarea acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii, având în vedere următoarele:
1. Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal și a fost data cu aplicarea greșita a legii ( art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea având ca obiect anulare act administrativ, restituire taxa de poluare.
Potrivit prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule "(1) Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta.
(4) Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu."
Având în vedere acest text de lege, Administrația Finanțelor Publice Z. a calculat cuantumul taxei, însă plățile se virează într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu. Față de această situație, beneficiar al acestor sume de bani este Administrația Fondului pentru Mediu.
Restituirea taxei de poluare se poate solicita, doar ca diferențe de taxe plătite, în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.
a) Conform art. 12 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisii poluante, ,, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România. "
b) Se poate solicita restituirea diferenței de taxa în situația prevăzuta de art.. 7 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisii poluante care prevede:,,(1) Contribuabilului care a plătit taxa i se restituie valoarea reziduală a acesteia, conform alin. (3), în cazul în care un autovehicul pentru care s-a plătit, în România, taxa pe poluare pentru autovehicule, definită la art. 2 lit. k), sau taxa prevăzută de prezenta lege este ulterior scos din parcul auto național"
Întrucât acțiunea formulata de către reclamantul L. M. nu se poate încadra în niciuna dintre aceste situații legale în care se poate solicita restituirea taxei de poluare, cererea acestuia este neîntemeiată în drept.
Cu privire la aspectele de nelegalitate ale la OUG nr. 50/ 2008, în baza căreia a fost calculata și plătită taxa de poluare, pe care le invoca reclamantul, consideră ca acestea sunt aprecieri subiective irelevante care nu pot fi apreciate ca fiind motive întemeiate în susținerea acțiunii.
P. instituirea taxei de poluare, prevăzuta de OUG Nr. 50/2008, nu sunt încălcate prevederile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene ( modificat și renumerotat cu art. 11c din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), întrucât aceasta nu poate fi asimilata N impozitelor interne, deoarece taxa de poluare este perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.
Din jurisprudența constanta a Curții de Justiție a Comunităților Europene, rezulta ca Tratatul Uniunii Europene nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa de poluare intra în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
P. aprobarea HG nr. 686/2008, privind No/mele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generala standard, .reprezentând reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
În măsura în care reclamantul considera ca aceasta taxa este nelegala, avea posibilitatea de a cere obligarea autorităților în drept a efectua înmatricularea autoturismului, sa procedeze astfel, fără solicitarea plații taxei de poluare.
Deși în aceasta cauza, reclamantul solicita anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare, considerând-o nelegala, prin plata taxei de poluare, reclamantul a înțeles sa se conformeze dispozițiilor OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Actul normative în baza căruia a fost calculata și încasata taxa de poluare a cărei restituire se solicita, este un act normativ în vigoare, cu aplicabilitate generala, astfel ca, în măsura în care s-ar constata ca acesta contravine normelor comunitare, procedurile legale în materia elaborării și adoptării actelor cu caracter normativ, impun abrogarea expresa a acestor dispoziții de către organul emitent.
Mai mult decât atât, eventuala nelegalitate a dispozițiilor OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, nu poate face obiectul controlului exercitat de o instanța judecătoreasca, în cadrul unei acțiuni având ca obiect restituirea taxei de poluare.
Potrivit art. 126, alin. 2 din Constituția României,,Competenta instanțelor judecătorești și procedura de judecata, sunt prevăzute numai prin lege", astfel, nicio lege în vigoare nu acorda competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine Curții Constituționale sau Parlamentului României, singurele în măsura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de poluare, contravine Constituției sau Tratatelor Uniunii Europene și sa adopte hotărâri în consecința.
Totodată, se retine ca instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prin OUG nr. 50/2008, reprezintă voința legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa o respecte, în baza art. 13 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, conform cărora „interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului, în scopul realizării cerințelor legii, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor constituționale, numai Parlamentul sau Guvernul, pe baza delegării legislative, sunt abilitate sa adopte masuri legislative, pentru modificarea și completarea actelor normative interne, pentru asigurarea compatibilității acestora cu dreptul comunitar.
În situația în care instanța ar admite cererea reclamantului și ar dispune exonerarea acestuia de la plata taxei de poluare, instanța judecătoreasca s-ar substitui autorităților cu atribuții în elaborarea actelor normative, în condițiile în care atributul exclusiv al instanțelor judecătorești este aplicarea legislației specifice actului dedus judecații.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și, în consecință, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii intimatului reclamant L. M. .
În drept, au fost invocate prevederile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
În esență s-a arătat că, potrivit art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare intervine cu ocazia primei înmatriculări în România, că, legislația națională nu contravine Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, că, deși potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție tratatele constitutive ale UE au prioritate față de legile interne contradictorii, autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru, că, în fine, restituirea solicitată nu se încadrează în niciuna dintre situațiile stabilite de art. 117 literele a-h, din OG 92/2003.
De asemenea, s-a arătat că, principiul poluatorul plătește este acceptat și la nivelul UE.
Instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, taxa de poluare nu era datorată de reclamant față de dispozițiile Tratatului UE, care primează față de dispozițiile interne contradictorii.
Jurisprudența CJUE, în interpretarea art. 110 din Tratat, este în sensul că, prevederile naționale fiscale nu trebuie să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, în favoarea produselor de pe piața națională.
Deși în vigoare dispozițiile OUG 50/2008, ele nu sunt în acord cu principiile instituite prin Tratatul UE.
În preambulul actului normativ, puterea executivă a justificat necesitatea adoptării acestui act, prin aceea că, este necesară asigurarea protecției mediului.
Potrivit art. 4 din ordonanță, taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România însă nu face distincție între autoturismele produse în România sau într-un stat membru.
Din actul normativ menționat rezultă că, dacă autoturismul a fost anterior înmatriculat în România nu se plătește taxă la o nouă înmatriculare însă se percepe această taxă dacă autoturismul a fost înmatriculat prima dată într-un stat membru.
Această reglementare, în mod evident, este discriminatorie și descurajează achiziționarea de autoturisme second hand din spațiul comunitar.
P. urmare, în mod corect judecătorul fondului a reținut incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, care consacră principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar.
De altfel, în cauzele T. contra România și N. contra României, CJUE a arătat că, taxa de poluare instituită de legislația românească este de natură să descurajeze importul și punerea în circulație a autovehiculelor cumpărate din alte state membre, contrar dreptului UE.
Având în vedere că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c și nici alte motive de recurs pe care instanța să le ia în considerare din oficiu, potrivit art. 312 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul declarat ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1233/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, Complet Specializat în C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. M. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. T. C. R., cu sediul în municipiul A., ., .. A, ., și intimatul-chemat în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Șurculescu F. J. A. C.-N. L.
GREFIER,
G. A. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3803/2013.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2170/2013.... → |
|---|
