Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3803/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3803/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 61920/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3803
Ședința publică de la data de 30.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - S. P.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S. 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3888/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul –reclamant C. I. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică de grefierul de ședință se prezintă intimatul-reclamant prin apărător I. S. D. cu delegație la dosarul de fond, lipsind recurenta-pârâtă și intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:Curtea, ca urmare a reorganizării ANAF, dispune rectificarea citativului în sensul că a dobândit calitate de recurent-pârât Serviciul Fiscal al Sectorului 1 București.
Apărătorul intimatului-reclamant învederează instanței că a studiat dosarul la prima oră și înțelege să invoce excepția tardivității declarării recursului cu consecința directă a anulării acestuia, Curtea urmând să observe că sentința instanței de fond a fost comunicată către recurentă la data de 05.03.2013, iar către Administrația F. pentru Mediu la data de 06.03.2013. Se raportează numai la A. S. 1. I s-a comunicat recurentei sentința pe data de 05.03.2013, iar recursul a fost depus pe data de 21.03.2013 direct la Registratură, exact în a 16 a zi a termenului de recurs. În aceste condiții nu a fost vorba de week-end, nici de sărbători legale, invocă excepția tardivității declarării recursului.
Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității introducerii recursului, având în vedere că termenul se socotește pe zile libere, astfel că 21.03.2013, data introducerii recursului este ultima zi a termenului.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului, în primul rând face referire la practica constantă atât a Tribunalului București cât și a Curții de Apel în ceea ce privește respingerea recursurilor formulate de Administrația Finanțelor Publice. Învederează chiar soluții pronunțate de prezentul complet pe care le va depune prin note de concluzii scrise prin e-mail până la sfârșitul ședinței de judecată.
În privința recursului pe lipsa calității procesuale pasive a recurentei-pârâte A. S. 1 excepția urmează să fie respinsă având în vedere că așa cum s-a decis în mod constant, temeinic și legal de către Tribunalul București și Curtea de Apel, raportul juridic fiscal s-a născut între intimatul-reclamant C. I. și recurenta-pârâtă A. S. 1. Aceasta din urmă este cea care a stabilit suma de plată, cea care a încasat suma de bani și faptul că destinația sumei a fost către AFM nu îi este opozabilă. Mai mult decât atât, cu caracter generic, OG nr. 50/2008 este în totală contradicție cu dispozițiile tratatelor internaționale la care România este parte astfel încât acest lucru nu îi este opozabil. Se raportează, de asemenea, la materia contenciosului administrativ – Legea nr. 554/2004 prin care se arată că clientul său a fost în raport juridic direct cu Administrația Finanțelor Publice, a fost prejudiciat în mod direct de A. S. 1 prin stabilirea și încasarea în mod nelegal a taxei.
Pe fondul cauzei, OG nr. 50/2008 a încălcat dispozițiile Tratatului de Instituire a Comunității Europene în special art. 90 paragraful 1. Această taxă de poluare a fost percepută discriminatoriu, clientul său a cumpărat cele două autoturisme în Olanda, erau înmatriculate în Olanda, cu ocazia reînmatriculării în România i-a fost pretinsă și percepută taxa de poluare de către A. S. 1 în mod nelegal. Invocă și practică comunitară.
În privința dobânzii solicitate, solicită respingerea recursului, a cerut dobânda prin acțiunea formulată, în mod legal instanța s-a pronunțat și i-a acordat dobânda fiscală așa cum este legal. În subsidiar, în cazul admiterii recursului, solicită admiterea recursului doar parțial în ceea ce privește dobânda la suma achitată. În ansamblu solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că recurenta a căzut în pretenții, a făcut cereri de restituire atât al A. S. 1, cât și la organele ierarhic superioare, cereri ce au fost refuzate sau au rămas fără răspuns, pârâta a pierdut acțiunea în primă instanță, a căzut în pretenții, deci obligarea ei la cheltuielile de judecată este cu totul întemeiată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3888/15.10.2012, Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția inadmisibilității, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adreselor nr._/24.06.2011 și_/29.07.2011 emise de A.F.P. S1, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. S1 și a admis acțiunea privind pe reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta A. FINANTELOR PUBLICE S. 1 BUCUREȘTI RERPEZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLCIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
De asemenea, a obligat pârâta A.F.P. S1 să restituie reclamantului sumele de_ lei și 1578 lei, reprezentând taxe de poluare, precum și dobânda calculată conform art. 124 cod proc. fisc., precum și la plata sumei de 1078,60 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată împotriva pârâtei A. F. PENTRU MEDIU.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/3/2011, reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtele A. F. PENTRU MEDIU și A. FINANTELOR PUBLICE S. 1 BUCUREȘTI RERPEZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLCIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea adreselor nr._/24.06.2011 și_/29.07.2011 emise de A. S1 și obligarea la restituirea sumei de_ lei reprezentînd taxe de poluare achitate, actualizată cu dobânda legală.
În fapt, reclamantul a aratat că în anii 2010-2011 a achiziționat din UE 2 autovehicule, astfel:
1. TOYOTA tip_ ) KDJ120(k)/LAND CRUISER, norma de poluare E3, . JTEBZ29J_, număr omologare AF 181G1411CA7E3, an fabricație 2005,
2. TOYOTA tip XP11(A)NSP110(H) U. CRUISER, norma de poluare E4, . JTKKH16440J003746, număr omologare AF 182C1311C59E4/2009, an fabricație 2009.
Pentru înmatricularea acestora a fost obligat la plata taxei speciale de poluare, în cuantum de_ lei și 1578 lei. Reclamantul a considerat că taxa prevăzută de OUG nr.50/2008 contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. A mai susținut că, față de disp. art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare.
În drept, a invocat Tratatul CE, Legea nr. 554/2004, C.fisc., C.pr.fisc.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri privind autoturismul și taxa plătită pentru înmatricularea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității tribunalul constată că este întemeiată și va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adreselor nr._/24.06.2011 și_/29.07.2011 emise de A. S1, avînd în vedere că acestea nu sunt actele administrative prin care s-a impus reclamantului plata taxelor, ci doar niște răspunsuri la cereri ale pîrîtului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice S. 1 instanța reține că aceasta este autoritatea care a stabilit suma de bani plătită de reclamant, este parte a raportului juridic fiscal, deci are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond tribunalul constată că reclamantul a achiziționat din UE 2 autovehicule, pentru înmatricularea cărora a plătit taxe pe poluare în cuantum de_ lei și 1578 lei.
Reclamantul s-a adresat pîrîtei pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pîrîta a refuzat restituirea taxei.
Tribunalul consideră că refuzul de restituire a taxei este nejustificat.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania și cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu și pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in țara. Așadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrarii in Romania a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu, corect - `poluatorul plateste` -, sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs în România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinata sa descurajeze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul va admite acțiunea și va obliga pârâta A. S1 să restituie sumele de_ lei și 1578 lei, reprezentând taxe de poluare, precum și dobânda calculată conform art. 124 cod proc. fisc.
Instanța va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei AFM întrucât această autoritate nu este parte a raportului de drept fiscal și n au prejudiciat reclamantul, neîncasând suma de bani plătită. Faptul că taxa încasată are ca destinație fondul de mediu nu generază o obligație de garanție a AFM. Singura autoritate care a prejudiciat reclamantul este A. S. 1 independent de faptul că suma încasată de aceasta are ca destinație fondul de mediu. Prejudiciul a fost cauzat la data încasării necuvenite a sumei și nu ulterior prin virarea acesteia către Fondul pentru Mediu. De altfel, în contenciosul administrativ, instanța verifică prejudiciul creat de autoritatea aflată în raport direct cu persoana prejudiciată neavând relevanță în acest caz destinația dată ulterior sumei încasate.”
Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice S. 1 București a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 01.04.2013, sub nr._, prin care a solicitat, în temeiul 3041 C.p.c. coroborat cu art. 312 pct. 3 C.p.c., admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. S. 1, cu consecința obligării Administrației F. pentru Mediu la plata sumei de 29.938 lei și a dobânzii de 1.578 lei către reclamant, reprezentând taxa de poluare, precum și respingerea cererii privind obligarea A.F.P. S. 1 la restituirea acestei taxe de poluare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. S. 1, recurenta-pârâtă a considerat că respingerea ei de către instanța de fond este nelegală cât timp rezultă din cuprinsul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, că taxa de poluare se face venit la Administrația F. pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal Administrația Finanțelor Publice S. 1, conform art. 16 din O.G. nr. 92/2003, neexistând nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
În concluzie, a solicitat admiterea acestei excepții, cu consecința obligării Administrației F. pentru Mediu la restituirea taxei solicitate de reclamant.
În ceea ce privește obligarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 1 la restituirea către reclamant a taxei de poluare, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond trebuia să circumstanțieze corect și legal cadrul legislativ, atunci când a dispus analizarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 50/2008, precum și susținerile reclamantului care arată că perceperea taxei de poluare ar încălca dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, instanța de fond în mod greșit pronunțând o sentință fără a dispune o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către părți și fără să constate că există diferență de regim juridic între taxa de poluare și fosta taxă de primă înmatriculare.
Potrivit legislației naționale în vigoare la data plății taxei de poluare, această taxă specială trebuie achitată cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, producție internă sau achiziții din afara țării, cât și pentru autovehicule de mâna a doua, achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din afara spațiului comunitar, chiar dacă acel autovehicul a mai fost înmatriculat în circulație în țara de proveniență.
Comisia Europeană a recomandat reașezarea acesteia pe alte principii, astfel încât nivelul taxei să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculului, păstrându-se totuși principiul „poluatorul plătește”, ceea ce s-a și întâmplat prin abrogarea dispozițiilor Codului fiscal art. 214/1-214/3 și . dispozițiilor art. 14 din OUG nr. 50/2008.
În concluzie, recurenta-pârâtă a arătat că până nu se stabilește dacă s-a născut raportul juridic în temeiul căruia bugetul de stat al României să fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlu de taxă de poluare, nu se poate reține că plata făcută de reclamant, cu titlu de taxă de poluare ar fi nedatorată și încasată ilegal, astfel că instanța de fond nu putea pronunța în mod temeinic și legal sentința recurată.
Referitor la obligarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 1 la plata dobânzii, recurenta-pârâtă a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, întrucât această obligație nu este născută, deoarece nu a expirat termenul legal în care Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 poate restitui taxa de poluare reclamantului, iar reclamantul nu a solicitat, în prealabil, prin cererea de restituire și plata dobânzii, conform art. 124 C.p.c., astfel că acesta nu poate solicita, pe calea acțiunii directe la instanță, plata dobânzii legale aferente sumei achitate.
În ceea ce privește obligarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 1 la plata cheltuielilor de judecată, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea acestei cereri, ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 304 indice 1 C.pr.civ., Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat două taxe de poluare prin chitanța . nr._/06.08.2010 în baza Deciziei de calcul nr._/04.08.2010 și prin chitanța . nr._/21.04.2010 în baza Deciziei de calcul nr._/21.04.2010 emise de pârâta A.F.P. S. 1 București. Reclamantul nu a contestat aceste taxe și, prin urmare, nu se impunea parcurgerea procedurii de contestare prevăzută de art.205 respectiv 209 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, ci a solicitat restituirea taxelor la data de 20.09.2011.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare prevederilor art. 117 din T.F.U.E., astfel că se impune restituirea taxelor de poluare achitate de intimatul reclamant în baza acestor dispoziții.
Sub acest aspect, este de subliniat că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, reluate în cuprinsul dispozițiilor art. 110 TFUE, interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că obligația de plată a taxei de poluare este datorată, astfel cum prevede art. 4 din O.U.G. nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Dacă în privința autoturismelor noi O.U.G. nr.50/2008 nu instituie un tratament juridic diferențiat, se observă că în privința autoturismelor vechi, care au fost înmatriculate anterior într-unul din statele membre U.E., cu excepția României, legiuitorul a înțeles să condiționeze circulația autoturismului de plata unei contribuții pecuniare substanțiale, intitulată taxă de poluare. Este evident în atare context că măsura impusă descurajează libera circulație a acestor bunuri în spațiul comunitar.
Sub acest aspect curtea ia act că prin hotărârea pronunțată la 29.03.2012, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Împrejurarea că reclamantul s-a prezentat de bună voie și a achitat taxele nu conduce la inaplicarea dispozițiilor art.124 din OG nr.92/2003, potrivit cărora:“1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, dobânda legală curge de drept, întrucât, având în vedere obiectul cauzei, refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, nu este necesară emiterea unei decizii privind stabilirea accesoriilor.
În ultimul rând, Curtea constată nefondată și critica recurentei cu privire la greșita acordare a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, întrucât instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., în accepțiunea cărora, partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, astfel că temeiul angajării obligației de plată a cheltuielilor de judecată subzistă atâta timp cât partea pierde procesul, iar partea adversă probează avansarea acestor cheltuieli și nu se află în situația prevăzută de art.275 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea SERVICIULUI FISCAL AL SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3888/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul –reclamant C. I. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.09.2013.
PreședinteJudecător Judecător
G. A. F. S. PavelescuHorațiu P.
Grefier
M. H.
Tehnoredactare Judecător HP/Ex:2
Judecător fond/R. E. M./Tribunalul București
| ← Pretentii. Decizia nr. 3742/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2990/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
