Pretentii. Decizia nr. 989/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 989/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 48024/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 989
Ședința publică de la data de 04.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. A. F.
JUDECĂTOR - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței nr. 2665/12.06.2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D.-C. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recurenta-pârâtă A. Națională pentru restituirea proprietăților a depus la serviciul registratură, la data de 28.02.2013, note de ședință, în dublu exemplar și înscrisuri.
Curtea având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul TribunalulUI București - SCAF sub nr._ /CA/2011, reclamantul D.-C. C., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, a solicitat instanței ca prin hotărîrea pe care o va pronunța să oblige parata la plata 214.857,83 lei reprezentând cea de-a doua transa de 60% din suma stabilită prin Hotărârea nr. 455/11.06.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul N. pentru S., de la data de 11.06.2009, data emiterii hotărârii, si pana la data plații efective.
Prin sentința civilă nr. 2665/12.06.2012, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 214.857,83 lei, reprezentand cea de-a doua transa din despagubirile stabilite prin Hotararea nr. 455/11.06.2009, emisa in temeiul Legii 290/2003, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de crestere a preturilor de consum incepand cu data de 11.06.2009 si pana la data platii efective.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 455/11.06.2009 s-au acordat compensatii in favoarea reclamantului in cuantum de 366.639,09 lei pentru bunurile detinute si abandonate pe teritoriile cedate ca urmare a starii de razboi si aplicarii Tratatului de pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947.
Valoarea totala a compensațiilor care se pot încasa efectiv este de 358.096,39 lei, astfel cum rezulta din cuprinsul hotărârii menționate.
In drept instanta a avut in vedere dispozitiile art.10 al.2 din Legea nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, conform carora ”Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art.8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art.11 alin.1”.
In ceea ce priveste esalonarea despagubirilor Tribunalul a reținut incidența prevederile art.18 al.5 si 6 din HG nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Asadar actul normativ in temeiul caruia a fost solutionata cererea de acordare a despagubirilor, Legea nr.290/2003, prevede un termen inauntrul caruia parata A. N. pentru Restituirea Proprietatilor are posibilitatea de a achita integral sau cel putin prima transa din suma stabilita cu titlu de despagubire, respectiv termenul de un an de la data comunicarii hotărârii comisiei județene ori a municipiului București. In cauza nu s-a depus la dosar dovada comunicarii catre reclamanti a hotaririi emise de Comisia Municipiului Bucuresti aplicarea Legii nr.290/2003, situatie in care termenul se calculeaza de la data emiterii hotaririi, 11.06.2009. Prin urmare, in raport de prevederile legale mentionate, prima transa din totalul despagubirilor a devenit exigibila la data de 11.06.2010, cea de-a doua transa urmand a fi platita in anul urmator, respectiv cel mai tarziu la data de 11.06.2011. Cu toate acestea, parata nu a achitat reclamantului cea de-a doua transa din totalul despagubirilor, desi la acest intreaga obligatie de plata a devenit scadenta.
Instanța nu a reținut împrejurarea că plata este condiționata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie, întrucat o asemenea prevedere ar presupune ca dreptul reclamantilor sa fie afectat de o conditie, nerealizarea acesteia conducand la prelungirea perioadei de plata peste termenul prevazut de lege, ceea ce contravene prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
A sustine ca lipsa fondurilor duce la prelungirea termenului de plata inseamna o incalcare a dreptului reclamantilor, iar nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinatie nu pune la adapost debitorul acestei obligatii, solutia contarara insemnand golirea de continut a dreptului reclamantilor, acestia fiind expusi unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca sine die nealocarea fondurilor, cu consecinta prelungirii in mod arbitrar a termenului de plata prevazut de lege, pe cale de consecinta dreptul reclamantilor ar deveni iluzoriu, iar nu unul efectiv.
Prin urmare, dreptul reclamantului nu poate fi afectat de o conditie pur potestativa din partea debitorului obligatiei de plata.
Intrucât art.18 al.6 din HG nr.1120/2006 menționeaza ca suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior, iar in temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, instanța a constatat ca parata nu si-a îndeplinit obligația de a dispune plata compensațiilor in termenul prevăzut de Legea nr.290/2003, apreciind ca cererea de actualizare, astfel cum s-a solicitat de către reclamant, este întemeiată
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta ANRP, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră Sentința civilă nr. 2665/2012 pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012 de către Tribunalul București, ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente, arătând că, conform art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin begea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate: 52.911.909,15 lei în anul 2007; 17.567.560,94 lei în anul 2008; 20.389.425,80 lei în anul 2009; 38.849.328,80 lei în anul 2010; 39.635.644 lei în anul 2011.
II. în ceea ce privește obligarea la actualizarea sumei de 214.857,83 lei, reprezentând tranșa a ll-a de 60% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 455 din 11.06.2009 emisă de Comisia Municipiului București de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data de 11.06.2009 și până la data plății efective, recurenta susține că conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești.
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: ""compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 leî".
Având în vedere că Hotărârea nr. 455/2009 a fost emisă la data de 11.06.2009, termenul de plată pentru prima tranșă a fost scadent în 11.06.2010, iar termenul de plată pentru cea de-a II-a tranșă a fost scadent în data de 11.06.2011, actualizarea ar trebui făcută pe tranșe după data scadentă.”
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prim prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr .civ., Curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că prin nematerializarea dreptului recunoscut se ajunge la a se afirma existența unui drept eventual, pentru că nu se poate stabili dacă vreodată sumele aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat vor fi suficiente, menținându-se o stare de incertitudine cu privire la drepturile reclamantului.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. (2) despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1).
De asemenea, conform art.18 alin.5 din HG nr. 1120 din 30 august 2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În mod cert, reclamanții se încadrează la litera c din art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006, iar, deși Hotărârea nr.213/17.10.2008 a Instituției Prefectului Județului B., Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a fost emisă la data de 17.10.2008, pârâta nu a achitat nici prima tranșă de 40% din suma stabilită cu titlu de compensații bănești, invocând lipsa disponibilităților bănești, însă, între timp a devenit scadentă deja a doua tranșă din sumă, pârâta neachitând nici o sumă nici pe parcursul soluționării litigiului.
Pe de altă parte, pârâta nu face nici o dovadă asupra lipsei disponibilităților bănești, în ceea ce privește punerea în executare a Hotărârii nr.213/17.10.2008.
În mod cert, autoritățile publice au obligația de a soluționa cererile formulate de cetățeni în termenele și condițiile prevăzute de lege, iar în contextul în care legea condiționează plata drepturilor de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1), nu înseamnă că autoritățile nu trebuie să aibă în vedere soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, prin găsirea disponibilităților bănești în acel exercițiu bugetar sau cel mult în exercițiul bugetar următor.
În speță, durata de aproape 4 ani de la data emiterii Hotărârii de aprobare a compensațiilor, fără ca pârâta să achite cel puțin prima tranșă de 40% din cuantumul compensațiilor, nu reprezintă un termen rezonabil, fiind de a fost de natură să veteme reclamanții în drepturile acestora, drepturi legate de aplicarea dispozițiilor legale privind plata despăgubirilor stabilite, potrivit procedurilor administrative.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art 312 C.pr.civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței nr. 2665/12.06.2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D.-C. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 04.03.2013.
Președinte JudecătorJudecător
G. A. D. M. H. P.
F. B.
Grefier
M. H.
Red/tehnored HP/2ex
Jud. fond B. R.
(Tribunalul București)
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1985/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... → |
|---|
