Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 1308/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1308/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 1839/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1308
Ședința publică de la 11 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanții B. D., C. M., C. R., D. V. M., D. F., D. D., D. S., H. E., I. A. F., I. D. V., I. A. I., M. V., M. F. G., M. F., M. M., M. S., N. P., N. V., O. C., O. M., O. C. FLORENA, P. E., P. O. T., R. A. L., R. M., R. I., S. I., S. I., S. L. G., S. O. I., S. C. A., S. T., S. A. D., S. C., T. P., T. P., T. M., T. F. A., T. C., V. C., V. M., toți prin SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI LUCRĂTORILOR CONTRACTUALI DIN ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT (SFPLC – ANRSPS) în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul Sindicatul Funcționarilor Publici și Lucrătorilor Contractuali din Administrația Națională a Rezervelor de Stat prin reprezentant C. S. și pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale prin consilier juridic D. A. E. cu împuternicire de reprezentare la dosar fila 64, lipsind pârâtul MAI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtul MAI a depus prin serviciul registratură, la data de 28.03.2013, adresă prin care solicită date cu privire la persoana care urmează a gestiona documentul clasificat, iar la data de 03.04.2013 a depus întâmpinare în 2 exemplare; la data de 04.04.2013 a fost înaintată la dosar adresa Compartimentului Informații Clasificate al Curții de Apel București prin care se precizează faptul că a fost depus un înscris cu caracter secret, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, probe de încuviințat și excepții de invocat, Curtea consideră cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului solicită admiterea excepției de nelegalitate astfel cum a fost formulată și neaplicarea prevederilor pct. 22 din Ordinul nr. S/214/2011 pentru considerentele expuse pe larg în cererea introductivă de instanță, precizând faptul că acest ordin încalcă prevederile imperative ale Legii nr. 285/2010, fiind excesiv de clasificat. De asemenea, potrivit prevederilor OG nr. 30/2007, personalul ANRSPS se transferă cu menținerea funcțiilor deținute și își păstrează posturile și structurile stabilite potrivit legii. Față de cele învederate solicită admiterea excepției de nelegalitate a pct. 22 din Ordinul nr. S/214/2011. Depune în acest sens concluzii scrise.
Având cuvântul, reprezentantul ANRSPS solicită respingerea excepției de nelegalitate, Ordinul nr. S/214/2011 fiind emis în baza și în vederea executării Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Totodată, consideră că ordinele a căror anulare se solicită au fost emise cu respectarea prevederilor legale.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.02.2013 dată în dosarul nr._ Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. administrativ și fiscal a sesizat Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a pct. 22 din Ordinul MAI nr. S/214/2011.
Excepția de nelegalitate a fost invocată de Sindicatul Funcționarilor Publici și Lucrătorilor Contractuali din Administrația Națională a Rezervelor de Stat, în numele și în interesul recurenților-reclamanți B. D., C. M., C. R., D. V. M., D. F., D. D., D. S., H. E., I. A. F., I. D. V., I. A. I., M. V., M. F. G., M. F., M. M., M. S., N. P., N. V., O. C., O. M., O. C. Florena, P. E., P. O. T., R. A. L., R. M., R. I., S. I., S. I., S. L. G., S. O. I., S. C. A., S. T., S. A. D., S. C., T. P., T. P., T. M., T. F. A., T. C., V. C., V. M., în cadrul dosarului nr._, având obiect anulare act administrativ.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanții au arătat că, deși Ordinul a cărui nelegalitate se solicită reprezintă punerea în aplicare a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin acesta se atestă o altă situație juridică decât cea prevăzută în art. 28 Anexa VII din Legea nr. 284/2010, potrivit căruia personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională ori în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României beneficiază de majorarea soldei/salariului de funcție/salariului de bază cu cinci clase de salarizare”.
S-a apreciat că prin acest ordin se încalcă prevederile imperative ale Legii nr. 285/2010.
Potrivit principiului legalității care generează activitatea autorităților administrației publice, autoritățile administrative au dreptul de a acționa pe baza și în executarea legii, dar au și obligația de a o face în condițiile prescrise de lege. Reclamanții au apreciat că prin emiterea acestui act, competența materială (înțeleasa ca grad de întindere a atribuțiilor sau sfera de cuprindere a lor) a autorității a fost depășită, stabilind față de lege alte categorii de persoane care beneficiază de acest drept. Prin urmare, o condiție esențială la stabilirea legalității unui act administrativ nu a fost respectată. Fiind un act secundum legem, actul administrativ va trebui sa fie întotdeauna conform cu conținutul legii și a celorlalte acte normative pe care le pune în aplicare.
De asemenea, s-a menționat că, fiind un act administrativ unilateral cu caracter normativ, ordinul nr. S/214/2011 trebuia adus la cunoștință prin publicitate, autoritățile administrației publice neavând posibilitatea legala de a alege alte modalități de publicare. În acest sens, s-a arătat că acest act este clasificat, angajatorul neaducând la cunoștință nici persoanelor interesate aspectele prevăzute de Ordin.
Prin aplicarea prevederilor acestui ordin se încalcă principiul egalității în drepturi și se creează situații juridice discriminatorii față de persoane care sunt încadrate în alte structuri ale administrației publice centrale, ceea ce contravine principiului consacrat atât de art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor din Constituția României, cât și de art. 14 din Convenția Europeana și anume dreptul la nediscriminare. Se creează astfel premisele unei discriminări între persoane, care, deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .
Pârâtul M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare la data de 03.04.2013, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că autorii excepției de nelegalitate nu și-au îndeplinit obligația de a indica motivele de nelegalitate, prezentând fie argumente teoretice referitoare la excepția de nelegalitate, fie arătând la modul generai textele de lege considerate a fi încălcate.
Pârâtul a arătat că, în vederea aplicării art. 28 din Capitolul II al Anexei nr. VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și în temeiul art. 95 din Anexa nr. VII la același act normativ, a fost emis Ordinul M.A.I. nr. S/214/2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I.. care la pct. 22 al Anexei nr. 1 la ordin prevede, pe de o parte, că majorarea soldei/salariului de funcție/salariul de bază pentru personalul militar" și civil din unitățile aparatului central al M.A.I. se prevăd în mod distinct în statele de organizare ale acestora și în ordinul/dispoziția de numire, iar pe de altă parte, că în anul 2011 dispozițiile art. 28 din Capitolul II al Anexei nr. VII la Legea nr. 284/2010 nu se aplică.
Această ultimă prevedere a fost inserată în cuprinsul ordinului având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar cuantumul brut al acestor drepturi se va stabili în anul 2011 ținându-se seama se gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la data de 31.12.2010.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând excepția de nelegalitate ce face obiectul prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 28 din Legea nr. 284/2010 „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională ori în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 5 clase de salarizare”.
În aplicarea acestor dispoziții, a fost emis Ordinul MAI nr. S/214/2011 prin care au fost adoptate normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M. Administrației și Internelor, care la pct. 22 prevede că majorarea soldei de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cu 5 (cinci) clase de salarizare pentru personalul militar, polițiști și personalul civil se aplică doar unităților aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor, acest punct fiind criticat în cauza de față pe calea excepției de nelegalitate.
Astfel cum rezultă din întreaga expunere a motivelor de nelegalitate, autorii excepției de nelegalitate critică pct. 22 din Ordinul MAI nr. S/214/2011, în esență, pentru că ar atesta o altă situație juridică decât cea prevăzută de art. 28 din Legea nr. 284/2010, respectiv anihilează dreptul la majorarea soldei/salariului de funcție/salariului de bază cu cinci clase de salarizare.
Însă, trebuie observat că nu prin pct. 22 din Ordinul MAI nr. S/214/2011, criticat pe calea excepției de nelegalitate, a fost instituit dreptul de a beneficia de majorarea soldei/salariului de funcție/salariului de bază cu cinci clase de salarizare în favoarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din unitățile aparatului central al M. Administrației și Internelor, ci prin dispozițiile art. 28 Legii nr. 284/2010, citate anterior.
Instanța reține că potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 „(3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.”
În această ordine de idei, instanța apreciază că legalitatea actului normativ criticat poate fi discutabilă numai în situația în care pct. 22 din Ordinul MAI nr. S/214/2011 ar cuprinde dispoziții potrivnice sau peste prevederile legii în aplicarea căreia a fost adoptată și aceste dispoziții ar forma obiectul controlului jurisdicțional. Or, atare ipoteză nu se regăsește în cauza dedusă judecății, prin pct. 22 din Ordin prin aplicate în tocmai dispozițiile art. 28 din Legea nr. 284/2010.
În ceea ce privește critica reclamanților privitoare la nelegalitatea pct. 22 din Ordinul nr. S/214/2011 ca urmare a nepublicării acestuia, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative în conformitate cu care „În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Însă ordinul MAI nr. S/214/2011 nu are caracter normativ, ci individual, reglementând normele metodologice privind salarizarea și ale drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M. Administrației și Internelor, astfel încât instanța apreciază că acesta nu trebuie publicat în Monitorul Oficial pentru a-și produce efectele. De asemenea, instanța are în vedere și dispozițiile art. 11 alin. 2 lit. b din același act normativ potrivit cărora „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: … actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate”. Or, Ordinul MAI nr. S/214/2011 este un act administrativ clasificat, ce are caracter „secret de serviciu”, fiind așadar exceptat de la publicare în Monitorul Oficial.
Referitor la critica reclamanților în sensul că s-ar fi procedat la o secretizare excesivă a Ordinului MAI nr. S/214/2011, instanța atrage atenția asupra dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate prin care se instituie o anumită procedură pe care reclamantul o poate urma, respectiv: „Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ”.
Cu privire la încălcarea principiului egalității în drepturi și crearea de situații juridice discriminatorii față de alte persoane care sunt încadrate în alte structuri ale administrației publice centrale, invocată de reclamanți, instanța amintește în primul rând că dreptul de a beneficia de majorarea soldei de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cu 5 (cinci) clase de salarizare în favoarea personalul militar, polițiști și personalul civil încadrați în unitățile aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor a fost stabilit prin prevederile art. 28 din Legea nr. 284/2010, în cuprinsul pct. 22 din Ordinul MAI nr. S/214/2011 fiind doar preluate aceste prevederi legale, în vederea aplicării lor în concret.
Pe de altă parte, instanța reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că principiul egalității presupune identitate de soluții numai pentru situații identice. Or, în cauza de față, se constată că textul legal criticat nu aduce atingere principiului egalității, în condițiile în care nu se poate reține o situație identică între personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională ori în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României și cei care sunt încadrați în structurile aflate în subordinea acestor instituții.
În plus, instanța observă că, deși reclamanții invocă o situație juridică de discriminare, nu au indicat și dovedit criteriul în baza căruia intervine această discriminare. Or, potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 „(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. (2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.” Așadar, în lipsa unui criteriu determinat, în raport de care să se aplice un tratament diferit, care să aibă ca efect deosebire, excludere, restricție sau preferință, nu se poate reține existența unei situații de discriminare.
Totodată, instanța are în vedere și considerentele expuse în decizia nr. 818/03.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de M. Justiției în Dosarul nr._ al Tribunalului Prahova - Secția civilă, în Dosarul nr.7._ al Tribunalului Iași - Secția civilă și în Dosarul nr.4._ al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale și s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În ceea ce privește criticile formulate de reclamanți cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond în cadrul dosarului nr._, instanța reține că acestea pot forma obiectul criticilor aduse pe cale recursului exercitat împotriva sentinței pronunțate, neputând fi cenzurate de instanța investită cu soluționarea excepției de nelegalitate a pct. 22 din Ordinul MAI nr. S/214/2011.
Nu în ultimul rând, instanța constată că, practic, reclamanții contestă clasificarea făcută cu privire la pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale ca nereprezentând o structură centrală a Ministerului Administrației și Internelor, împrejurare care ar atrage inaplicabilitatea pentru personalul militar, polițiști și personalul civil, încadrat în această instituție, a prevederilor art. 28 din Legea nr. 284/2010 și, implicit, a pct. 22 din Ordinul MAI nr. S/214/2011. Însă, acest aspect vizează soluționarea pe fond a cauzei, așadar ține de legalitatea și temeinica ordinelor care fac obiectul controlului judiciar în cadrul dosarului de fond, înregistrat sub nr._, urmând a fi dezlegat în acel cadru procesual, iar nu excepția de nelegalitate astfel cum a fost invocată.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază excepția de nelegalitate invocată de reclamanți ca neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate formulată de SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI LUCRĂTORILOR CONTRACTUALI DIN ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT pentru reclamanții B. D., C. M., C. R., D. V. M., D. F., D. D., D. S., H. E., I. A. F., I. D. V., I. A. I., M. V., M. F. G., M. F., M. M., M. S., N. P., N. V., O. C., O. M., O. C. FLORENA, P. E., P. O. T., R. A. L., R. M., R. I., S. I., S. I., S. L. G., S. O. I., S. C. A., S. T., S. A. D., S. C., T. P., T. P., T. M., T. F. A., T. C., V. C., V. M., cu sediul ales în București, ., camera 501, sector 5, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE, cu sediul în București, ., camera 501, sector 5, și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. MD
5 ex./14.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 989/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
