Anulare act administrativ. Sentința nr. 1252/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1252/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 400/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA NR.1252
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. H.
GREFIER: C. D.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul V. F., în contradictoriu cu pârâții I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și DIRECȚIA G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2013, 26.03.2013, 02.04.2013, 03.04.2013 și 05.04.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamantul V. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR, I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE (IGJR) și DIRECȚIA G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI nulitatea măsurii punerii la dispoziție începând cu data de 15.06.2011 ; nulitatea absoluta a masurilor premergătoare trecerii in rezerva, respectiv examinarea orala denumita „interviu " in vederea accesării funcțiilor vacante ;nulitatea absoluta a Ordinului de trecere in rezerva nr._/14.09.2011 emis de directorul general al DIRECȚIEI GENERALE DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, iar pe cale de consecință repunerea reclamantului in situația anterioara emiterii Ordinului de trecere in rezerva nr._/14.09.2011, atât in ceea ce privește repunerea in funcția deținuta anterior, respectiv subofițer operativ principal, dar si drepturilor materiale restante si efective, cuprinzând diferența norma de hrana, norma de echipare, solda de grad si funcție, diferența de solda de 25% reținuta pe perioada determinata, care ulterior a fost reținuta pe perioada nedeterminata, de la data trecerii in rezerva si pana la reîncadrarea efectiva.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul arată în esență că, se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea ordinului de trecere în rezervă, dar și prin emiterea actelor premergătoare și ulterioare emiterii acestuia, întrucât, deși măsurile de reducere vizau întregul personalul MAI, au fost vizate doar Jandarmeria Română și I. pentru Situații de Urgență, respectiv cadrele militare, iar la nivelul DGJMB, numai funcțiile operative, nu și funcțiile din cadrul comandamentului unității.
Reclamantul se consideră vătămat întrucât nu a beneficiat de tutelă profesională, la Batalionul 3 Jandarmi desfășurându-și activitatea aproximativ 2 săptămâni, anterior desfășurându-și activitatea la popota cadre, după care a trebuit să dea examen pentru postul de ofițer operativ principal, neavând timpul fizic să studieze legislația specifică.
Reclamantul mai susține că ordinul de punere la dispoziție i s-a comunicat doar verbal, considerându-se vătămat și prin modul de organizare a interviului, întrucât nu au fost comunicate dispozițiile legale și regulamentare în temeiul cărora s-a desfășurat examinarea candidaților, nu s-au respectat termenele de afișare și aducere la cunoștință a metodologiei, tematicii și bibliografiei.
De asemenea, a învederat faptul că, în vederea stabilirii legalității măsurilor de trecere în rezervă, este necesar a se cunoaște care era structura organigramei la data punerii la dispoziție, la data susținerii examinării și la data emiterii ordinului de trecere în rezervă, pentru a verifica dacă a avut loc o reducere efectivă a numărului și felului funcțiilor desființate.
Nu există prevedere legală care să impună ca pentru trecerea în rezervă, în temeiul disp. art. 85 alin.1 lit. „e” din Legea nr.80/1995, să fie necesar să se organizeze și să se susțină examene și cu atât mai puțin interviuri, iar din acest punct de vedere, punerea la dispoziție, examinarea sub forma de interviu și ordinul de trecere în rezervă sunt lovite de nulitate absolută, întrucât exced prevederilor art. 85 alin.1 lit. „e” din Legea nr.80/1995.
Se mai susține că nu au fost acordate măsuri compensatorii, potrivit Legii nr.284/2010, OUG nr.54/2011 și OUG nr.100/1999, astfel încât, de la data trecerii în rezervă și până în prezent nu s-a încasat nici un fel de venit, cu consecințe grave pe plan familial, și nu au fost acordate drepturile restante, respectiv norma de echipare pentru anii 2010-2011, diferența de normă de hrană restantă, diferența de 25% din solda lunară reținută inițial pe perioada de 6 luni, astfel încât și din acest punct de vedere ordinul de trecere în rezervă este lovit de nulitate absolută, întrucât nu este eficace.
În fine, mai arată reclamantul că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau în calitate de cadru militar, după cum rezultă din Recomandarea de serviciu eliberată după trecerea în rezervă, iar la această dată mai existau posturi vacante, ordinul de trecere în rezervă fiind neconstituțional, nelegal și intempestiv, aducându-i atingere drepturilor personale și patrimoniale, demnității sale ca cetățean și cadru militar, iar prin modul de organizare a concursului șansele de reușită erau egale cu „zero”, realizându-se o veritabilă discriminare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.80/1995, modificată și completată, OUG nr.100/1999; OUG nr.54/2011, Legii nr.554/2004, Legii nr.284/2010 și OMIRA nr.665/2008, iar în susținerea acțiunii, reclamantul a depus ordinul de trecere în rezervă, dovada efectuării procedurii administrative prealabile și adresa de răspuns nr._/25.10.2011 emisă de DGJMB.
Pârâtul MAI a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei competentei materiale, având în vedere că în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Atașat întâmpinării, pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 09.03.2012 DGJMB a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială, excepția lipsei procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, anexând Regulamentul privind procedura desfășurării examenelor nr._/24.06.2011 emis de directorul general al DGJMB, Instructajul, Graficul de desfășurare, dovada efectuării instructajului, Tabelul nominal cu notele obținute de candidați; Raportul nr._/21.06.2011;.
De asemenea, IGJ a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială, excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Ulterior, prin cererea completatoare din data de 13.03.2012, reclamantul a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a Ordinului O.M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011, precum și nulitatea absolută a Ordinului Inspectorului G. S.U. nr._/10.06.2011.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor se aprobă prin hotărâre a guvernului.
În acest sens a fost emisă HGR nr. 416/2007 privind structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu anexe cuprinzând numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare.
Reclamantul a fost trecută în rezervă deoarece la nivelul Ministerului Administratei și Internelor s-a dispus disponibilizarea unui număr important de persoane, inclusiv câteva mii de cadre militare.
Această disponibilizare, fiind de natură să modifice în mod substanțial structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor, trebuia dispusă numai prin act normativ de aceeași putere, respectiv numai prin hotărâre a Guvernului României.
În mod cu totul nelegal, a fost emis O.M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011, ordin nesecret și nepublicat, prin care se procedează la modificarea în fapt a HGR nr. 416/2007, care reglementează numărul posturilor pe timp de pace și mobilizare.
Mai mult, în aplicarea acestui OMAI nr._, este emis Ordinul IGJR nr._/10.06.2011, care vine să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare pentru arma Jandarmerie.
Acest ordin al Inspectorului G. al Jandarmeriei Române este cu caracter secret, nepublicat și prin intermediul său au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate IGJR si repartizate pe unități posturile aprobate.
Ambele ordine au aplicabilitate de la data de 15.06.2011, însă la nivelul unităților operative au fost comunicate și au intrat în vigoare prin OZU ( ordin de zi pe unitate) la data 16.06.2011.
Rezultă faptul că, în disprețul legii, un act normativ superior (hotărâre a guvernului României) a fost înfrânt, prin modificare, de o dispoziție cu putere juridică inferioară, respectiv Ordin al ministrului și respectiv Ordin al Inspectorului G. al Jandarmeriei.
Pe de altă parte, prin aceste două acte normative emise de autoritățile publice centrale subordonate Guvernului României, s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, deoarece punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege (inventarea de motive de trecere în rezervă, precum simulacrul de concurs/examen/interviu),dar și prin nerespectarea în mod deliberat a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare m rezervă (plata unor sume reprezentând ajutoare și plăți compensatorii, calitatea de asigurat în sistemul medical de stat etc.).
În același timp, se poate observa cu ușurință că au fost încălcate și alte două acte normative, respectiv Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, prin care se dispune obligativitatea publicării actelor administrative ale autorității publice centrale în Monitorul Oficial al României, dar și dispozițiile Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus o secretizare în mod excesiv a acestor acte normative și nepublicarea acestor acte emise în executarea legii.
Nepublicarea acestor ordine atrage ineficienta lor, inexistența practic din punct de vedere juridic.
Ordinul MAI nr. 1/654/10.06.2011 și Ordinul IGJR nr._/10.06.2011 stabilesc in sarcina unităților, organizarea examenelor pentru departajarea cadrelor militare, astfel Încât, pe cale de consecință, fiecare unitate a elaborat regulamente proprii de organizare și desfășurare a evaluărilor.
Dacă măsura disponibilizării s-a realizat unitar la nivelul Ministerului, dar și la nivelul Inspectoratului G., reclamanta afirmă că nu cunoaște motivul pentru care s-a dispus ca fiecare comandant să realizeze și să aplice un regulament propriu, în condițiile în care Legea nr.80/1995 nu prevede o atare procedură de trecere în rezervă.
Pe de altă parte, dacă aceste ordine criticate pentru nelegalitate se aplică unitar, cu trimitere la Ordinul nr. 665/2008, pentru astfel de măsuri de personal unice trebuie aplicate dispoziții organizatorice unice și nicidecum arbitrare, cum poate înțelege și aplica șeful fiecărei structuri în parte.
Pe de altă parte, având în vedere faptul că mutarea sau promovarea personalului supus măsurilor de disponibilizare ( cadre militare ), pe funcțiile vacante, se putea face la nivelul întregului minister al administrației și internelor și nu numai la nivelul unității la care au fost desființate funcții, rezultă încă o dată faptul că prin delegarea competențelor până la nivelul comandantului de unitate, nu se putea realiza această dispoziție legală, deoarece numai șefii structurilor ierarhice puteau dispune astfel de măsuri.
Astfel, dispoziția în baza căreia la nivelul unității (respectiv la nivelul Inspectoratului Județean al Jandarmeriei) se întocmesc dosarele în vederea ocupării unor funcții ) a fost extinsă nepermis, deoarece aprobarea se face de către eșalon pe baza celor întocmite la unitatea respectivă.
Prin Ordinul M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011 și Ordinul IGJR nr._/10.06.2011, atributul stabilirii structurii și efectivelor Ministerului Administrației și Internelor, respectiv ale Jandarmeriei a trecut de la guvern la comandantul unității militare, deoarece comandantul unității a apreciat asupra legalității și oportunității desființării unor posturi, precum și asupra măsurii trecerii în rezervă a anumitor cadre militare în temeiul disp. art 82 și 85 al. 1 lit e) din Legea nr. 80/ 1995 - Statutul cadrelor militare, fapt ce constituie un alt motiv de nelegalitate al acestor ordine emise de ministru și respectiv de inspectorul general.
Se invocă, de asemenea, în apărările formulate de pârâți, că s-a procedat la aceste măsuri de disponibilizare prin aplicarea HGR nr. 656/2011, publicată în M. Of la data de 30.08.2011, însă se omite, cu bună știință, să se arate faptul că această hotărâre vizează alte categorii de personal din M. Administrației și Internelor, nicidecum jandarmii sau personalul ISU ( sunt vizate Departamentul Schengen, Serviciile publice permise si înregistrări auto, Rezervele de stat, și Arhivele Naționale ).
De asemenea, tot în apărare, pârâții invocă faptul că au fost împuterniciți comandanții unităților militare din subordine pentru a duce la îndeplinire ordinele contestate de reclamantă, or, și de această dată, argumentele pârâților sunt favorabile reclamantei, deoarece se invocă Ordinul M.A.I. nr. S/205/21.09.2011, deci un ordin care a fost emis mai târziu cu o săptămâna decât data trecerii reclamantei in rezervă.
Pentru aceste motive, reclamantul solicită instanței să constate nulitatea absolută a celor două ordine criticate pentru nelegalitate.
La data de 18.04.2012 pârâtul a IGJ a depus la dosarul cauzei, un „Punct de vedere” cu privire la cererea completatoare, extrase din OIGJR nr._/10.06.2011, din Statul de organizare al DGJMB, aprobat prin acest ordin și intrat în vigoare la data de 15.06.2011 și din Statul de organizare al aceleiași unități, intrat în vigoare la data de 01.04.2011 și ieșit din vigoare la data de 15.06.2011.
La data de 24.04.2012 pârâtul MAI formulat întâmpinare față de cererea precizatoare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, depunând OMAI nr. I/654/10.06.2011.
La data de 08.05.2012 au fost depuse la dosarul cauzei HG nr.656/2011, extras din ODGJMB nr. S/_/15.06.2011; adresa nr._/15.06.2011cu tabel anexă.
La data de 30.05.2012, prin adresa nr._/3//24.05.2012 emisă de MAI-Jandarmeria Română, s-a depus la C. Informații Clasificate al instanței în înscris cu caracter ”secret de serviciu”.
Prin încheierea din data de 04.09.2012 a fost respinsă excepția de necompetență materială, iar prin încheierea din data de 20.09.2012 a fost respinsă și excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la capetele de cerere completatoare referitor la anularea OMAI nr. I/654/10.06.2011 și OIGJR nr._/10.06.2011, fiind încuviințată proba cu înscrisuri și transcriptul CD-ului cu interviul profesional al reclamantului.
La data de 11.01.2013 IGJR a depus la dosarul cauzei CD-ul împreună cu transcriptul, privind interviul profesional al reclamantului, iar la data de 15.01.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin încheierea din data de 15.01.2013 s-a solicitat pârâtului MAI să depună la dosarul cauzei, sau la C. Informații Clasificate al instanței, OMAI nr. S/205/21.09.2011 și OMAI nr.S/192/30.08.2010, iar la data de 01.02.2013 s-au depus la dosarul cauzei cele două ordine, în fotocopie declasificată.
La data de 20.02.2013, prin adresa nr._/3/PT/14.02.2013 emisă de MAI-DGJ, s-a depus la C. Informații Clasificate al instanței înscrisuri cu caracter ”secret de serviciu”, respectiv Anexele 2-15 la OMAI nr. S/192/30.08.2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge, ca neîntemeiată prezenta acțiune, pentru considerentele următoare:
Prin Ordinul M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română au fost aprobate organigramele unităților din Jandarmeria Română, lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale Jandarmeriei Române.
În temeiul acestui ordin, Inspectorul G. al Jandarmeriei Române a emis Ordinul nr._ din10.06.2011, prin care a aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate Inspectoratului G. al Jandarmeriei Române și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal.
În executarea acestor două ordine a fost emis Ordinul de trecere in rezerva nr._/14.09.2011 emis de directorul general al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, începând cu data de 15.09.2011.
Prin prezenta acțiune, astfel cum a fost completată, reclamantul a criticat primele două ordine sub aspectul legalității emiterii lor, arătând, în primul rând, că prin ordinul M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 și ordinul nr._ din10.06.2011, emis de IGJR, s-a procedat la modificarea în fapt a H.G. nr.416/2007, act ce reglementează numărul posturilor pe timp de pace și război. Ca atare, reorganizarea unităților și structurilor Jandarmeriei Române nu putea fi dispusă prin ordin ci exclusiv prin hotărâre a Guvernului României.
Sub acest aspect, este de subliniat că prin dispozițiile art.3 din H.G. nr.416/2007 se recunoaște ministrului administrației și internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate, aceleași competențe fiind recunoscute ministrului administrației și internelor și prin dispozițiile art.12 alin.4 din O.G. nr.30/2007.
Prin urmare, critica privitoare la necompetența ministrului administrației și a internelor de a stabili structura organizatorică a unităților proprii și de a dispune reducerea numărului de posturi din aceste unități este nefondată.
În al doilea rând, reclamantul a arătat că deși ordinele contestate au aplicabilitate de la 15.06.2011 au fost comunicate unităților operative la data de 16.06.2011, împrejurare ce nu afectează însă legalitatea acestora, fiind susceptibilă de discuții exclusiv pe marginea executării lor.
În aceeași ordine de idei, Curtea constată că nerespectarea drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă în consecința celor două ordine nu este relevantă pentru aprecierea legalității celor două ordine.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea Legii nr.24/2000 și a Legii nr.202/1998, reclamantul susține că pârâții au încălcat obligația de publicare a celor două ordine în Monitorul Oficial și au dispus, în mod excesiv, secretizarea acestor acte.
Este de precizat, în primul rând, că ordinele contestate în cauza de față nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci reprezintă acte administrative cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităților din Jandarmeria Română, astfel că nu sunt supuse regimului publicării în Monitorul Oficial, prevăzut de art. 11 din Legea nr.24/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.
Obligația de publicare a celor două ordine nu ar subzista nici în ipoteza în care s-ar aprecia că au caracter normativ, fiind de subliniat că în raport de dispozițiile cuprinse în art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, astfel că argumentele reclamantului trase din cuprinsul art.11 al Legii nr.24/2000, ce instituie obligația publicării actelor normative în Monitorul Oficial al României, nu pot conduce la constatarea inexistenței actelor contestate pentru neîndeplinirea obligației de publicare.
Cu atât mai puțin este întemeiată critica privind secretizarea excesivă a celor două ordine, dat fiind faptul că obiectul acestora vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind în afara oricărei discuții că publicarea organigramei Jandarmeriei Române, cu toate detaliile privitoare la unitățile existente și repartizarea posturilor în aceste unități, este susceptibilă să pericliteze ordinea publică.
Față de considerentele mai sus arătate, curtea va respinge capetele de cerere privind nulitatea absolută a Ordinului O.M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011, precum și nulitatea absolută a Ordinului Inspectorului G. S.U. nr._/10.06.2011 ca neîntemeiate.
În ceea ce privește capetele de cerere, din cererea introductivă de instanță, prin care reclamantul a solicitat nulitatea măsurii punerii la dispoziție începând cu data de 15.06.2011; nulitatea absoluta a masurilor premergătoare trecerii in rezerva, respectiv examinarea orala denumita „interviu " in vederea accesării funcțiilor vacante; nulitatea absoluta a Ordinului de trecere in rezerva nr._/14.09.2011 emis de directorul general al DIRECȚIEI GENERALE DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și pe cale de consecință repunerea in situația anterioara, atât in ceea ce privește repunerea in funcția deținuta anterior, respectiv subofițer operativ principal, dar si drepturilor materiale restante si efective, cuprinzând diferența norma de hrana, norma de echipare, solda de grad si funcție, diferența de solda de 25% reținuta pe perioada determinata, care ulterior a fost reținuta pe perioada nedeterminata, de la data trecerii in rezerva si pana la reîncadrarea efectiva, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de cadru militar activ, plutonier, în cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, Detașamentul 3, Batalionul 3, iar prin Ordinul directorului general al DGJMB nr.S/_/15.06.2011, în temeiul art.82 lit. a din Legea nr.80/1995, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului O.M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011 respectiv a Ordinului Inspectorului G. S.U. nr._/10.06.2011, a căror control de legalitate a fost făcută mai sus, începând cu data de 15.06.2011, reclamantul a fost pus la dispoziția unității în vederea încadrării în termen de cel mult trei luni, aflându-se la poziția 623 din Anexă.
Cu aceeași dată, reclamantul a beneficiat, conform art.63 alin.1 din Legea-cadru nr.284/2010, de solda funcției de bază avută, cu excepția soldei de comandă, precum și de celelalte drepturi salariale avute până la data punerii la dispoziție, în condițiile prevăzute de normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
Prin adresa nr._/2/15.06.2011 emisă de DGJMB s-a comunicat Batalionului 3 Jandarmi dispozițiile acestui ordin, precum și anexa cu lista nominală cuprinzând ofițerii și subofițerii puși la dispoziție, reclamantul figurând la poziția 178 și luând la cunoștință sub semnătură, precum și dispoziția ca: în perioada de trei luni, aceștia au obligația să îndeplinească atribuțiile funcționale pe care le-au avut până la momentul punerii la dispoziție; la nivelul unității să se organizeze examene pentru ocuparea posturilor din noul stat de organizare, cu mențiunea că tematica și bibliografia de examen a fost afișată la sediul unității, începând cu data de 16.06.2011.
De asemenea, Curtea mai reține că reclamantului i s-a făcut un instructaj privind desfășurarea examenului, acesta luând la cunoștință sub semnătură de regulamentul de concurs și graficul de desfășurare.
Reclamantul arătat că, se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea ordinului de trecere în rezervă, dar și prin emiterea actelor premergătoare și ulterioare emiterii acestuia, întrucât, deși măsurile de reducere vizau întregul personalul MAI, au fost vizate doar Jandarmeria Română și I. pentru Situații de Urgență, respectiv cadrele militare, iar la nivelul DGJMB, numai funcțiile operative, nu și funcțiile din cadrul comandamentului unității.
Însă, așa cum s-a reținut, urmare a intrării în vigoare a OMAI nr.I/654/10.06.2011, numărul de posturi prevăzute în statele de organizare ale unităților din Jandarmeria Română a fost diminuat cu 3.527 posturi, iar statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate IGJR și listele cu repartiția pe unități/structuri subordonate IGJR, a posturilor aprobate, pe tipuri de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, s-a făcut prin OIGJR nr._/10.06.2011, conform competențelor legale, managementul resurselor umane din punct de vedere al organizării funcționale a unităților și subunităților, pe categorii de posturi și grade militare fiind un atribut exclusiv al acestei autorități, care are competența legală de a stabili ce anume posturi și funcții vor fi afectate de reorganizare.
Din analiza extraselor de stat depuse la dosarul cauze, (filele 65-78 dosar), rezultă că la Batalionul 3 Jandarmi-Detașamentul 3, la data de 01.04.2011, erau prevăzute 66 de funcții, iar la data de 15.06.2011 după . OIGJR nr._/10.06.2011, mai erau prevăzute 60 de posturi, fiind vorba despre o reducere de 6 posturi, la nivelul DGJMP numărul de posturi fiind redus cu 157.
Prin urmare, rezultă că a avut loc o reorganizare reală a autorității pârâte și o reducere efectivă a numărului și felului funcțiilor desființate.
Reclamantul se consideră vătămat prin modul de organizare a interviului, întrucât documentele cu caracter secret incluse în tematică și bibliografie au fost cu greu studiate, având caracter secret, cu o anumită procedură.
Din acest punct de vedere, nu se poate reține o vătămare, întrucât, chiar dacă regimul juridic al înscrisurilor clasificate presupune o anumită procedură, reclamantul nu poate invoca faptul că nu a putut să studieze documentele incluse în bibliografie, aceste reguli fiind aplicabile tuturor persoanelor care manipulează înscrisuri clasificate, inclusiv celorlalți candidați.
De asemenea, nu se poate susține, în sensul admiterii acțiunii, că reclamantul nu a beneficiat de tutelă profesională, întrucât, chiar acesta arată în cererea de chemare în judecată că a fost încadrat ca subofițer administrativ principal, iar numirea la popota cadrelor a fost faptică, de scurtă durată.
Or, în condițiile în care reclamantul avea statutul de subofițer administrativ principal și prin Raportul din data de 23.06.2011 a solicitat aprobarea participării la concurs, pentru ocuparea funcției de subofițer operativ principal, avea obligația să-și însușească cunoștințele specifice acestei funcții, independent de ocuparea temporară și faptică, din ordinul verbal al superiorilor a unei funcții care nu avea legătură cu postul pentru care s-a înscris la concurs.
Examenul a fost organizat în data de 30.06.2011, potrivit Anexei la Dispoziția directorului general al DGJMB nr._/24.06.2011, privind procedura desfășurării examenelor pentru departajarea cadrelor militare/personalului contractual care au ocupat în cadrul aceleiași structuri compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate la nivelul DGJMB, emisă având în vedere Planul de măsuri nr.123.972/15.06.2011 întocmit de IGJR, care stabilea în sarcina comandanților unităților subordonate atribuția de organizare a examenelor pentru departajarea cadrelor militare care au ocupat în cadrul aceleiași structuri/compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate.
Reclamantul a susținut, chiar și în susținerea nelegalității Ordinului O.M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011 și a Ordinului Inspectorului G. S.U. nr._/10.06.2011, că nu era oportună emiterea Dispoziția directorului general al DGJMB nr._/24.06.2011, întrucât era aplicabil OMAI nr.129/23.06.2011, care prevedea o altă metodologie, însă acest din urmă ordin nu se aplică cadrelor militare ci funcționarilor publici cu statut special din cadrul MAI.
Chiar dacă Legea nr.80/1995, nu prevede expres organizarea de examene pentru departajarea cadrelor militare supuse reorganizării, există atribuția conducătorilor structurilor de nivel central, în efectuarea managementului resurselor umane, să stabilească criterii de departajare în aceste situații, astfel încât, așa cum s-a reținut, având în vedere dispozițiile art.5 alin.1 lit.a și b, art.6 alin.1 lit.a și b și alin.3, respectiv art.8 alin.2 lit.b din OMAI nr.665/2008, privind unele activități de management resurse umane în unitățile MAI, a fost adoptată Dispoziția directorului general al DGJMB nr._/24.06.2011, prin care s-a stabilit procedura de concurs.
Reclamantul nu a contestat această procedură, solicitând prin Raportul din data de 21.06.2011 aprobarea participării la concurs, unde s-au înscris 229 cadre militare, fiind respinse 32, printre care și reclamantul, care a obținut nota 3,12.
La dosarul cauzei au fost depuse CD-ul și transcriptul cu interviul luat reclamantului, din care nu se pot reține aspecte subiective prin care reclamantul să fi fost dezavantajat sau discriminat, acesta luând un bilet cu subiectele, după ce în prealabil le-a amestecat, având la dispoziție timpul necesar să-și pregătească răspunsurile, iar întrebările au conținut aspecte specifice activității reclamantului, notarea fiind un apanaj exclusiv al comisiei de examen.
Prin Ordinul nr._/14.09.2011 emis de DGMB reclamantul a fost trecut în rezervă, întrucât în urma reorganizării și a reducerii unor funcții din statul de organizare, nu existau posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții.
Se mai susține că nu au fost acordate măsuri compensatorii, potrivit Legii nr.284/2010, OUG nr.54/2011 și OUG nr.100/1999, astfel încât, de la data trecerii în rezervă și până în prezent nu s-a încasat nici un fel de venit, cu consecințe grave pe plan familial, și nu au fost acordate drepturile restante, respectiv norma de echipare pentru anii 2010-2011, diferența de normă de hrană restantă, diferența de 25% din solda lunară reținută inițial pe perioada de 6 luni, astfel încât și din acest punct de vedere ordinul de trecere în rezervă este lovit de nulitate absolută, întrucât nu este eficace.
Un prim aspect ce se impune a fi reținut este faptul că, neacordarea unor drepturi salariale, așa cum reclamantul a susținut nu poate conduce la nelegalitatea trecerii în rezervă și nici le ineficiența ordinului, ci țin de eventuala plată a unor drepturi salariale de către autoritate reclamantului, cuvenite în baza unor dispoziții legale.
Împrejurarea că nu a fost susținută o probă practică nu poate fi vătămătoare pentru reclamant, în condițiile în care toți ceilalți candidați au susținut examenul pe baza aceluiași regulament.
Capetele de cerere privind plata drepturilor salariale au caracter accesoriu, fiind admisibile doar în situația în care instanța ar fi dispus anularea Ordinului de trecere în rezervă și reîncadrarea reclamantului, astfel încât, eventualele drepturi salariale restante și neacordate pot fi solicitate de reclamant pârâților, printr-o cerere adresată acestora, independent de decizia de trecere în rezervă.
În fine, susținerea reclamantului că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau în calitate de cadru militar, după cum rezultă din Recomandarea de serviciu eliberată după trecerea în rezervă, nu prezintă relevanță, întrucât trecerea în rezervă nu a avut drept cauză acest lucru ci reorganizarea structurii din care reclamantul făcea parte.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. F., cu domiciliul în București, ..1, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1A, sector 1, I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .-11, sector 1 și DIRECȚIA G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 5, . - Fort M., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
P. H. C. D.
Tehnoredactare judecător HP/Ex: 6
| ← Pretentii. Decizia nr. 1329/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1639/2013. Curtea de... → |
|---|
