Anulare act administrativ. Sentința nr. 1639/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1639/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 1997/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1639
Ședința publică din 21.05.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. P. în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, personal, și pârâtul, reprezentat de consilier juridic C. A., cu delegație pe care o depune la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este anulare act administrativ și procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
Reclamantul, personal, arată că, din punctul său de vedere este competentă această instanță, motivând că art. IV din Legea nr. 2/2012 nu are aplicabilitate, actele fiind emise de o autoritatea centrală, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 alin. 1 C.p.civ.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, dosarul trebuind înaintat Tribunalului spre competență soluționare, având în vedere dispozițiile Legii nr. 2/2013, art. IV, obiectul cauzei fiind reprezentat de raportul de serviciu al unui funcționar public.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2013, reclamantul A. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, suspendarea Ordinelor MADR nr. 270/25.02.2013 și nr. 271/25.03.2013 și anularea acestor ordine.
În fapt, arată că este consilier superior în cadrul Direcției Generale de Control și Antifraudă (Corpul de control al ministrului agriculturii) din data de 01.08.2005. În anul 2012 a fost promovat temporar în funcția de conducere de șef serviciu gradul I, clasa 105, la Serviciul Control intern, Antifraudă și Ex-post, ulterior dispunându-se menținerea promovării pentru încă o perioadă de 6 luni, începând cu 03.01.2013.
La data de 25.02.2013, deși a comunicat șefului ierarhic faptul că se află în concediu medical, a fost emis Ordinul MADR 270/2013, prin care îi înceta, cu data emiterii, exercitarea funcției publice de conducere. La aceeași dată, a fost emis și Ordinul 271/2013, prin care a fost detașat, începând cu aceeași zi, 25.03.2013, pe o perioadă de maximum 6 luni la Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie din Localitatea Balotești, pe o funcție de execuție vacantă corespunzătoare, cu menținerea drepturilor salariale.
În drept, a invocat art. 36, art. 89 alin. 1, 2 și 3 și art. 92 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, art. 30 lit. c) și art. 77 din Legea nr. 24/2000 și art. 1, art. 2 și art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a formulat întâmpinare, la data de 28.03.2012, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului la 03.04.2013.
La primul termen, Curtea, având în vedere obiectul acțiunii- anulare, respectiv suspendare acte administrative privind raportul de serviciu (încetarea temporară a funcției publice de conducere, respectiv detașarea funcționarului public), și dispozițiile art. IV din Legea nr. 2/2013, a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței, excepție care urmează a fi analizată cu prioritate, conf. art. 248 C.p.civ.
Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013,
„Articolul 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "ART. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."”
Astfel, având în vedere că reclamantul, funcționar public, a contestat ordinele emise de M. A. și Dezvoltării Rurale prin care i-au fost modificate raporturile de serviciu, Curtea constată că Tribunalul are competența de soluționare a cauzei, motiv pentru care, văzând și disp. art. 129-132 C.p.civ., va admite excepția și va declina competența de soluționare a cauzei in favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. P. în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE în favoarea Tribunalului București-Secția C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./M.C.O.
2 ex./24.05.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1252/2013. Curtea de... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
