Anulare act administrativ. Sentința nr. 1547/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1547/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 968/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1547
Ședința publică din 07.05.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta V. I. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EURO INSOL SPRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, reprezentată de avocat D. C., cu împuternicire avocațială la fila 110 dosar, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este anulare act administrativ și procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamanta, prin avocat, depune acte, respectiv dovada numirii lichidatorului judiciar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul acțiunii.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, și anularea Deciziei nr. 335/31.07.2012 și a Deciziei de impunere nr. F-S3 160/23.06.2011, pentru motivele expuse, pe larg, în acțiune. Motivează că, nici prin întâmpinare, pârâta nu a arătat că înainte de 01.01.2010 art. 128 alin. 8 lit. e) nu avea norme de aplicare. În ce privește faptul generator, reiterează susținerile din acțiune, faptul generator producându-se la momentul predării apartamentelor și automobilelor. Menționează că există un singur apartament predat după data de 01.01.2010. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2013, reclamanta V. I. SRL, prin lichidator judiciar EURO INSOL SPRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚINALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, anularea Deciziei nr. 335/31.07.2012 și a Deciziei de impunere nr. F-S3 160/23.06.2011 emise de pârâtă și, pe cale de consecință, desființarea în întregime a actelor administrative fiscale atacate, cu obligarea organului emitent să emită o nouă decizie de impunere cu o nouă bază de impozitare corespunzătoare.
În fapt, arată că V. I. S.R.L a realizat o emisiune TV numită „100% Adevărat” pentru stimularea vânzării revistei cu același nume în perioada iulie 2009- decembrie 2009. Emisiunea mai sus menționata era difuzata pe OTV săptămânal și premiile erau acordate în conformitate cu Regulamentului Oficial de Participare/Desfășurare a Tragerii la Sorti a Câștigătorilor Premiilor Acordate Abonaților Revistei "100% Adevărat".
Regulamentul a fost autentificat de notar și depus la Ministerul de Finanțe, conform prevederilor art. 43 din Ordonanța nr. 99 din 29 august 2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată: "Regulamentul și/sau orice alt document în baza căruia urmează să se desfășoare loteria publicitară trebuie să fie autentificat și depus la un notar public înainte de începerea operațiunii. în scopul prevenirii desfășurării unor jocuri de noroc deghizate, organizatorul va depune un exemplar al regulamentului și/sau al documentului autentificat, după caz, la Direcția generală management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, până la data începerii loteriei publicitare".
Astfel cum declară și organele de inspecție fiscala, în cadrul acestor emisiuni V. I. S.R.L a promovat și vândut revista "100% ADEVĂRAT", acordând, prin tragere la sorti în cadrul emisiunii mai sus menționate, premii constând în apartamente și autoturisme.
Acordarea de premii s-a făcut pana la data de 12 decembrie 2009, când a avut loc ultima emisiune televizata și pentru care, conform punctului 5.14 din Regulament, a fost întocmit și autentificat de către notar și semnat de către organizator procesul verbal cu numele și prenumele câștigătorilor, numerele de telefon și premiile acordate.
Punctul 6.5 din Regulament prevede faptul material al predării cheilor și documentelor autovehiculelor ori al predării cheilor apartamentelor, urmând după aceea definitivarea contractelor.
In data de 24.01.2011, debitoarea a solicitat decontul de taxa pe valoare adăugata cu sume negative cu opțiune de rambursare, înregistrata la Agenția Naționala de Administrare Fiscala cu numărul_.
Ca urmare a acestei solicitări, reprezentanții Administrației Finanțelor Publice Sector 3 au efectuat un control de fond pentru perioada 05.05._10, finalizat prin întocmirea Raportului de inspecție fiscala nr. F-S3 112/23.06.2011.
In temeiul raportului de inspecție fiscala antementionat, a fost emisa Decizia de impunere nr. F-S3 160/23.06.2011 prin care organele fiscale au respins cererea de rambursare TVA formulata de către debitoare.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, debitoarea a formulat contestația înregistrata la Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala sub nr._/08.08.2011, solicitând desființarea Deciziei nr. F-S3 160/23.06.2011 și obligarea organelor fiscale la emiterea unei noi decizii de impunere având baza de impozitare corespunzătoare.
La data de 31.07.2012, Agenția Naționala de Administrare Fiscala-Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor a emis adresa de înaintare nr._ comunicând împreuna cu aceasta Decizia nr. 335/31.07.2012 prin care a soluționat contestația.
Prin Decizia nr. 335/31.07.2012, comunicata lichidatorului judiciar în data de 02.08.2012, Agenția Naționala de Administrare Fiscala a decis respingerea contestației ca neîntemeiată, motivându-se că „nu poate fi reținut în soluționarea favorabila a contestației argumentul contestatoarei potrivit căruia transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor a avut loc cel mai târziu în luna decembrie 2009, data ultimei emisiuni, data la care nu erau în vigoare prevederile pct. 6 alin. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece, așa cum s-a reținut și în considerentele prezentei decizii, transferul dreptului de proprietate a avut loc, în fapt, în anul 2010 și nu în anul 2009, așa cum susține contestatara” iar în ceea ce privește majorările de întârziere în suma de 723.026 lei aferente taxei pe valoare adăugata se retine ca „stabilirea de majorării de întârziere aferente taxei pe valoare adăugata în sarcina contestatoarei reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul”.
La data pana la care s-a desfășurat ultima emisiune în cadrul căreia au fost acordate premii prin tragere la sorti, respectiv data de 12 decembrie 2009, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal nu fusese modificata prin OUG nr. 109 din 7 octombrie 2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal intrata în vigoare conform art. III, cu data de 01.01.2010, iar art. 128 alin. 8 lit. e din Legea 571/2003 avea următorul conținut: „(8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1): e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoționale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor”.
După . OUG 109 din 7 octombrie 2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal intrata în vigoare conform art. III la data de 01.01.2010, art. 128 alin. 8 lit. e din Legea 571/2003 avea următorul conținut: „acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoționale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor în condițiile stabilite prin norme”.
In ceea ce privește normele de aplicare a articolului mai sus menționat, norme la care pârâte înțelege sa se raporteze în ceea ce privește aplicabilitatea și interpretarea art. 128 alin. 8 lit. e din Legea 571/2003, acestea au intrat în vigoare prin Hotărârea nr. 1620 din 29 decembrie 2009 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din 31 decembrie 2009 și au următorul conținut: „în sensul art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal, se cuprind în categoria bunurilor acordate în mod gratuit în scopul stimulării vânzărilor:
- pe lângă bunurile oferite în mod gratuit ca mostre în cadrul campaniilor promoționale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, și orice alte bunuri care sunt destinate pentru reclamă și publicitate;
- în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a), bunurile care sunt produse de persoana impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obișnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura în care sunt bunuri de același fel ca și cele care sunt sau au fost livrate clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă și/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obișnuit de persoana impozabilă, acordarea gratuită a acestora nu va fi considerată livrare de bunuri dacă:
- se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care le-a achiziționat de la respectiva persoană impozabilă; sau
- bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final și valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea bunurilor/serviciilor furnizate clientului”.
Învederează reclamanta că pârâta ANAF, deși se raportează în conținutul Deciziei nr. 335/31.07.2012 la normele mai sus menționate, uita sa specifice ca acestea au fost adoptate prin Hotărârea nr. 1620 din 29 decembrie 2009 intrata în vigoare și în consecința aplicabila doar de la data de 01.01.2010.
De asemenea, Normele de aplicare a Codului Fiscal stabilite prin Hotărârea Guvernului numărul 44/2004 actualizate pana la 31.12.2009 nu aveau prevederi privind aplicarea art. 128 alin 8 litera e.
In consecința, pana la data de 12.12.2009, data emisiei ultimei emisiuni "100% ADEVĂRAT", bunurile acordate în scopul stimulării vânzărilor nu intrau în sfera de aplicare a TVA-ului neexistând nicio condiție contrara.
Ca urmare, baza legala la care face referire organul fiscal în cuprinsul Deciziei nr. 335/31.07.2012, care sta la baza emiterii Deciziei de impunere nr. nr. F-S3 160/23.06.2011 și a Raportului de inspecție fiscala respectiv pagina 4 și 7, se aplica începând cu 01.01.2010, data la care emisiunea "100% ADEVĂRAT" nu se mai difuza și ca atare nu au mai fost acordate bunuri în mod gratuit în scopul stimulării vânzărilor.
Este adevărat ca, deși acordarea premiilor s-a făcut pana la ultima emisiune televizata la OTV din decembrie 2009 și toate procesele verbale întocmite în vederea validării extragerilor câștigătorilor și predării bunurilor au fost de asemenea întocmite pana la data de 31.12.2009, o mica parte din contracte au fost autentificate pana în 03.02.2010 pentru mașini, iar în luna martie 2010 pentru ultimele trei apartamente.
Pârâta, în scopul aplicării taxei pe valoare adăugata asupra bunurilor mobile și imobile predate efectiv în cursul anului 2009 dar ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost autentificate în cursul anului 2010, a înțeles sa se folosească de prevederile art. 1341 alin. 6 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal: "Faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii: "....(6) Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. Prin excepție, în cazul contractelor care prevăd că plata se efectuează în rate sau al oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei sume scadente, cu excepția contractelor de leasing, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului".
Pârâta a înțeles sa interpreteze prevederile de mai sus în sensul ca faptul generator este momentul în care asupra câștigătorilor la tombola din cadrul emisiunii "100% ADEVARAT" se transfera toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate, respectiv posesia (jus possidenti), folosința (jus utendi și jus fruendi) și dispoziția (jus dispodendi), însă, apreciază reclamanta, această interpretare este deficitara, deoarece, daca legiuitorul ar fi vrut ca acest articol sa fie interpretat așa, nu ar fi folosit expresia "data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar", ci s-ar fi exprimat clar și concis spunând ca data livrării este data la care este transferat dreptul de proprietate cu toate prerogativele sale.
Arată reclamanta că singura interpretare a articolului mai sus menționat, este în sensul ca pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv bunuri imobile, faptul generator este data la care beneficiarul intra în posesia bunurilor, invocând prevederile art. 1295 din Vechiul Cod Civil, conform cărora "Vinderea este perfecta intre parți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat. În materie de vindere de imobile, drepturile care rezulta prin vinderea perfecta intre parți, nu pot a se opune, mai înainte de transcripțiunea actului, unei a treia persoane care ar avea și ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut", care vin sa susțină în totalitate interpretarea sa asupra prevederilor art. 1341 alin. 6 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
In concluzie, pentru contractele autentificate prin notar la începutul anului 2010 dar pentru care transferul de proprietate s-a făcut pana la 31.12.2009 nu poate fi aplicata taxa pe valoare adăugata deoarece faptul generator pentru livrarea de bunuri a avut loc la data încheierii proceselor verbale de validare a extragerilor și a proceselor verbale de predare- primire deci înainte de 01.01.2010 când a intrat în vigoare Hotărârea nr. 1620 din 29 decembrie 2009 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.
În drept, s-au invocat prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și Vechiul Cod civil.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, la data de 01.04.2013, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că acțiunea nu este fondată.
În fapt, în perioada iulie-decembrie 2009, în conformitate cu Regulamentul oficial de participare, autentificat de notar, . a realizat emisiunea de televiziune "100% Adevărat", care a avut ca scop stimularea vânzării revistei cu același nume.
În cadrul emisiunii, societatea a acordat, prin tragere la sorți, premii constând în apartamente și autoturisme.
Ultima extragere a avut loc în data de 13.12.2009, data ultimei emisiuni televizate, când, în prezența notarului, a fost întocmit un proces verbal, cuprinzând numele câștigătorilor și premiile acordate.
Curtea constată că nu sunt fondate susținerile reclamantei conform cărora transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor acordate ca premii a intervenit anterior datei de 01.01.2010.
Reclamanta a încheiat în cursul anului 2009 două procese verbale de predare- primire apartamente, iar după data de 01.01.2010, a încheiat un proces verbal de predare primire a celui de-al treilea apartament și a perfectat cele trei contractele autentice „privind transmiterea dreptului de proprietate” a imobilelor. În ce privește autoturismele, prin procesul verbal nr. 379 din 14.12.2009 au fost desemnați câștigătorii extragerilor care au avut loc în 13.12.2009. Prin încheierea de atestare nr. 380 din 14.12.2009, au fost declarați câștigătorii extragerii din 13.12.2009.
Transmiterea posesiei asupra bunurilor predate anterior încheierii contractelor, respectiv desemnarea câștigătorilor extragerii, nu constituie „livrare” în sensul Codului Fiscal.
Conform art. 1341 alin.1 și alin.6, respectiv art. 1342 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în forma aplicabilă în perioada supusă verificării, „Faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii
(1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol.
[...] (6) Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.”
Art. 1342
„Exigibilitatea pentru livrări de bunuri și prestări de servicii (1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.”
Transferul dreptului de a dispune de a bunuri ca și un proprietar a avut loc la data încheierii contractelor autentice „privind transmiterea dreptului de proprietate”, și nu la data predării-primirii bunurilor.
Conform art. 6.5 din Regulamentul oficial de participare, „faptul material al predării cheilor și documentelor autovehiculelor, ori al predării cheilor apartamentelor, va fi consemnat într-un proces verbal ce urmează a fi încheiat cu această ocazie și semnat de către reprezentantul organizatorului și câștigător.
Iar conform art. 6.6., „Termenul de definitivare a transferului de proprietate este de maxim 30 de zile de la data declarării ca și câștigător”.
Nu este contestat în speță faptul că la data de 01.01.2010 au intrat în vigoare dispozițiile art. OUG 109 din 7 octombrie 2009 pentru modificarea și completarea Codului fiscal, care au modificat art. 128 alin. 8 lit. e din Legea 571/2003 astfel: „acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoționale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor în condițiile stabilite prin norme”.
Iar potrivit normelor de aplicare aprobate prin Hotărârea nr. 1620 din 29 decembrie 2009 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din 31 decembrie 2009: „în sensul art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal, se cuprind în categoria bunurilor acordate în mod gratuit în scopul stimulării vânzărilor:
- pe lângă bunurile oferite în mod gratuit ca mostre în cadrul campaniilor promoționale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, și orice alte bunuri care sunt destinate pentru reclamă și publicitate;
- în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a), bunurile care sunt produse de persoana impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obișnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura în care sunt bunuri de același fel ca și cele care sunt sau au fost livrate clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă și/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obișnuit de persoana impozabilă, acordarea gratuită a acestora nu va fi considerată livrare de bunuri dacă:
- se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care le-a achiziționat de la respectiva persoană impozabilă; sau
- bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final și valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea bunurilor/serviciilor furnizate clientului”.
Reclamanta nu îndeplinește aceste condiții legale, organele fiscale dispunând corect în sarcina reclamantei colectarea taxei pe valoare adăugată în sumă de 2.826.530 lei, aferentă bunurilor acordate drept premii în vederea stimulării vânzării (apartamente și autoturisme).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. I. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EURO INSOL SPRL, cu sediul în București, Opera Center, .. 1-5, ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./M.C.O.
4 ex./20.08.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1251/2013. Curtea de... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
