Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Sentința nr. 2862/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2862/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 3167/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2862
Ședința publică din 30.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Z. L. S., în contradictoriu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „comunicare informații de interes public”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta Z. L. S., personal, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta Z. L. S.depune la dosar înscrisuri în cadrul probei cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, reclamanta Z. L. S. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acesteia.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 01.02.2012 sub nr._ reclamanta Zăvădescu L. S., în temeiul Legii 554/2004, l-a chemat în judecată pe pârâtul M. Educației, Cercetării, Turismului și Sportului, solicitând ca pârâtul să fie obligat să răspundă la solicitările reclamantei formulate în temeiul Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în 28.11.2011, prin adresa nr._ a solicitat Ministerului Educației informații la care acesta a refuzat să răspundă, iar în răspunsul din 12.12.2011 declină competența Inspectoratului Școlar. Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea învățământului 84/1995 între M. Educației și un inspectorat școlar există un raport de subordonare ierarhică. Subordonarea dă dreptul organului ierarhic superior să exercite o activitate de îndrumare și control asupra organului subordonat privind modul în care un inspectorat școlar își exercită competența atunci când emite acte și nu invers. Adică nu un inspectorat școlar exercită activitate de îndrumare și control asupra forului tutelar. Această îndrumare se exercită prin instrucțiuni, regulamente și ordine care cuprind indicații cu caracter concret și directive generale, emise de M. Educației și nu de inspectoratul școlar. Instrucțiunile, regulamentele și ordinele (care cuprind și Metodologia mișcării personalului didactic) exprimă punctul de vedere al autorității ierarhic superioare cu privire la felul în care trebuie respectate diferitele dispoziții ale legii, ale normelor juridice și de procedură privind mișcarea personalului didactic. Reclamanta a mai arătat că se consideră persoană vătămată prin refuzul nejustificat al Ministerului Educației de a soluționa o cerere referitoare la un interes legitim.
Cererea a fost întemeiată pe Legea 554/2004 art. 2 alin. 2, art. 10 alin. 3, art. 11 alin. 1 lit. b), reclamanta precizând că a introdus cererea în termen de mai puțin de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, adică 28.12.2011.
La data de 21.03.2013 reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că s-a adresat instanței de contencios administrativ în temeiul constituțional al răspunderii autorității publice, M.Ed.C., pentru vătămările produse prin încălcarea și nesocotirea unui drept fundamental, încadrat în categoria drepturi garanții, în temeiul Legii 554/2004 care prevede procedura și responsabilitățile ce revin prin încălcarea legii și a Constituției. Dreptul de petiționare este, de fapt, o formă prin care se exercită un control cu caracter individual, în vederea satisfacerii unui drept și interes legitim. Răspunderea M.Ed.C. intervine atunci când, prin ignorarea și refuzul repetat de a soluționa diferitele cereri sub aspectul conținutului, restrânge exercitarea unui drept fundamental. În fapt, prin repetate audiențe și reclamații adresate M.Ed.C. începând cu 14 febr. 2007 și până în prezent, reclamanta își exprimă convingerea că i s-a nesocotit un drept prin care a fost prejudiciată, ca urmare a modificării procesului-verbal al Comisiei de mobilitate, după semnare și afișare. Prin această modificare prezumată a fi ilegală, Comisia de mobilitate a anulat un schimb de posturi realizat pe baza consimțământului scris al solicitanților. Modificarea a fost înfăptuită astfel încât nu a dat posibilitatea celor în cauză să ia cunoștință de temeinicia măsurii luate, fără să se specifice elementele de fapt și de drept care au dus la măsura respectivă. Deși semnătura din procesul-verbal a fost confirmată prin expertiza grafologică efectuată. M.Ed.C. a fost informat de organul subordonat, inspectoratul școlar, că schimbul de posturi nu a fost consemnat în registrul de procese-verbale al Comisiei de mobilitate. Prin repetate sesizări adresate M.Ed.C. reclamanta aducea la cunoștință ilegalitățile față de care numai M.Ed.C. putea să ia măsuri de remediere prin controlul ierarhic care decurge din existența ierarhiei prevăzute de Legea învățământului 84/1995 art. 15 alin. 9 și art. 144 alin. 1. Reclamanta arăta că, prin uzurpare de calitate Comisia de mobilitate - titularul competenței - a alterat conținutul procesului-verbal prin adăugarea cuvântului NU în fața consimțământului exteriorizat prin semnătură, în Registrul de procese-verbale al Comisiei de mobilitate, sesiunea de pretransfer, pretransfer prin schimb de posturi, transfer prin restrângere de activitate. Modificarea survenită ulterior nu a fost nici afișată, nici comunicată și, pe cale de consecință, a împiedicat exercitarea căii de atac administrative prevăzute de Metodologia privind mișcarea personalului didactic anexă la OMEC 5441/2005 art. 29. S-a opinat că simpla înscriere a numelui cadrului didactic, a școlii și a semnăturii în Registrul de procese-verbale al Comisiei de mobilitate nu înseamnă că mișcarea a fost aprobată, documentul care atestă acest fapt fiind o decizie a inspectoratului școlar, decizie ce nu a fost emisă, astfel că nu s-au produs efecte juridice. Procesul-verbal al Comisiei de mobilitate (numele cadrului didactic, numele școlii și semnătura cadrului didactic) este înscrisul constatator al manifestării acordului de voință care conține, cuprinde și probează operațiunea juridică, decizia - înscrisul constatator al actului juridic emisă ad probationem și în scopuri organizatorice. Reclamanta s-a adresat M.Ed.C. prin cereri în care solicita informații cu privire la: cutume, norme juridice și de procedură în efectuarea schimbului de posturi pe baza consimțământului scris al solicitanților; atribuțiile Comisiei de mobilitate și ale Consiliului de administrație în mișcarea personalului didactic; vicii de legalitate și de procedură; norme juridice care prevăd calea de atac administrativă și cea juridică; procedura elaborării deciziei de schimbare a locului de muncă, act de drept al muncii și act administrativ; numărul de opis-uri și numărul de registre cu care operează un inspector școlar pentru fiecare mișcare de personal - informație foarte prețioasă pe care reclamanta a primit-o prin Societatea Națională de Radiodifuziune, având în vedere faptul că în același an școlar reclamanta a participat la două mișcări de personal didactic. Detașare prin schimb de posturi (decizia 162/23.09.2005), dar pentru că detașările avuseseră loc în luna mai, detașarea efectuată în luna septembrie a fost consemnată sub linia care delimita ultima detașare din luna mai, devenind astfel consemnări ulterioare. Schimbul de posturi a fost realizat și afișat ca realizat un an mai târziu, la data stabilită de M.Ed.C. prin Calendarul mișcării personalului didactic din învățământul preuniversitar, anexă la OMEC 5441/2005. Pe tot parcursul solicitărilor, cu o singură excepție, M.Ed.C. a manifestat o atitudine birocratică, partinică și subiectivă, încercând să acopere prezumatele ilegalități semnalate prin neadaptarea măsurilor corespunzătoare, comunicându-i reclamantei numai punctul de vedere al inspectoratului școlar și nu al M.Ed.C.. Deoarece prin controlul exercitat prin Corpul de control al ministrului, al cărui scop principal îl reprezintă înlăturarea unei erori, realizarea atribuției competențelor, respectarea legalității, surprinderea cauzelor care au generat încălcarea legii, nu s-a depistat nici măcar o ilegalitate, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună ca M.Ed.C. să răspundă la următoarele:
1. procesul-verbal al Comisiei de mobilitate este o "simplă înscriere" a numelui cadrului didactic, a școlii și a semnăturii în Registrul de mișcare a personalului didactic sau este o manifestare a acordului de voință a cadrului didactic și produce efecte juridice?
2. decizia inspectoratului școlar este documentul care atestă faptul că mișcarea este realizată și produce efecte juridice (mișcare consemnată în procesul-verbal cu certificare prin semnătura solicitantului)?
3. decizia este emisă ad validitatem sau ad probationem?
4. avizul, ca aprobare prealabilă, și procesul-verbal, ca operațiune premergătoare actului decizional, sunt înscrisuri constatatoare care probează o situație generatoare de drepturi?
5. anularea mișcării la care participă un cadru didactic se operează de către Comisia de mobilitate în Registrul de procese-verbale, prin adăugarea cuvântului NU în fața semnăturii care atestă consimțământul cadrului didactic în legătură cu opțiunea din dreptul semnăturii sau există vreo prevedere legală?
6. care sunt atribuțiile Comisiei de mobilitate și ale Consiliului de administrație conform Legii 128/1997, aplicabilă la acea vreme?
7. cine este titularul competenței în procedura contestării pe cale administrativă?
8. anularea mișcării prin modificarea procesului-verbal, după semnarea și afișarea rezultatului pozitiv al realizării mișcării de personal, este legală, oportună și eficace?
9. anularea prin modificarea procesului-verbal de către Comisia de mobilitate este un viciu de procedură sau un viciu de legalitate?
10. care sunt consecințele juridice atunci când modificarea procesului-verbal a fost înfăptuită, astfel încât nu a dat posibilitatea cadrului didactic să ia cunoștință de temeinicia măsurii luate, prin specificarea elementelor de fapt și de drept care au dus la măsura respectivă și prin care s-a împiedicat exercitarea căii de atac administrative?
11. excesul de putere sau deturnarea de putere reprezintă un viciu de legalitate prin care Comisia de mobilitate a urmărit un scop diferit de cel prevăzut de lege, deturnând astfel, de la finalitatea legală, puterea ce i-a fost încredințată?
La termenul de 27.03.2013 tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 1591/27.03.2013 Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Z. L. S., în contradictoriu cu pârâtul M. E. NAȚIONALE, în favoarea Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004 (nu ale Legii 544/2001), aceasta arătând că se consideră vătămată prin refuzul nejustificat al Ministerului Educației de a soluționa cererile sale referitoare la un interes legitim. De asemenea, a învederat că a introdus cererea în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea 554/2004.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Ca atare, competența de soluționare a cauzei de față în primă instanță aparține curții de apel, iar nu tribunalului.
În consecință, în baza art. 158, art. 159 alin. 1 pct. 2 și art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 1.02.2012 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu MECTS în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 obligarea autorității pârâte să răspundă la solicitările acesteia, arătând că la 28.11.2011 prin adresa nr._ a solicitat o . informații la care acesta ar fi refuzat să răspundă.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea precizatoare formulată de reclamantă la 21.03.2013 aceasta a arătat că autoritatea pârâtă a refuzat să răspundă la petițiile formulate, ceea ce i-a produs o vătămare prin încălcarea dreptului său legitim și anume dreptul de petiționare.
Răspunderea autorității intervine atunci când prin ignorarea și refuzul repetat de a soluționa o . cereri formulate de către petiționar restrânge exercitarea unui drept fundamental.
În fapt, reclamanta prin cererile formulate apreciază că i s-a nesocotit un drept ca urmare a modificării procesului verbal al Comisiei de Mobilitate după semnare și afișare prin care s-a anulat un schimb de posturi realizat în temeiul consimțământului solicitanților. Astfel, reclamanta a adus la cunoștință prin sesizări repetate adresate Ministerului Educației și Cercetării „ilegalitățile” Inspectoratului Școlar Județean M..
În concluzie reclamanta a susținut refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i răspunde la reclamațiile și sesizările formulate și la solicitarea de informații privind normele de procedură în efectuarea schimbului de posturi pe baza consimțământului scris al solicitanților, atribuțiile Comisiei de mobilitate și ale Consiliului de administrație în mișcarea personalului didactic, precum și la procedura deciziei de schimbare a locului de muncă și a detașării prin schimb de posturi.
Este de reținut că la filele 46-47 din dosar autoritatea pârâtă prin Direcția Generală Juridică i-a răspuns cu adresa nr._/12.12.2011 reclamantei la o parte din solicitările acesteia, iar la restul întrebărilor adresate către Minister i s-a răspuns în sensul că informațiile solicitate rezultă din activitatea unei alte instituții publice, respectiv Inspectoratului Școlar Județean. De asemenea, reclamantei i s-a răspuns și cu adresele nr. 1193/12.02.2007 adresate Inspectoratului Școlar al Municipiului București și cu adresa nr. 4268/30.07.2009 referitor la informațiile solicitate de către aceasta cu privire la pretransferul cadrelor didactice și referitor la mișcarea personalului didactic pentru anul școlar 2009-2010 precum și la Registrul de mobilitate al persoanei care participă la etapele mișcărilor personalului didactic.
Potrivit art.2 alin.2 din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, ori, după caz, faptului de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Cererea reclamantei a fost întemeiată pe aceste dispoziții legale, arătând că se consideră vătămată prin refuzul nejustificat al Ministerului Educației de a soluționa cererile sale referitoare la un interes legitim, ori din înscrisurile dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat Ministerului Educației și Inspectoratelor Școlare Județene M. și Tulcea începând cu anul 2007 și până în prezent când aceasta este pensionară, astfel încât nu mai justifică un interes legitim în promovarea acțiunii și nici vătămarea care i-ar fi fost produsă prin lipsa răspunsurilor autorităților publice referitoare la informațiile care le-au fost solicitate privind procedura și legalitatea mișcărilor de personal didactic efectuată începând cu anul 2007.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.2 alin.2 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art.1 alin.1 din Lege, acțiunea se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de formulată de reclamanta Z. L. S., cu domiciliul ales în București, ., ., sector 2, contradictoriu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ..28-30, sector 1, ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. I. C. D.
Red. U.D./5.11.2013.
4 ex./Tehnodact. I.C.D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1547/2013. Curtea de... | Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr.... → |
|---|
