Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr. 1489/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1489/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1352/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1489
Ședința din Camera de Consiliu de la 26.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: M. C. I.
Pe rol se află soluționarea acțiunii de contencios administrativ formulată de reclamantul P. D., cu domiciliul în Otopeni, .. 96, .. 2, ., în contradictoriu cu pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – G. B., ambii cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, având ca obiect – „sancțiune pentru neexecutare hotărâre”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 24.04.2013 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.04.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul P. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – G. B., următoarele:
1.amendarea cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere a reprezentantului legal al autorității publice, președintele A.N.R.P., conform dispozițiilor imperative ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 .
2.Obligarea paratei la plata daunelor cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației menționate la punctul 1 .
3.Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamantul a arătat că prin Sentința civilĂ 5171/19.09.2011 pronunțata de Curtea de Apel București în dosarul_ , parata a fost obligata sa dispună trimiterea dosarului unui evaluator și emită decizia titlu de despăgubire. Prin decizia 4253/19.10 2012, ICCJ a respins recursul declarat ca nefondat.
A susținut că, desi a făcut nenumărate demersuri, până acum nu s-a rezolvat absolut nimic deși a trecut termenul instituit de lege de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii.
În ceea ce privește daunele cominatorii pe care le solicită, a arătat ca are o vârsta foarte înaintată, a depus permanent certificate medicale arătând ca este suferind și că, deși au trecut mai mult de 8 ani nu s-a emis decizia privind titlurile de despăgubire.
A mai arătat că prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativă în cauză, C.C.S.D, îi încalcă dreptul la respectarea bunurilor, iar în considerarea art. 6 din C.E.D.O., precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. I adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, autoritatea administrativa abilitată să statueze și să concretizeze dreptul său subiectiv are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționări cererilor.
Legal citată, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a formulat întâmpinare, arătând că, din economia dispozițiilor art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 corelat cu art.25 din același act normative reiese că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Acest text legal instituie un mijloc de presiune pus la îndemâna reclamantului atunci când trebuie să execute o obligație de a face, personală a administrației.
De aceea, pentru ca un subiect de drept să poată fi obligat la plata acestei amenzi trebuie, să îndeplinească cumulative două condiții:
-să aibă competența (respectiv posibilitatea concretă) de a executa (ori asigura executarea) personal hotărârea, judecătorească irevocabilă,
-să fie vorba de o persoană fizică privată.
A sancționa o persoană juridică de drept public, care utilizează fonduri publice, în încercarea de a face eficace demersul reclamanților ar putea fi absurdă deoarece totul s-ar putea reduce la un transfer de bani publici dintr-un cont în altul, lipsind textul legal de chiar esența sa-caracterul de presiune al amenzii.
Dimpotrivă, dacă persoana amendată, este una privată, ea trebuie să suporte această amendă din patrimoniul propriu, amenda având, astfel un caracter cominatoriu.
A arătat că Președintele ANRP nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, care are drept obiect sancționarea conducătorului autorității publice, respectiv a Comisiei Centrale, obligate prin titlul executoriu amintit, la efectuarea procedurilor administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pârâta a menționat că, începând cu data de 29 mai 2012, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are un nou președinte, cu rang de secretar de stat, în persoana domnului G. B., fiind numit în această funcție prin Decizia Primului Ministru nr. 307 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 363/29.05.2012.
Ca urmare a acestei numiri, prin Decizia Primului ministru nr. 343 din data de 05.06.2012 s-a modificat componența nominală a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin desemnarea domnului G. B. în funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A învederat că scopul prevederilor legale invocate de reclamant sunt în sensul de a constrânge autoritatea publică, ce a fost obligată la îndeplinirea unei operațiuni administrative prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, să pună în aplicare hotărârea judecătorească respectivă și nicidecum doar de a sancționa conducătorul acesteia prin aplicarea amenzii prevăzută de dispoziția legală amintită.
Astfel, finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea acestor dispoziții legale nu este acela de a realiza un venit la bugetul de stat prin aplicarea, în orice mod și cu orice chip, a amenzii conducătorului autorității administrative, ci de a constrânge pe acesta din urmă să-și execute obligația stabilită în hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
Totodată, potrivit legii speciale, respectiv art. 13 alin. (1) lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (organism colegial alcătuit din 9 membri), care dispune emiterea acestor decizii în cadrul ședințelor de lucru ținute tocmai în acest scop prevăzut expres de legiuitor.
Or, începând cu data de 15 martie 2012, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Potrivit acestui act normativ, „se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente".
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr.117/_ până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012.
O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată.
Însăși Curtea Constituțională, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, s-a pronunțat prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 în sensul constituționalității acestui act normativ, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de contencios constituțional statuând asupra proporționalității măsurilor dispuse prin ordonanță.
A arătat că, în cauza de față, Guvernul nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci suspendă, pentru o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
A susținut că, prin adoptarea și aplicarea acestui act normativ nu se neagă existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile și nici nu se refuză punerea în executare a acestora, ci doar se suspendă de drept, pe o perioadă de timp rezonabilă, punerea în executare a titlurilor executorii în cauză.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în practica sa constantă, a stabilit că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești irevocabile, situație reținută și în considerentele Deciziei nr. 1566/2009 a Curții Constituționale.
Or, în raport de prevederile O.U.G. nr. 4/2012 nu se mai poate pune în discuție neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești, motiv pentru care onorata instanță trebuie să respingă acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată.
Suspendarea activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment anterior numirii d-lui G. B. în funcția de președinte al Comisiei Centrale, astfel că în mod obiectiv nu se poate reține culpa acestuia, având în vedere suspendarea legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013.
Referitor la obligarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata de daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, învederăm onoratei instanțe faptul că această solicitare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Solicitarea daunelor cominatorii nu poate fi făcută decât în cursul unui litigiu ce are ca obiect obligația a face, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 neprevăzând acordarea unor astfel de daune.
A menționat că reclamantul nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit, cum, de altfel, nu au dovedit nici vinovăția pârâtei, fapta ilicită, precum și legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat și o astfel de faptă, în măsura în care ar exista.
Așa cum se desprinde și din jurisprudența CEDO (Ruianu versus Statul Român, S.C R. Traiding S.R.L versus Statul Român), neexecutarea unei hotărâri judecătorești, a celei pronunțate de instanța de contencios administrativ în special, dă dreptul la reparații, dacă există culpa autorității.
Astfel, antrenarea răspunderii patrimoniale presupune întrunirea cumulativă a condițiilor privitoare la faptă, culpă, prejudiciu și relații de cauzalitate, dispozițiile art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 fiind edictate în acest sens.
Referitor la cererea privind obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, a arătat că, eventualele cheltuieli de judecată, la care s-ar adaugă și daunele cominatorii, s-ar constitui într-o sarcină mult prea oneroasă, care ar greva asupra bugetului ANRP, prin care este finanțată și activitatea Comisiei Centrale, buget care este parte integrantă a bugetului de stat, care asigură și resursele financiare funcționării instanțelor de judecată.
A atras atenția asupra faptului că, pe spezele Comisiei Centrale, s-a creat un sistem de obținere a unor profituri financiare însemnate în beneficiul unor categorii restrânse de persoane, respectiv cesionari, avocați, executorii judecătorești, sistem la creația căruia au contribuit ș instanțele de judecată, care au stabilit în sarcina Comisiei Centrale cheltuieli de judecată, penalități, daune, amenzi, într-un mod superficial și de multe ori la limita legalității.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că, în ceea ce privește absurditatea sancționării persoanei juridice de drept public, așa cum susține pârâta, aceasta este în eroare cu privire la transferul de bani publici dintr-un cont în altul, întrucât rațiunea acestei reglementarii privește tragerea la răspundere a reprezentantului persoanei juridice, iar acesta nu se refera la bani publici ci la patrimoniul propriu al acestuia.
În ceea ce privește chemarea în proces a conducătorului autorității, având în vedere formularea petitului acțiunii, care lasă loc de interpretarea, întelege să îl modifice, în temeiul art 204 ncpc, prin introducerea în cauza a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - G. BAESU ( Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților) - care are calitate procesuală pasivă în calitate de conducător al autorității publice obligate la executare.
Faptul că C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este un organ colegial care adoptă deciziile privitoare la titlurile de despăgubire prin votul membrilor săi nu atrage lipsa calității procesuale pasive a președintelui acestei autorități publice și nici inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligarea la plata amenzii.
Indiferent de caracterul colegial al deciziilor adoptate în cadrul autorității publice anterior individualizate și de lipsa subordonării ierarhice a membrilor Comisiei față de președinte, acesta poate și trebuie să adopte măsurile care se impun în vederea executării hotărârii privitoare la emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire.
În al doilea rând, în ceea ce privește dispozițiile legale în vigoare, respectiv OUG 4/2012 și Legea 117/2012, reclamantul a învederat că acestea sunt ulterioare hotărârii judecătorești a cărei executare se cere, iar aplicarea principiului neretroactivității este o garanție fundamentala a drepturilor constituționale de natura a asigura securitatea juridica și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisa a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele acestor reglementari nu pot viza decât operațiunile ce urmează a se înfăptui ulterior apariției lor nu și cele pentru care exista o autoritate de lucru judecat. Mai mult decât atât, în momentul judecării recursului, aceste reglementari existau, iar ICCJ nu le-a avut în vedere la respingerea recursului
Referitor la plata de daune cominatorii, a arătat că, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
De asemenea, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului.
La termenul de judecată din data de 10.04.2013, Curtea a încuviințat cererea reclamantului de introducere în cauză, în calitate de pârât, a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a domnului G. B., dispunând citarea acestuia pentru următorul termen de judecată.
Pârâtul G. B., președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, formulând aceleași apărări cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri
Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
În fapt, Prin Sentința civilă nr. 5171 din data de 19.09.2011, Curtea de Apel București a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să dispună trimiterea dosarului unui evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Hotărârea a rămas irevocabilă, recursul fiind respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 4253 din 19.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin prezenta cerere dedusă judecății, astfel cum a fost modificată, reclamantul solicită amendarea cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere a reprezentantului legal al autorității publice, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform dispozițiilor imperative ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și obligarea paratei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației menționate.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:
„(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din aceeași lege, „Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.”
Curtea reține că, înainte de rămânerea irevocabilă la data 19.10.2012 a sentinței prin care pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată la evaluarea și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, respectiv la data de 15 martie 2012, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Potrivit acestui act normativ, „se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente."
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr.117/_ până la data de 15.05.2013, urma să fie adoptat un act normativ privind implementarea hotărârii pilot, care să reglementeze, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, act normativ care a fost adoptat ulterior, respectiv Legea nr. 165/2013.
Din interpretarea prevederilor O.U.G. nr. 4/2012 și, având în vedere motivele care au determinat adoptarea acestui act normativ, Curtea reține că acesta nu are influență asupra existenței și întinderii drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile, așa cum este hotărârea pe care a obținut-o reclamantul și nici nu refuză punerea în executare a acestora, ci doar suspendă de drept, pe o perioadă de timp determinată, punerea în executare a titlurilor executorii în cauză.
Așa cum în mod corect a susținut pârâta, Înalta Curte de Casație și Justiție, în practica sa constantă, a stabilit că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești irevocabile, situație reținută și în considerentele Deciziei nr. 1566/2009 a Curții Constituționale.
Se reține că ambele categorii de sancțiuni prevăzute la art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligație.
Răspunderea juridică are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații.
Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o . condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.
Se impune precizarea că, prin Decizia nr.1566/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.26/2010, Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art.24 din Legea nr.554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Potrivit art.147 alin.4 din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, iar puterea obligatorie privește și considerentele unei astfel de decizii.
Prin . O.U.G. nr.4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, astfel că legiuitorul a instituit un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Or, în raport de prevederile O.U.G. nr. 4/2012 care suspendă punerea în executare a unor astfel de hotărâri, nu mai poate fi vorba despre o neexecutare culpabilă a Sentinței civile nr. 5171 din data de 19.09.2011, rămasă irevocabilă, neexecutarea fiind determinată de motive obiective, neimputabile autorității și președintelui acesteia, respectiv de . actului normativ care suspendă procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, cu precizarea că acest act normativ a intrat în vigoare înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii.
De asemenea, așa cum în mod corect a învederat pârâta, suspendarea activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor a intervenit la un moment anterior numirii pârâtului G. B. în funcția de președinte, astfel că, în mod obiectiv nu se poate reține culpa acestuia pentru neexecutarea hotărârii reclamantului, având în vedere suspendarea legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013.
Din aceste considerente, ținând cont de efectele O.U.G. nr. 4/2012, Curtea apreciază că nu se poate reține nicio culpă în sarcina pârâților pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 5171 din data de 19.09.2011 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4253 din 19.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, consecința fiind în sensul că, în lipsa vinovăției, nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii pârâților sub cele două forme prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 – amenda și obligarea la despăgubiri.
În concluzie, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată, privind amendarea cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, a pârâtului G. B., președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor cominatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul P. D., cu domiciliul în Otopeni, .. 96, .. 2, ., în contradictoriu cu pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – G. B., ambii cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. P. M. C. I.
Red.jud. P.C.
Tehnored. I.C./5ex.
..2013
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Despăgubire. Sentința nr. 191/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
