Despăgubire. Sentința nr. 191/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 191/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 8643/2/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 191
Ședința publică din data de 17.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. M.
GREFIER: M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul S. A. A. în contradictoriu cu pârâtele C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect despăgubiri.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentință, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze în contencios administrativ, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.11.2012, reclamantul S. A. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, obligarea C.C.S.D. să emită, într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, decizia de acordare a titlului de despăgubire cuprinzând măsurile reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție ce nu mai poate fi restituit în natură și care face obiectul deciziei nr. 16/2009 emisă de Primăria comunei Gura Vadului din județul Prahova, decizie ce a stat la baza constituirii dosarului de despăgubire înregistrat la ANRP sub nr._/CC.
În motivare, reclamantul a arătat următoarele împrejurări de fapt și de drept:
S-a formulat și înregistrat în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001 notificare privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru conacul Bagdat, ce a existat in satul Tohani, . Prahova, imobil demolat dupa preluarea de către regimul comunist si, deci, nerestituibil in natura. Luând act de notificarea formulata, autoritatea administrativă cu activitate jurisdicțională, respectiv Primăria comunei Gura Vadului, județul Prahova, a emis în dispoziția nr. 16/2009, prin care a respins notificarea în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în natură și a propus măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție menționat mai sus.
Dosarul cuprinzând documentele ce au stat la baza emiterii dispoziției 16/2009 a fost prezentat in mod repetat la CCSD-ANRP, unde a fost primit in cele din urma si a fost inregistrat sub nr. 5145 6/CC. După 8 ani de la înregistrarea notificării, după 3 ani de încercări repetate de a fi inregistrat la ANRP ca secretariat al CCSD, deci dupa mai mult de 11 ani de la înregistrarea notificării si 3 ani de la emiterea dispoziției de reconstituire a dreptului de proprietate prin echivalent despăgubiri bănești, acesta nu a fost repartizat unui consilier în vederea analizării și transmiterii la evaluator, asa cum se subînțelege din adresa ANRP nr._/05.11.2012.
De la data înregistrării notificării, în anul 2001, și până la data introducerii acțiunii de față, au trecut 11 ani, fără ca în această perioadă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, ceea ce determină raportarea la dispozițiile art. 6 din CEDO privind durata excesivă a procedurilor administrative, durată care este de natură a încălca în mod evident principiul soluționării într-un termen rezonabil al cauzei.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat că este evidentă împiedicarea sa de a dispune de despăgubirile ce i se cuvin pentru bunul preluat abuziv de către statul comunist, ceea ce atrage și incidența dispozițiilor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție.
Este de menționat complexitatea redusă a cauzei și conduita corectă a reclamantului, în sensul îndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor legale și întreprinderii de demersuri continue pentru soluționarea dosarului nr._/CC.
Potrivit dispozițiilor art. 13 lit. a) din Legea nr.247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit acestei legi, CCSD dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, iar numărul mare de cereri nu poate constitui o scuză pentru întârziere, parata având îndatorirea legală de a lua toate măsurile eficiente pentru ca activitatea sa se desfășoare în mod corespunzător, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
De asemenea, faptul că legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică de tergiversare și nesoluționare într-un termen rezonabil a acestora, aceasta atitudine fiind de natură să înlăture garanția unui proces echitabil, în sensul prevăzut de art. 6 parag. 1 din CEDO, atât în procedura prealabilă, cât și în continuare. Rezultă, fără putință de interpretare, din anexele în copie tip xerox la prezenta acțiune, faptul că autoritatea publică nu are în vedere respectarea unui asemenea termen, ci, dimpotrivă, tergiversează finalizarea procedurii.
În materie civilă, termenul rezonabil impus de art.6 parg. 1 din CEDO, cuprinde și durata unor proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod obligatoriu, de parcurgerea unei asemenea proceduri, așa cu este și în cazul de față, iar judecătorul național, în calitate de prim judecător al C.E.D.O., are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-i preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor [C.E.D.O., Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza D. P. c. României (nr. 2) (Cererea nr._/01, § 103, M. Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007). De asemenea, în cauza Katz c. România, cererea nr._/03, hotărârea din 20 ianuarie 2009, Curtea a reținut următoarele: "Cu privire la fondul cauzei, reclamantul a susținut că legislația privind restituirea bunurilor nu este efectivă: până în prezent el nu a primit nicio compensare pentru privarea de proprietate. În mai multe cauze, unde starea de fapt era similară, Curtea a ajuns la concluzia că această situație în principiu este contrară art.î din Protocolul l". În aceeași hotărâre, care are caracterul de izvor de drept pentru sistemul juridic românesc, executorie si obligatorie pentru statul român, se arată și faptul următor: "Curtea reamintește că în contextul legislației care guvernează revendicările imobiliare a imobilelor naționalizate în perioada comunistă, vânzarea bunului altuia către un terț de bună credință, chiar înainte de confirmarea definitivă a dreptului de proprietate a reclamantului, constituie o privare de proprietate. O asemenea privare, acompaniată de lipsa totală de compensații este contrară art.l din Primul Protocol Adițional. Din aceste considerente, datorită imposibilității reclamantului de a obține restituirea imobilului si a lipsei totale de compensații. Curtea. consideră că în cauză art.l din Protocolul 1 a fost încălcat. "
Reclamantul a invocat dreptul la respectarea proprietății, așa cum este el configurat și dezvoltat în jurisprudența pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului; totodată, conform art. 11 și art. 20 din Constituția României, instanța trebuie să evoce hotărârile recente de condamnare a României de către instanța comunitară sus-menționată, reținând că este necesar a da eficientă acțiunii mele prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritatea administrativă, în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale, tocmai pentru a nu mă expune arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care înțeleg să mă prevalez, cu riscuri incalculabile, mergând până acolo unde s-ar pune în discuție însăși substanța acestor drepturi și negarea justiției.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile și libertățile fundamentale ale Omului, art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, jurisprudența constantă a Curții europene, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauze similare.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 7-8).
2. Întâmpinările.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 20.12.2012 (filele 73-75), pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că în cuprinsul art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității, și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.10/2001, republicată. De asemenea, A. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Prin urmare, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005, nu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap. V Titlul VII al actului normativ menționat.
Or, faptul că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea secretariatului amintit nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai C. C. dispune emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, potrivit art. 13 alin. 1 Titlul VII din actul normativ.
Pârâta a mai arătat că, în ședința plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curți de Casație si Justiție din data de 15.02.2010, s-a decis soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, prin care s-a stabilit că. A.N.R.P nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În drept, pârâta a invocat prevederile H.G. nr. 361/2005, Legea nr. 10/2001, art. 115-119 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007, O.U.G nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 20.12.2012 (filele 69-72), pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția prematurității, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 16/2009 a fost transmis de Primăria comunei Gura Vadului, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Totodată, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamant și s-a constatat că dosarul trebuie completat cu o copie a certificatului de deces al domnului Bagdat D. (antecesorul notificatorului), certificatul de moștenitor întocmit cu această ocazie și, in situația în care există, actul de partaj intervenit între domnii I. și G. Bagdad, având în vedere faptul că singurul act de proprietate existent în dosar este Actul de împărțeală din anul 1948 prin care acesta a dobândit imobilele, copii a certificatelor de naștere și de deces ale domnului Bagdat G., precum și o copie a certificatului de moștenitor întocmit în urma acestui deces sau negație privind dezbaterea succesiunii obținută de la Camera Notarilor Publici pe raza teritorială a căreia a avut ultimul domiciliu defunctul.
Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiționată de completarea dosarului cu informațiile solicitate, precum și de expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr. 4/2012 modificată și completată prin Legea nr.117/2012, precum și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform deciziei nr.1 0299/14.11.2012.
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în prezent este suspendată, în condițiile O.U.G. nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza-pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului ia care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012. Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. În aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri. Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plății timp de 2 ani prin O.U.G.nr.62/2010, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură, până la expirarea acestui termen, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei deduse judecății în prezenta cauză, pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării O.U.G.nr.4/2012.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza-pilot M. A. împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Așa cum rezultă și nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în intervalul de timp de 6 luni, interval prelungit prin Legea nr. 117/2012. până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor,resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fj achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită. În aceste condiții, nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu.
Totodată, prin instituirea acestui termen de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamant, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
În drept, pârâta a invocat Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, H.G nr, 1095/2005, O.U.G. nr. 81/2007, Legea nr. 554/2004, O.U.G nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 14-68).
3. Soluția instanței.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, invocată de această pârâtă prin întâmpinare, Curtea o va admite, cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva acesteia ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală în cauză, întrucât, față de conținutul art. 13 alin. 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 (potrivit căruia "pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă se constituie C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. C., care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi"), rezultă că decizia de acordare a despăgubirilor se emite de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților neavând competențe în emiterea unei asemenea decizii.
Referitor la excepția prematurității, invocată de pârâta CCSD prin întâmpinare, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, întrucât motivele arătate de pârâtă în susținerea acestei excepții privesc mai degrabă fondul cauzei, respectiv stabilirea împrejurării dacă există sau nu un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i și n din Legea nr. 554/2004, astfel încât susținerile pârâtei în legătură cu acest aspect (și anume faptul că etapa evaluării este condiționată de completarea dosarului cu actele solicitate, de expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr. 4/2012, modificată și completată prin Legea nr.117/2012, precum și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform deciziei nr.1 0299/14.11.2012), din moment ce privesc temeinicia/netemeinicia cererii de chemare în judecată, vor fi avute în vedere la analiza pe fond a cauzei.
În ceea ce privește fondul acțiunii, Curtea reține că reclamantul este beneficiar al dispoziției Primarului comunei Gura Vadului nr. 16 din 04.03.2009 (fila 7), prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul-construcție care a fost situat în ., compus din casă cu 8 camere, în suprafață construită de 442 mp, în considerentele acesteia menționându-se că imobilul respectiv este imposibil de restituit în natură, întrucât a fost demolat.
Dispoziția, împreună cu întreaga documentație doveditoare, a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În legătură cu procedura de stabilire a despăgubirilor, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta CCSD a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 16/2009 a fost transmis de Primăria comunei Gura Vadului, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
De asemenea, pârâta CCSD a arătat că dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și s-a constatat că dosarul trebuie completat cu anumite acte (copie a certificatului de deces al domnului Bagdat D. antecesorul notificatorului; certificatul de moștenitor întocmit cu această ocazie; actul de partaj intervenit între domnii I. și G. Bagdad, având în vedere faptul că singurul act de proprietate existent în dosar este Actul de împărțeală din anul 1948 prin care acesta a dobândit imobilele; copii ale certificatelor de naștere și de deces ale domnului Bagdat G.; copie a certificatului de moștenitor întocmit în urma acestui deces sau negație privind dezbaterea succesiunii obținută de la Camera Notarilor Publici pe raza teritorială a căreia a avut ultimul domiciliu defunctul).
Referitor la etapa evaluării, pârâta CCSD a arătat că aceasta este condiționată de: (a) completarea dosarului cu actele solicitate, (b) expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr. 4/2012, modificată și completată prin Legea nr.117/2012, (c) respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la Secretariatul CCSD, conform deciziei nr._/14.11.2012.
(a) În ceea ce privește necesitatea completării dosarului cu actele la care pârâta a făcut referire în întâmpinare și în adresa nr._/CC/14.12.2012, Curtea constată că acest demers este inutil, întrucât, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, C. este competentă să verifice doar legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, nu și alte aspecte care au fost analizate și stabilite cu ocazia emiterii dispoziției nr. 16/04.03.2009.
Astfel, conform 16 alin. 4 și 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
Or, din cuprinsul dispoziției menționate anterior rezultă că imobilul notificat nu a putut fi restituit în natură întrucât a fost demolat, astfel încât solicitarea de către Comisie a completării dosarului de despăgubiri cu acte de stare civilă și actul de partaj dintre I. și G. Bagdad nu are un temei legal, C. neputând face verificări sub aspectul calității reclamantului de persoană îndreptățită sau asupra situației juridice a imobilului (în speță, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor reclamantului).
Calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri i-a fost recunoscută reclamantului prin dispoziția nr. 16 din 04.03.2009 emisă de Primarul comunei Gura Vadului, în temeiul art. 1 alin. 2 și 3, art. 4, art. 11, art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în soluționarea notificării nr. 66/02.08.2001.
Pârâta CCSD nu poate exercita un control asupra acestei dispoziții decât din perspectiva legalității respingerii cererii de restituire a imobilului în natură, competență ce i-a fost prevăzută în mod expres de legiuitor prin dispozițiile art. 16 alin. 4 din Titlul VII.
În condițiile în care C. nu a cerut alte dovezi cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a imobilului și nici nu a făcut vreo apărare legată de acest aspect, Curtea reține că este vădit neîntemeiată susținerea acesteia, în sensul că etapa de evaluare este condiționată de completarea dosarului cu actele solicitate, din moment ce este evident că actele de stare civilă și actul de partaj nu pot avea nicio consecință juridică în procesul de verificare a legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(b) În ceea ce privește expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr. 4/2012, modificată și completată prin Legea nr. 117/2012, Curtea constată că aceste termen suspensiv (15.05.2013) se va împlini până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.Oricum, soluția ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză va avea în vedere existența acestui termen suspensiv legal.
(c) Referitor la respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la Secretariatul CCSD, conform deciziei nr._/14.11.2012, Curtea reține următoarele:
Procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi realizată decât în condițiile acordării integrale și într-un termen rezonabil a sumelor actualizate.
Este de necontestat că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, prin parcurgerea mai multor etape obligatorii și succesive, însă pârâta CCSD trebuie să depună toate diligențele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor sale legale într-un termen rezonabil, pentru a nu se ajunge la o încălcare a art. 6 paragraful 1 și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a supus controlului instanței de contencios administrativ neîndeplinirea de către pârâta CCSD a obligațiilor sale legale din cadrul procedurii administrative de parcurgere a etapei verificării legalității măsurii de nerestituire în natură, de trimitere a dosarului pentru efectuarea evaluării și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că dosarul de despăgubire a fost înregistrat pe rolul Secretariatului CCSD la sfârșitul anului 2010, astfel încât până la acest moment se impunea în mod rezonabil ca etapele verificării legalității măsurii de nerestituire în natură a imobilului, desemnării evaluatorului și aprobării sumei rezultate din evaluare, să fi fost deja parcurse, îndeosebi dată fiind situația imobilului-construcție ce formează obiectul dispoziției nr. 16 din 04.03.2009 (demolat), precum și controlul de legalitate exercitat de Instituția Prefectului Județului Prahova, potrivit referatului nr. 6342 din 24.09.2010 (filele 64-65).
Curtea apreciază că nu este justificată trecerea unui termen de 2 ani de la înregistrarea dosarului pe rolul Secretariatului Comisiei, mai ales având în vedere și împrejurarea că, în procedura de verificare a legalității respingerii cererii de restituire în natură, pârâta a solicitat comunicarea unor înscrisuri care exced competenței sale legale.
Curtea apreciază că nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de 2 ani, în care pârâta trebuia să parcurgă etapele procedurii administrative și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantului, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare, astfel încât atitudinea pârâtei CCSD se circumscrie unui exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, Curtea reține că normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzei reclamantului într-un termen rezonabil, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative.
Soluționarea cauzei într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, și un element esențial al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.
Astfel, constatând că neparcurgerea etapelor evaluării imobilului demolat și emiterii deciziei cuprinzând titlul de despăgubire îi este imputabilă exclusiv pârâtei CCSD, Curtea o va obliga pe aceasta să desemneze un evaluator autorizat în vederea efectuării raportului de evaluare în dosarul de despăgubiri nr._/CC, într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, dar nu mai devreme de maxim 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, precum și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire nr._/CC, în maxim 30 de zile de la stabilirea valorii despăgubirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, invocată de aceasta prin întâmpinare, și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sectorul 1, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală în cauză.
Respinge ca neîntemeiată excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. A. A., domiciliat în București, . nr. 12, corp A, ., în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sectorul 1.
Obligă pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator autorizat în vederea efectuării raportului de evaluare în dosarul de despăgubiri nr._/CC, într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, dar nu mai devreme de maxim 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, precum și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire nr._/CC, în maxim 30 de zile de la stabilirea valorii despăgubirii.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. M. C.
Red/thred. jud. DDM/ 5 ex/ 01.02.2013.
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. M.
GREFIER: M. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul S. A. A. în contradictoriu cu pârâtele C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtele au depus, prin serviciul registratură, la data de 20.12.2012, întâmpinări și dosarul administrativ nr._/CC.
Reclamantul arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinărilor și al înscrisurilor și că nu mai are alte probe de administrat.
Curtea, în baza art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, invocată de această pârâtă prin întâmpinare, asupra excepției prematurității acțiunii, invocată de pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinare, precum și, în subsidiar, asupra fondului, urmând ca excepțiilor de procedură să li se dea o dezlegare prioritară, conform art. 137 alin. 1 C..
Reclamantul solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, având în vedere că aceasta asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respingerea excepției prematurității, întrucât dispoziția nr. 6/2009 emisă de Primarul comunei Gura Vadului este un titlu de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, iar pe fond solicită admiterea acțiunii pentru argumentele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17 ianuarie 2013.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 ianuarie 2013.
Președinte Grefier
D. D. M. M. C.
| ← Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr.... | Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 424/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
