Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 3717/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3717/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 5114/2/2013
Dosar nr._
ROMANIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3717
Ședința publică de la 26 noiembrie 2013
C. constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamanta C. NAȚIONALĂ – ADMINISTRAȚIA PORTURILOR DUNĂRII FLUVIALE S.A., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect „litigii C. de C.”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund reclamanta, prin consilier juridic C. E., și pârâta, prin consilier juridic S. Ș., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
C. invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, față de împrejurarea că actul administrativ vătămător este emis de Camera de C. G., autoritate publică locală, și față de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției în raport de prevederile art. 96 din Codul de procedură civilă.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, având în vedere actul administrativ contestat în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și față de împrejurarea că, urmare admiterii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a excepției de nelegalitate a pct. 228 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de C., aceasta a modificat normele regulamentului, în sensul stabilirii competenței în favoarea tribunalelor teritoriale. Cât privește dispozițiile art. 96 din Codul de procedură civilă, invocate de reclamantă, apreciază că în cauză este aplicabil art. 95 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care tribunalele judecă toate cererile dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
C. rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 19.07.2013, reclamanta C. Națională – Administrația Porturilor Dunării Fluviale S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, contestație împotriva încheierii nr. III/52 din 26.06.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, solicitând anularea pct. 1 privind măsurile dispuse prin Decizia nr. 23/2013 a Camerei de C. a Județului G..
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În ședința publică de astăzi, 26.11.2013, C. a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței, asupra căreia reține următoarele:
Potrivit criteriului poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice, instituit de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ – fiscale (sau secțiile specializate ale tribunalelor administrativ – fiscale, conform art. 30 din lege), iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.
În calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală, determinante nu sunt subordonarea ierarhică și personalitatea juridică, ci întinderea teritorială a competenței, autoritățile centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național.
Cum litigiul dedus judecății vizează anularea parțială a încheierii nr. III/52 din 26.06.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Deciziei nr. 23/2013 a Camerei de C. a Județului G., competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță se determină în raport de poziționarea în sistemul autorităților publice a autorității emitente a actului de control contestat, reprezentat de Decizia nr. 23/2013, astfel că aceasta revine secției de contencios administrativ a tribunalului, și nu a curții de apel.
În același sens s-a pronunțat plenul judecătorilor secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin soluția de principiu adoptată în ședința din data de 20.02.2012, în motivare căreia s-a arătat că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de C. Județeană, care este o autoritate publică de nivel local, aceasta chiar dacă, prin Încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de C. a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de C. Județeană, căci și într-un asemenea caz actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare rămâne decizia emisă de Camera de C. Județeană.
S-a mai reținut că dispozițiile art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010, în vechea formă, care stabileau în favoarea Curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind decizia nr. 4522/2011 prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Ca urmare a admiterii excepției de nelegalitate, prevederile pct. 228 din Regulament au fost modificate, în prezent având următorul conținut: „Competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor aparține instanțelor de contencios administrativ, așa cum acestea au fost indicate la pct. 223 lit. e, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”, iar potrivit pct. 223 lit. e, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierilor pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor „în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a municipiului București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de C., competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate”.
În consecință, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2, art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, C. va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, instanță competentă material și teritorial să dezlege pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanta C. Națională – Administrația Porturilor Dunării Fluviale S.A. G., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, în favoarea Tribunalului G. - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Tehnored.
jud.M.B./2ex./03.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1732/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 710/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
