Anulare act administrativ. Sentința nr. 212/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 212/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 6534/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 212
Ședința publică de la data de 18.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. A. F.
GREFIER - M. H.
Pe rol pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” – S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI INFRASTRUCTURII– AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL TRANSPORT.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, când la solicitarea reprezentanților părților pentru a da posibilitatea acestora să depună concluzii scrise la dosar, Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.01.2012, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta C. Națională de Căi Ferate „CFR" – SA a chemat în judecata M. T. si Infrastructurii, solicitând:
- anularea Deciziei MTI - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Transport nr. 40/SCPAPN/CN/28 din 06.03.2012, privind soluționarea Plângerii prealabile formulate de CNCF CFR SA împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr._ din 22.12.2011;
- anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr._ din 22.12.2011;
- suspendarea executării titlului de creanța, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei deduse judecații, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii sale, reclamanta arata ca in baza mandatului de control nr._ din 27.10.2011, emis de M. T. si Infrastructurii, echipa de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la Direcția Generala R. Financiare Externe din cadrul Ministerului T. si Infrastructurii nr. 40/DM/CZ/_ din 27.09.2011, ce a avut drept scop verificarea aspectelor menționate in adresa Autorității de Mangement ex - I. (AM -ex-I.) nr._/28.06.2011.
Controlul financiar s-a desfășurat in perioada 31.10._11, la sediul CNCF CFR SA din .. 38, sector 1, București si Direcția generala Relații Financiare Externe (DGRFE) sin cadrul Ministerului T. si Infrastructurii.
Obiectivul Controlului financiar a fost verificarea modului de decontare a unor sume corespunzătoare unor lucrări de protecția mediului din cadrul Contractului I. 2000/16/P/PT/001/03/02 - Reabilitarea secțiunilor Baneasa - Fetești de pe linia de cale ferata București - Constanta, secțiunea Baneasa - F., L. 2, încheiat intre CNCF CFR SA (beneficiar) si TERNA (antreprenor).
Pentru a verifica eligibilitatea cheltuielilor eferente lucrărilor suplimentare de protecție a mediului, echipa de control a analizat daca sunt întrunite condițiile de eligibilitate stipulate in Memorandumul de finanțare; daca au fost respectate prevederile contractuale referitoare la procedura de suplimentare a cantităților pe baza de ordin de variație; daca au fost executate toate etapele din cadrul lucrărilor de protecție a mediului conform specificațiilor tehnice prevăzute in contract; daca Certificatele de Plata Intermediare (IPC) au fost emise cu respectarea clauzelor prevăzute in Condițiile Generale ale contractului (FIDIG, ediția 1999).
In contractul I. încheiat cu TERNA in Anexa nr. 1 la Volumul 3, Partea E-Specificatii Tehnice, au fost descrise lucrările de protecția mediului adiacente lucrărilor din cadrul investiției de baza, pentru fiecare din cele 8 secțiuni ale sectorului Baneasa - Fundeni.
Deși lucrările specifice de protecție a mediului au fost menționate si in capitolul 3 din cadrul aceluiași Volum 3, faptul ca ele sunt adiacente lucrărilor ce fac parte din investiția de baza si au fost prezentate împreună cu acestea a condus la neînțelegeri cauzate de interpretarea diferita a clauzelor contractuale de către Beneficiar si Inginer, pe de o parte, si Antreprenor, pe de alta parte.
Acestea au condus la necesitatea rezolvării disputelor prin arbitraj, conform prevederilor art. 20.2 din Condițiile generale ale contractului (FIDIC 1999).
Astfel, in 16.01.2009 a fost emisa Decizia DAB nr. 1 (Dispute Adjudecation Board), ce a avut ca obiect rezolvarea mai multor probleme apărute pe parcursul execuției contractului I. 2000/16/P/PT/001/03/02, printre care si cea a sumei solicitate de Antreprenor pentru lucrări suplimentare de protecția mediului, in cuantum de 1.359.655,67 euro, inclusa in propunerea de Ordin de variație nr. 14/15.10.2007.
Pe perioada derulării contractului cu privire la lucrările suplimentare de protecția mediului, a existat o vasta corespondenta intre Inginer FIDIC si Beneficiar cu Antreprenorul Terna.
Analizând argumentele prezentate de ambele parti, reprezentantul DAB a decis ca argumentele prezentate de Beneficiar nu sunt suficiente pentru a justifica refuzul acesteia de a plăți suma de 1.359.655,67 euro, inclusa in propunerea de Ordin de Variație nr.l4 înaintata de Antreprenorul TERNA, astfel încât, prin Decizia nr. 1/16.01.2009, a dispus in favoarea acestuia din urma.
Conform prevederilor art. 20.4 din Condițiile generale ale contractului, in cazul in care nici una din cele doua părți nu contesta decizia DAB in termen de 28 zile de la data la care aceasta le-a fost comunicata, atunci decizia rămâne definitiva si trebuie pusa in aplicare de ambele părți.
Așa cum reiese din Nota nr. 18/_, conducerea CNCF CFR SA a acceptat insa decizia DAB, fără a apela la soluția arbitrajului, luând in considerare faptul ca a obținut o rezolvare favorabila a celorlalte Ordine de variație analizate in cadrul aceleiași decizii. In aceasta adresa se precizează ca „rezultatul deciziei DAB este echitabil si favorabil CNCF CFR SA si consideram ca eventuala contestare a acestei decizii si trimiterea disputei spre arbitraj nu ar putea aduce beneficii si in plus ar implica costuri suplimentare de peste 50.000 euro (suportate din bugetul CNCF CFR SA) "".
In sprijinul acestei opțiuni a venit si interpretarea Agenției de Implementare I., conform căreia cheltuielile aferente lucrărilor suplimentare de protecția a mediului sunt „prevăzute in contract ca articole de cheltuieli si vor fi acoperite din fondurile eligibile I., obiectul deciziei DAB fiind doar acela de a stabili volumele de lucrări care urmează a fi decontate"".
Concluzionând, echipa de control a stabilit ca ,,(...)suma de 1.382.973,67 euro plătită de CNCF CFR SA executantului TERNA SA in baza deciziei DAB nu este eligibila in cadrul măsurii I. 2000/16/P/PT/001 deoarece nu îndeplinește condițiile eligibilitate prevăzute in Memorandumul de finanțare al acestei masuri, respectiv a fost inclusă în declarația de plata in absenta unor documente justificative care sa fie disponibile pentru verificare"".
Împotriva procesului verbal de control financiar reclamanta a formulat plângere prealabilă, respinsă prin decizia nr.40/SCPAPN/2012.
Consideră reclamanta că nerecunoașterea eligibilității sumei de 1.382.973,67 euro reflectă o concluzie eronată a pârâtei.
Calea de soluționare a oricărei revendicări sau dispute apărute în cadrul contractului de finanțare în discuție este reglementată prin condițiile Generale de contract la clauza 20 numită Revendicări, Dispute si Arbitraj.
Clauza 20 stabilește faptul că disputele se vor adjudeca de către Comisia de Adjudecare a Disputelor (CAD) care va fi numită de comun acord de către Părți.
In cadrul contractului mai sus menționat au apărut diferite dispute între Beneficiar si Constructor, una dintre acestea fiind si transportul si depozitarea materialului rezultat în urma excavărilor.
Constructorul a solicitat prin intermediul unei propuneri de Ordin de variație o suplimentare a articolelor de deviz transport si depozitare a materialelor reieșite din cale. Datorită lipsei documentelor justificative, aceasta nu a fost aprobată de către Inginerul FIDIC, antreprenorul înaintând (conform contractului) această revendicare la CAD (Procedura CAD 01).
In urma analizei documentelor, CAD a decis în favoarea constructorului având în vedere faptul că Antreprenorul a făcut dovada excavărilor (în cantitate aproximativă de 1 mii, tone) precum si a transportării unor cantități către administrațiile locale din proximitatea lucrărilor (Anexa 2 - Note de confirmare/fundamentare din partea Autorităților locale).
Decizia CAD a inclus mai multe puncte, iar o analiza minuțioasă a CFR asupra acestor puncte însumate a condus la concluzia ca decizia este favorabilă beneficiarului; totodată CFR a considerat ca înaintarea revendicărilor către ICC nu ar aduce niciun beneficiu ci dimpotrivă, ar genera costuri suplimentare (Anexa 3 - Nota 18/_ privind rezultatele procedurii de mediere DAB intre Terna si CFR SA). Ca urmare a celor de mai sus Beneficiarul nu a înaintat o Notificare de insatisfacție în 28 de zile, aceasta Decizie CAD devenind astfel definitiva si obligatorie pentru ambele Părți, conform contractului (Anexa 4 - Decizia CAD 01).
In cadrul contractului de lucrări, cantitatea inițial estimată de material care urma a fi excavată a fost de 457.120,00 mc (868.528,00 tone), iar efectiv conform Detaliilor de Execuție au fost excavate 528.321,35 mc (1.003.810,57 tone) - Anexa 5 -Tabel transmis de către Inginerul FIDIC. Contractual aceste cantități suplimentare sunt suportate prin intermediul Capitolului cheltuieli neprevăzute (Provisional Sum for Contingencies).
Cantitatea de material reieșită din cale în urma excavațiilor a fost transportată în depozite temporare(depozite lângă șină)urmând ca acestea să fie transportate ulterior către depozite definitive pentru a aduce terenul la forma inițială în proximitatea șinei, conform contractului.
Inițial la capitolul protecția mediului, prin intermediul articolelor PM 039 (transport) si PM 040 (depozitare), se prevedea modul în care acest material urma a fi înlăturat din șantier. Acest capitol prevedea o cantitate de 60.000 tone, cantitate mult inferioară celor 1.003.810,57 tone care au reieșit, din excavații.
Cantitatea reieșită urma să fie transportată în locațiile prevăzute în contract, însă deoarece acestea nu puteau absorbi o cantitate așa de mare față de cea inițial estimată, constructorul a apelat la prevederile Specificațiilor tehnice (Anexa 6 vol.3, partea E - Lucrări specifice de protecția mediului, pag. 4), transportând o parte din materialul rezultat către autoritățile locale, după cum reiese din Anexa 2.
Având în vedere faptul că nu a fost vorba de un articol nou, ci doar de suplimentare cantitativă, consideră reclamanta că această sumă prevăzută în ordinul de variație 14 este eligibilă din punct de vedere contractual.
Totodată, reclamanta arată că prin schimbarea metodei clasice cu metoda mecanizată (RPM), conform unei analize comune a CFR - Inginerul FIDIC, nu rezultă o diferență semnificativă în ceea ce privește cantitatea de material excavat, chiar si prin renunțarea la drumurile tehnologice.
Pentru aceste considerente, reclamanta solicită admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâta a susținut că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art.20 alin.14 din O.U.G. nr.66/2011, în sensul că nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.
În fond, pârâta arată că așa cum rezultă din constatările reținute prin Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare aprobat sub nr._/22.12.2011, aspect necriticat de reclamantă, în derularea Contractului I. 2000/16/P/PT/001/03/02 - Reabilitarea secțiunilor Băneasa-Fetești de pe linia de cale ferată București-C., secțiunea Băneasa F. L. 2 încheiat la data de 11.04.2005 între CN CFR SA ( beneficiar) și .), a cărei finanțare este susținută din fonduri nerambursabile I. în proporție de 75% și de la bugetul de stat pentru 25%, s-a hotărât modificarea soluției tehnice de abordare a lucrării.
Prin efectul acestei măsuri în cursul anului 2007 antreprenorul a pretins reclamantei cheltuieli suplimentare aferente lucrărilor de protecție a mediului pentru care, fără nicio dovadă, susține o supradimensionare a volumului de operațiuni inerente implementării Contractului în contextul creșterii materialului rezidual.
A fost propus astfel de către antreprenor spre aprobare Ordinul de variație nr. 14/15.10.2007, ca măsură formală de susținere a suplimentării valorii contractului.
La momentul respectiv, CN CFR SA a respins propunerea în considerentele lipsei documentelor justificative care să facă dovada de netăgăduit a volumului materialului rezidual rezultat în urma excavațiilor precum și a operațiunilor inerente depozitării, transportului ori utilizării acestui surplus de material.
Decizia CN CFR SA a fost fundamentată inclusiv pe baza punctului de vedre exprimat în speță, conform art. 6.2 din Contract, de firma DE Consult, căreia, în activitatea de monitorizare a progresului fizic al lucrărilor, îi revenea responsabilitatea de a aproba măsurătorile făcute de antreprenor și de a certifica raptul că lucrările au fost efectuate conform prevederilor contractuale, sens în care, potrivit procedurii de certificare a facturilor, avea obligația de a aproba aplicațiile de plată emise de antreprenor.
Lipsa documentelor justificative a făcut imposibilă inclusiv pentru DE Consult certificarea acestor costuri.
Conflictul apărut astfel între părțile contractante, calificabil în contextul clauzelor contractuale prevăzute la art. 20 din Contract, a fost dedus soluționării Comisiei de Arbitrare a Disputelor denumită în continuare DAB, dar și în toate documentele ce formează obiectul probei cu înscrisuri, DAB, acronim rezultat din denumirea în engleză a forului.
Soluția DAB a fost pronunțată în favoarea .>
Față de această hotărâre, CN CFR SA, deși, potrivit atitudinii sale manifestată atât anterior cât și ulterior soluționării disputei, nu a îmbrățișat hotărârea DAB, în considerentele unor soluții colaterale prin care forul i-a dat câștig de cauză, a apreciat inoportună încercarea de a obține reformare acestei soluții.
Efectele deciziei CN CFR SA sunt calificabile în aplicarea principiului “pacta sunt servanda”.
Concret, pentru că nu a înțeles să o conteste în termen de 30 de zile. CN CFR SA este obligată să o respecte în cadrul raportului juridic al cărui izvor îl reprezintă Contractul I. 2000/16/P/PT/001/03/02 - Reabilitarea secțiunilor Băneasa-Fetești de pe linia de cale ferată București-C., secțiunea Băneasa F., L. 2.
Astfel, dacă CN CFR SA, potrivit clauzelor contractuale, este obligată să respecte această Decizie DAB în relația sa cu Antreprenorul, hotărârea de care reclamanta se prevalează în susținerea pretențiilor sale nu este opozabilă terților, în speță Autorității de Management, ori organismelor naționale sau comunitare cărora le revine obligația de a verifica eligibilitatea cheltuielilor avansate în cadrul proiectelor care au susținere financiară comunitară.
Decizia DAB este obligatorie numai pentru părțile semnatare ale contractului, reprezentând o modalitate de soluționare a disputelor între părți stipulată în Contractul semnat de către cele două părți implicate, CNCF CFR S.A. și TERNA S.A., fiind opozabilă exclusiv acestora, Comisia Europeană neavând obligația de a finanța aceste costuri, dacă ele nu răspund cerințelor de eligibilitate a cheltuielilor, stipulate prin Memorandumul de finanțare convenit între Guvernul României și Comisia Europeană privind asistența financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Reabilitarea secțiunilor Băneasa-Fetești de pe linia de cale ferată București-C., România".
In acest sens Memorandumul de finanțare convenit între Guvernul României și Comisia Europeană privind asistența financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Reabilitarea secțiunilor Băneasa-Fetești de pe linia de cale ferată București-C., România", aprobat prin Legea nr.408/2001, prevede în anexa nr.III 2 Secțiunea a II-a pct.5 faptul că orice cheltuială declarată Comisiei trebuie să se bazeze pe înțelegeri legale obligatorii și/sau pe documente, fiind imperativă existența unei evidențe documentare corespunzătoare.
Or, în lipsa unor astfel de documente, care să corespundă cerințelor impuse de Comisia Europeană, orice alt document nu poate fi opozabil Comisiei chiar dacă acesta are forță obligatorie față de CNCF CFR ȘI TERNA.
Eligibilitatea sumei de 1.382.973,67 Euro nu poate fi reținută drept pertinentă luând în considerare pe de o parte diferența foarte mare dintre cantitatea de material transportat, inițial estimată la 60.000 tone și cantitatea facturată și plătită de reclamantă de 1.003.840 tone, diferență ce nu poate fi considerată ca fiind doar o suplimentare cantitativă, aceasta reprezentând o modificare semnificativă a articolelor de cheltuieli din bugetul contractului.
Conform punctului de vedere formulat de Unitatea de Politici Publice din cadrul Comisiei Europene prin actul MARKT/C3/EP/kr(2012)_, suplimentarea cantităților aprobată de CFR SA nu întrunește condițiile necesare pentru a face obiectul unui ordin de variație, deoarece “nu rezultă exclusiv din aplicarea de rutină a clauzelor de variație din contractul inițial, cu excluderea oricăror alte modificări ale cerințelor contractului inițial” ci “rezultă din alte evenimente, precum o modificare a soluției tehnice pe durata executării contractului din cauza unui proiect inițial defectuos”, chiar dacă această modificare nu s-a înregistrat la capitolul Cheltuieli pentru protecția mediului, ci este un efect indirect al unei modificări aferente investiției de bază. In plus față de această modificare trebuie menționai și faptul că inițial lucrările de protecție a mediului trebuiau să includă doar transportul și depozitarea materialului excavat și sortat, respectiv doar a materialului “în exces sau necorespunzător" și nu a întregii cantități excavate. De altfel, Inginerul care a supervizat execuția lucrărilor a constatat că nu există dovezi ale operațiunii de sortare, așa cum reiese din adresa nr. 18.2/2086/28.11.2008, înaintată de reclamantă reprezentantului DAB.
Prevederile ofertei inițiale au fost modificate și prin renunțarea la construirea drumurilor tehnologice și a drumurilor de acces, ce ar fi trebuit să folosească o parte a materialului excavat, iar pe de altă parte, în conformitate cu punctul de vedere formulat în adresa Comisiei Europene, eligibilitatea unor astfel de cheltuieli în cadrul unor proiecte finanțate din fonduri europene era determinată și modalitatea actului juridic care le-a determinat, în speță cantitățile suplimentare de lucrări de protecția mediului putând fi atribuite de reclamantă numai prin procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare și introduse într-un act adițional la contractul de lucrări.
În concluzie, întrucât reclamanta nu a derulat o procedură de achiziție publică pentru atribuirea cantităților suplimentare de lucrări de protecție a mediului, iar diferența mare între cantitatea ofertată inițial și cea facturată se datorează unor modificări în implementarea unor clauze contractuale, pârâta consideră acțiunea reclamantei ca fiind nefondată, argumentele aduse de către reclamantă nefăcând dovada eligibilității pretențiilor deduse judecății.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prealabil cercetării fondului, instanța, prin încheierea din 12.10.2012, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, luând act că anterior învestirii prezentei instanțe reclamanta a uzat de calea administrativă de atac prevăzută de art. 47 și urm. din OUG nr.66/2011, contestația sa fiind respinsă prin decizia nr.40/SCPAPN/2012.
În fond, curtea constată că prin procesul verbal nr._ din 22.12.2011(filele 56-77 Vol. I) Direcția Generală de Control din cadrul Ministerului Transportului și Infrastructurii a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 1.382.973,67 euro, reprezentând suma achitată de CNCF CFR SA executantului TERNA SA pentru executarea unor lucrări suplimentare de protecția mediului, în baza deciziei nr.1 din 16.01.2009, emisă de Comisia de Arbitrare a Disputelor(DAB).
S-a reținut de echipa de control din cadrul MTI că în derularea Contractului I. 2000/16/P/PT/001/03/02 - Reabilitarea secțiunilor Băneasa-Fetești de pe linia de cale ferată București-C., secțiunea Băneasa F. L. 2 încheiat la data de 11.04.2005 între CN CFR SA ( beneficiar) și .), a cărei finanțare este susținută din fonduri nerambursabile I. în proporție de 75% și de la bugetul de stat pentru 25%, s-a hotărât modificarea soluției tehnice de abordare a lucrării.
Prin efectul acestei măsuri în cursul anului 2007 antreprenorul a pretins reclamantei cheltuieli suplimentare aferente lucrărilor de protecție a mediului pentru care, fără nicio dovadă, susține o supradimensionare a volumului de operațiuni inerente implementării Contractului în contextul creșterii materialului rezidual.
A fost propus astfel de către antreprenor spre aprobare Ordinul de variație nr. 14/15.10.2007, ca măsură de susținere a suplimentării valorii contractului.
La momentul respectiv, CN CFR SA a respins propunerea în considerentele lipsei documentelor justificative care să facă dovada de netăgăduit a volumului materialului rezidual rezultat în urma excavațiilor precum și a operațiunilor inerente depozitării, transportului ori utilizării acestui surplus de material.
Decizia CN CFR SA a fost fundamentată inclusiv pe baza punctului de vedre exprimat în speță, conform art. 6.2 din Contract, de firma DE Consult, căreia, în activitatea de monitorizare a progresului fizic al lucrărilor, îi revenea responsabilitatea de a aproba măsurătorile făcute de antreprenor și de a certifica raptul că lucrările au fost efectuate conform prevederilor contractuale, sens în care, potrivit procedurii de certificare a facturilor, avea obligația de a aproba aplicațiile de plată emise de antreprenor.
Lipsa documentelor justificative a făcut imposibilă, inclusiv pentru DE Consult, certificarea acestor costuri.
Conflictul apărut astfel între părțile contractante, calificabil în contextul clauzelor contractuale prevăzute la art. 20 din Contract, a fost dedus soluționării Comisiei de Arbitrare a Disputelor, fiind pronunțată decizia nr.1 din 16.01.2009(filele 530-589 Vol II).
Prin această decizie, Comisia de Arbitrare a Disputelor a stabilit că antreprenorul Terna este îndreptățit la plata lucrărilor atestate prin Ordinul de variație nr.14 din 15.10.2007, lucrări ce constau în excavarea, depozitarea și transportul materialului excavat, contravaloarea acestora fiind 1.359.655,67 euro.
Așa cum a arătat pârâta în cuprinsul întâmpinării și cum rezultă de altfel și din cuprinsul deciziei DAB(filele 544-548 VOL II) însăși pârâta a contestat obligația de plată a sumei de 1.359.655,67 euro, arătând că lucrările de protecție a mediului, menționate în Ordinul de variație nr.14 din 15.10.2007, achitând totuși suma pretinsă de Antreprenor în baza deciziei DAB nr.1/16.01.2009.
Din punct de vedere al eligibilității acestei sume, și implicit pentru aprecierea legalității procesului verbal de constatare nr._ din 22.12.2011, decizia Comisiei de Arbitrare a Disputelor nu constituie în sine un temei pentru justificarea pretențiilor reclamantei, în primul rând pentru că este obligatorie exclusiv față de părțile aflate în dispută și nu pentru terți, cum este cazul Autorității de Management, ori al organismelor naționale sau comunitare cărora le revine obligația de a verifica eligibilitatea cheltuielilor avansate în cadrul proiectelor care au susținere financiară comunitară.
În al doilea rând, prin decizia pronunțată de Comisia de Arbitrare a Disputelor nu se antamează nicidecum conformitatea cheltuielilor ce constituie pretențiile părților cu procedurile prevăzute prin Memorandumul de finanțare ce stă la baza încheierii Contractul I. 2000/16/P/PT/001/03/02, astfel că nu are nicio relevanță pentru verificarea eligibilității sumei achitate de reclamantă în baza acestei decizii.
Cu atât mai mult, prin decizia Comisiei de Arbitrare a Disputelor nu este infirmată concluzia ce a stat la baza încheierii procesului verbal de constatare a creanței bugetare, contestat în prezenta cauză, și anume aceea că în executarea Contractului I. 2000/16/P/PT/001/03/02 a avut loc o modificare a soluției tehnice de abordare a lucrării.
Astfel, a arătat reclamanta în cuprinsul notei de ședință din 26.10.2012 (fila 518 VOL II) că la momentul întocmirii documentației de licitație, cantitatea estimată pentru excavații, aferentă doar lucrărilor de terasamente, excluzând cantitățile aferente excavațiilor la podețe și protecție terasamente, a fost de aproximativ 826.528 tone.
Cantitatea de transport și/sau depozitare din cadrul capitolului de portecția mediului a fost estimată inițial, la întocmirea documentației de licitație, la 61.310 tone, rezultând însă, că plata efectuată de reclamantă s-a raportat la o cantitate de 1.003.840 tone, ceea ce exclude posibilitatea corectării unor atari erori, pe calea suplimentării cantitative prin ordin de variație, cum s-a realizat în speță.
Față de aceste considerente curtea constată că reclamanta nu a făcut dovada eligibilității sumei de 1.359.655,67 euro, reprezentând cheltuieli aferente operațiunilor de excavare, depozitare și transportul materialului excavat în cantitate de 1.003.840 tone, astfel că actul administrativ prin care s-a stabilit creanța de 1.359.655,67 euro este legal.
În condițiile în care instanța a constatat pe fond legalitatea procesului verbal de constatare a creanței nr._ din 22.12.2011 este evident că solicitarea suspendării executării acestui act este neîntemeiată, astfel că pentru toate considerentele anterior menționate acțiunea reclamantei va fi respinsă în tot ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” – S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI INFRASTRUCTURII- – AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL TRANSPORT, cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. A. FARMATHYMARIANA H.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5938/2013.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
