Anulare act administrativ. Sentința nr. 2622/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2622/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 3933/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2622
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.09.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
GREFIER: R. B.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul N. G. E. în contradictoriu cu pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, în lista de amânări fără discuții, se prezintă reclamantul N. G. E., personal, și pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, prin consilier juridic S. D. – C., care depune delegație de reprezentare la dosar, fila 57.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă reclamantul N. G. E., care se legitimează, la solicitarea instanței, cu Pașaport tip P seria_, eliberat la data de 05 iunie 2006, valabil până la data de 05 iunie 2016. Interpelat fiind arată că are carte de identitate, însă nu este în posesia lui în acest moment.
De asemenea, arată că a solicitat cauza în lista de amânări fără discuții, întrucât consideră că este necesar să se suplimenteze probatoriul, în sensul depunerii dosarului cu verificările prealabile făcute de pârât.
Pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, prin consilier juridic, arată că se opune cererii de amânare pe acest aspect. De asemenea, solicită a i se comunica un exemplar din răspunsul la întâmpinare depus de reclamant.
Curtea, după deliberare, constată că formularea unei cereri de amânare pentru încuviințarea probatoriului în cauză nu se încadrează în ipotezele de amânări fără discuții avute în vedere de Regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor, motiv pentru care cauza rămâne la ordine, urmând a se discuta probele.
Totodată, Curtea comunică reprezentantului pârâtului un exemplar din răspunsul la întâmpinare depus de reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, la ordine, se prezintă reclamantul N. G. E., personal, și pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, prin consilier juridic S. D. – C., cu delegație de reprezentare la dosar, fila 57.
Pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, prin consilier juridic, interpelat fiind arată că nu are cereri prealabile discutării excepției inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare.
Reclamantul N. G. E. consideră că această excepție ar trebui unită cu fondul, deoarece ar trebui administrate probe, întrucât este un răspuns incomplet, ceea ce echivalează, în opinia sa, cu un răspuns și cu un refuz.
Pentru a se pregăti cu privire la răspuns apreciază că este necesar a se depune toate actele întocmite de C. S. al Magistraturii în respectivul dosar. Pe de altă parte, este un refuz, deoarece există două plângeri: una făcută pe fata de 02 aprilie 2013, prin care arăta încălcarea de către completul de judecători a obligației de a emite o cerere de hotărâre preliminară; o plângere împotriva respectivilor judecători, care conține mai multe capete de cerere, așa cum a arătat și prin răspunsul la întâmpinare.
Pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, prin consilier juridic, arată că se opune solicitării reclamantului de a uni excepția inadmisibilității cereri cu fondul cauzei, se impune soluționarea întâi a excepției și, în măsura în care se trece peste excepție, să se treacă la soluționarea fondului cauzei.
Curtea, după deliberare, în raport de prevederile art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, constată că nu se poate uni cu fondul excepția inadmisibilității invocată de pârât, atât timp cât articolul invocat anterior prevede că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrare de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Prin urmare, Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, în care se precizează, în mod expres, că rezoluția de clasare este definitivă.
Aceste dispoziții coroborate cu prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, în care se prevede, în mod expres, că doar rezoluția de respingere a sesizării poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. Or, având în vedere că în cazul de față nu suntem în niciuna dintre situațiile art. art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, fiind contestată o rezoluție de clasare, care este definitivă și față de care legiuitorul nu a prevăzut nicio cale de atac, solicită admiterea excepției.
Mai mult, rezoluția care a fost comunicată petentului și care reprezintă rezultatul verificărilor prealabile față de aspectele pe care acesta le-a semnalat, nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, întrucât respectiva rezoluție nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea acordul cuvântul reclamantului pe excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Reclamantul N. G. E., raportat la acțiunea pe care a formulat-o în fața instanței, arată că există două capete de cerere. Astfel, unul privește desființarea respectivei rezoluții, iar celălalt continuarea procedurii disciplinare, deoarece avem, pe de o parte, o rezoluție de clasare, iar pe de altă parte, nu avem un răspuns la solicitările sale făcute în acea plângere către C. S. al Magistraturii. Se referă la faptul că prin rezoluția respectivă nu s-a răspuns la subpunctele 1.2, 1.3, 1.4, 1.5, 1.6, 2.2, 2.4, 3.4, 3.5 și 3.6 din plângerea formulată în data de 09.04.2013.
De asemenea, solicită a se observa acea rezoluție a ajuns la C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară în data de 12 aprilie 2013, iar Rezoluția a fost dată în 15 aprilie 2013.
Or, toate aspectele semnalate în plângerea din 09 aprilie 2013 ar fi necesitat relații cu privire la dosarul nr._, dosar care are cca. 1.000 de pagini în format tipărit și un CD cu 1.200 de pagini, reprezentând manuale de proceduri invocate în respectiva cauză. În afară de aceasta în respectivul dosar se face referire și la legislația europeană. Or, cele 3 zile în care ar fi trebui să analizeze C. S. al Magistraturii acea plângere nu erau de ajuns din punct de vedere fizic.
Totodată, solicită a se avea în vedere și răspunsul la întâmpinare și să se respingă excepția inadmisibilității cererii.
Pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, prin consilier juridic, în replică, arată că Inspecția Judiciară, prin Rezoluția pe care a comunicat-o reclamantului, s-a pronunțat cu privire la toate aspectele invocate de acesta, în limitele de competență a Inspecției.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârât prin întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de_, reclamantul N. G. E. a chemat în judecată pe pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desființarea rezoluției de clasare nr. 1580/IJ/1050/DIJ/2013 din data de 07.05.2013 emisă de pârâtă și continuarea procedurii disciplinare împotriva completului de judecată.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat, în esență, motivele care l-au determinat să formuleze plângere în fața Consiliului S. al Magistraturii cu privire la judecătorii care au soluționat dosarul nr._ .
Prin întâmpinarea formulată la data de 01.07.2013, pârâtul C. S. al Magistraturii – Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
În susținerea excepției inadmisibilității, pârâtul a arătat următoarele:
In speță, inspectorul judiciar din cadrul Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, desemnat a soluționa lucrarea înregistrată sub nr. 1580 /IJ/1050/DIJ/2013, a procedat la efectuarea verificărilor prealabile a aspectelor semnalate de petent pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare prev. de art. 99 lit. a, c, e, f, r și t din Legea nr. 303/ 2004, sub aspectul încălcării legislației interne și al neaplicării regulamentelor comunitare de către membrii completului de judecată din cadrul Curții de Apel București, cu ocazia soluționării recursului declarat de petent în dosarul nr._ .
In urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu sunt indicii de săvârșire a uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, astfel încât, prin rezoluția din 15 aprilie 2013, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, a dispus clasarea sesizării formulate de petent, rezoluția fiind definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile." De asemenea, conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de clasare este definitivă".
Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că poate fi contestată, de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția Judiciară, numai rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării.
In cauza de față, se constată că nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, fiind o rezoluția de clasare, care este definitivă și împotriva căreia nu este prevăzută cale de atac.
De altfel, chiar în situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, în cazul rezoluției de respingere a sesizării, dispozițiile legale, respectiv art. 47 alin. (6), stabilesc ca soluție posibilă pe care o poate pronunța instanța de contencios desființarea rezoluției inspectorului judiciar și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, ceea ce presupune că s-a dispus începerea cercetării disciplinare.
Totodată, trebuie subliniat că nu poate face obiectul unei acțiuni judiciare în fața instanței de contencios administrativ cererea prin care se solicită instanței să dispună obligarea Inspecției Judiciare la emiterea unui act de cercetare disciplinară a judecătorilor, care au pronunțat hotărârile în defavoarea reclamantului, în condițiile în care cercetarea disciplinară a magistraților se poate realiza doar în condițiile prevăzute de art. 46-47 din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, care reglementează atât competența Inspecției Judiciare, cât și procedura de cercetare disciplinară. Astfel, față de prevederile legale care reglementează atribuțiile inspectorilor judiciari din cadrul Inspecției Judiciare și procedura contestării în instanță a rezoluțiilor întocmite de inspectorii judiciari, se solicită respingerea cererii formulate de reclamant, ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuție efectuarea de verificări a sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților, ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora, iar, conform art. 72 alin. (1) din același act normativ, inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial. Totodată, în cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecției Judiciare pentru a stabili cu privire la existența unor indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare.
Așa cum s-a menționat, prin rezoluție, criticile reclamantului față de soluția pronunțată în dosarul nr._ nu poate fi supusă verificărilor de natură administrativă, efectuate pe această cale de către Inspecția Judiciară, în caz contrar, încălcându-se principiul independenței judecătorului, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituția României. De asemenea, analiza și aprecierea probelor care fundamentează hotărârile pronunțate de instanțe, în cauzele deduse judecății, raționamentul și interpretarea normelor legale de către completul de judecată, precum și argumentele de fapt și de drept ce motivează soluțiile pronunțate constituie aspecte ce țin de judecata propriu-zisă a cauzelor și care, potrivit dispozițiilor legale enunțate, exced limitelor de competență ale Inspecției Judiciare, fiind susceptibil a fi analizate doar în cadrul controlului de legalitate și temeinicie al hotărârii, realizat în cadrul căilor de atac, exercitate în condițiile legii.
Inspecția Judiciară nu poate cenzura hotărârile judecătorești irevocabile, fiind interzisă orice imixtiune în activitatea de judecată, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și dispozițiilor art. 17 și art. 46 alin. (2), teza finală, din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată. De asemenea, verificările administrative efectuate trebuie să respecte principiile independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, precum și cel al autorității de lucru judecat a hotărârilor rămase definitive și irevocabile, astfel cum sunt prevăzute în art. 124 alin. (3) din Constituția României, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303 /2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304 /2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 45-47 din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată.
In temeiul art. 411 alin. (2) din Noul Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului Inspecției Judiciare.
La termenul din 18.09.2013, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea constată următoarele:
Inadmisibilitatea reprezintă acel fine de neprimire caracterizat prin faptul că reclamantul fie folosește o cale procedurală ce îi este interzisă de lege, fie folosește o cale procedurală legală, dar într-un alt scop decât cel avut în vedere de legiuitor la edictarea legii.
Curtea constată că, în speță, este întrunită prima ipoteză, respectiv reclamantul folosește un mijloc procedural care nu îi este permis de lege.
Astfel, inspectorul judiciar desemnat a soluționa lucrarea înregistrată sub nr. 1580 /IJ/1050 /DIJ/2013, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317 /2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, a procedat la efectuarea verificărilor prealabile a aspectelor semnalate de petent pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare de către judecătorii din cadrul Curții de Apel București, învestiți cu soluționarea dosarului nr._ .
In urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu sunt indicii de săvârșire a uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, astfel încât, prin rezoluția din 15 octombrie 2012, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, a dispus clasarea sesizării formulate de petent, rezoluția fiind definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile." De asemenea, conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de clasare este definitivă".
Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că poate fi contestată, de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția Judiciară, numai rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării. In cauza de față, se constată că nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, fiind o rezoluția de clasare, care este definitivă și împotriva căreia nu este prevăzută cale de atac.
Câtă vreme legea stabilește expres că rezoluția de clasare nu poate fi atacată, rezultă că acțiunea de atacare a acesteia este inadmisibilă, nefiind prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, va respinge cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârât prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamantul N. G. E., cu adresa de corespondență în orașul Câmpulung Muscel, Calea Pietroasa, nr. 1A, județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII – INSPECȚIA JUDICIARĂ – DIRECȚIA DE INSPECȚIE JUDICIARĂ PENTRU JUDECĂTORI, cu sediul în sector 6, București, Calea Plevnei, nr. 141B/sector 3,București, .????, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. V. R. B.
Red./Tehnored. A.V./4 ex./
Data red. 9.10.2013
l. 2 .>
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3008/2013. Curtea de... → |
|---|
