Anulare act administrativ. Sentința nr. 3147/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3147/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 2960/2/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3147
Ședința publică de la data de 18.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
GREFIER – M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta U. A. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 189/2000, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista se amânări fără discuții, se prezintă pârâta C. Județeană de Pensii Ilfov reprezentată de consilier juridic Arsanu M., fără delegație de reprezentare la dosar, lipsind reclamanta U. A..
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că pârâta C. de Pensii Ilfov – Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 a depus, la data de 27.09.2013m prin serviciul registratură, note și înscrisuri aferente, în exemplare și pentru comunicare.
Reprezentantul pârâtei arată că a solicitata cauza la amânare având în vedere lipsa de procedură cu reclamanta.
Curtea apreciază că nu este lipsă de procedură, deoarece reclamanta are termen în cunoștință, fiind prezentă la ședința din data de 21.06.2013 astfel că lasă cauza la ordine.
La reluarea cauzei la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta C. Județeană de Pensii Ilfov reprezentată de consilier juridic Arsanu M., lipsind reclamanta U. A..
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală. Învederează instanței că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 în sensul că nu face dovada cu acte oficiale că a fost persecutat autorul dumneaei. Mai mult decât atât, din declarațiile martorilor se arată că autorul reclamantei a locuit în . Frăsinet se află pe raza localității M., Arată că nu se face dovada că martorii sunt beneficiari al Legii nr. 189/2000, deci nu există acte doveditoare din care să rezulte persecuția invocată de reclamantă. Solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată în fapt și în drept, așa cum a arătat și în notele scrise depuse la dosar.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta U. A. a chemat în judecată pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 189/2000, solicitând anularea hotărârii nr._ din 27.03.2013 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să recunoască reclamantei beneficiul dispozițiilor Legii nr.189/2000.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că a depus cerere la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în calitatea sa de soție supraviețuitoare a defunctului U. P..
Conform art. 3 din Legea nr. 189/2000,„Soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară de 130.000 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
Astfel cum rezultă din declarațiile notariale date de d-na C. A. și d-na Cus V. și depuse la dosarul constituit de către pârâtă, defunctul său soț a fost persecutat din motive etnice, fiind strămutat din localitatea de domiciliu.
Cu toate că a depus la dosar spre a fi analizate de către pârâtă, documente în dovedirea doleanțelor sale, cererea i-a fost respinsă.
Față de aceste considerente, reclamanta solicită admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 187 și 189 și urm. din C.pr.civ. și pe Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.
La data de 21.06.2013 reclamanta a depus o cerere modificatoare a acțiunii sale, arătând că anularea hotărârii nr._ din 27.03.2013 se impune și prin prisma faptului că și reclamanta, personal, a suferit persecuții pe motive etnice, de către Regimul Hortist ca urmare a Dictatului de la Viena, fiind strămutată și refugiată împreună cu familia în perioada octombrie 1940 - februarie 1945 din ., în localitatea Scrind-Frăsinet, județul Cluj.
O atare împrejurare rezultă din declarațiile notariale date de d-na Cus V. și d-na C. A., din cuprinsul cărora rezultă că reclamanta a suferit personal persecuții, fiind obligată să locuiască în altă localitate decât cea de domiciliu.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, precizând că reclamanta nu face dovada persecuției defunctului său soț, conform dispozițiilor art.6 indice 1 din Legea nr.319/2002, potrivit cărora dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale, eliberate la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc prevăzut de lege.
Adeverința nr. 2650/05.06.2012, eliberată de Primăria comunei M., jud. Cluj și depusă de reclamantă la dosarul administrativ nu atestă că defunctul soț al reclamantei a fost strămutat într-o altă localitate, întrucât localitatea M. are în componență satul Scrind-Frăsinet iar deși martorii declară că au fost în aceeași situație nu fac dovada afirmațiilor cu un act oficial sau cu o hotărâre emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000.
Pârâta a depus copia dosarului administrativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, pentru următoarele considerente:
Reclamanta U. A. a solicitat acordarea drepturilor cuvenite de Legea nr.189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului său soț, U. P., cererea fiind motivată pe dispozițiile art. 1 litera c din Legea nr.189/2000.
Alăturat cererii sale, reclamanta a depus adeverința nr.2650/05.06.2012, eliberată de Primăria comunei M., jud. Cluj, declarațiile notariale date de d-na C. A. și d-na Cus V., în cuprinsul cărora se arată că în timpul regimului hortist defunctul U. P. a fost refugiat împreună cu familia sa din . în localitatea Scrind-Frăsinet, județ Cluj.
Prin hotărârea nr._ din 27.03.2013 a fost respinsă cererea reclamantei, cu motivarea că nu este dovedită strămutarea defunctului său soț în altă localitate decât cea de domiciliu.
Examinând actele depuse de reclamantă în susținerea cererii curtea constată legală hotărârea anterior menționată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 litera c din OG nr.105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean roman, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
c) a fost strămutată în alta localitate decât cea de domiciliu;
Soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a)-e) și g), va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusa cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară de 100 lei neimpozabila, dacă ulterior nu s-a recăsătorit, prevede art.3 din același act normativ.
Din cuprinsul actelor depuse la dosarul administrativ nu rezultă cu certitudine că defunctul U. P. a fost persecutat din motive etnice, în sensul că a fost strămutat din localitatea de domiciliu, fiind de observat că în cuprinsul adeverinței nr.2650/05.06.2012 se precizează că locuitorii comunei M. au fost obligați să se retragă în munți, în satele învecinate, din cauza luptelor la limita frontierei, astfel că adeverința menționată nu este aptă a dovedi locuitorii comunei M. au făcut obiectul unei strămutări pe motive etnice.
În înțelesul dispozițiilor legale citate, prin strămutare pentru motive etnice se înțelege orice acțiune, întemeiată sau nu pe o dispoziție legală sau pe dispoziții administrative sau orice altă acțiune de fapt prin care o persoană sau grup de persoane sunt obligate să părăsească localitatea de domiciliu, din cauza apartenenței la un grup etnic.
Raportat la situația expusă în cauza de față, o atare strămutare presupune dovada că locuitorii comunei M. au fost dizlocați de forțele de ocupație din perioada regimului horthyst din localitatea de domiciliu din cauza apartenenței lor la cetățenia română.
În același sens, declarațiilor autentificate date de C. A. și Cus V. nu fac nicio referire concretă la contextul concret al strămutării, data la care a avut loc, evident cu luarea în considerare a perioadei semnificative de timp care a trecut de la evenimentul relatat, astfel că instanța se află în imposibilitatea de a concluziona că abandonarea localității de domiciliu este consecința unor persecuții pe motive etnice.
Așa cum s-a arătat anterior, adeverința emisă de Primăria comunei M. atestă că localitatea M. a fost localitate de frontieră în perioada 1940-1945 și din cauza luptelor la limita frontierei locuitorii satelor din componența comunei M. s-au retras în satele învecinate, împrejurări ce nu atestă existența unei strămutări în accepțiunea art. 1 litera c din OG nr.105/1999, astfel cum a fost modificată ulterior, ci refugiul din fața războiului.
Raportat la cererea modificatoare, curtea constată că legalitatea hotărârii nr._ din 27.03.2013 nu poate fi analizată din perspectiva motivelor invocate de reclamantă, cât timp reclamanta nu a formulat o cerere de stabilire a calității de persecutat ci a învestit Comisia de aplicare a Legii nr.189/2000 exclusiv cu privire la calitatea sa de soție supraviețuitoare a defunctului U. P..
Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 7 din OG nr.105/1999, stabilirea drepturilor de care beneficiază persoanele din sfera de referință a actului normativ se face la cerere, comisia urmând a se pronunța printr-o hotărâre, supusă contestației la curtea de apel secția de contencios administrativ și fiscal.
Ca atare, în condițiile în care Comisia de aplicare a Legii nr.189/2000 nu a pronunțat nicio hotărâre cu privire la stabilirea calității reclamantei de beneficiar al prevederilor OG nr.105/1999, solicitarea de examinare a legalității hotărârii nr._ din 27.03.2013 prin prisma unor motive enunțate în cererea modificatoare, dar care nu au făcut obiectul analizei Comisiei, este vădit neîntemeiată.
Față de aceste considerente prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta U. A., domiciliată în com. Voluntari, ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV – COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 189/2000, cu sediul în București, .. 17, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.10.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2745/2013. Curtea de... → |
|---|
