Anulare act administrativ. Sentința nr. 737/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 737/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 3510/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 737
Ședința publică de la 19.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: PATRAȘ B. L.
GREFIER: M. - C. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta I. C. - L., cu domiciliul în sector 5, București, Calea Plevnei, nr. 5-7, ., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN DE INFORMAȚII, cu sediul în sector 5, București, B-ul Libertății, nr. 14 D și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în sector 1, București, Piața Walter M., nr. 1-3, având ca obiect –„anulare act administrativ”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din Camera de consiliu de la termenul din 12.02.2013 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 06.02.2012 ,declinata la Curtea de Apel Bucuresti ,conform sentintei civile nr.1133/20.03.2012,reclamanta I. C.-L. ,în contradictoriu cu pârâtii S. Roamn de Informatii si C. Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 515/20.12.2011 emisă de pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării si restabilirea situatiei anterioare discriminarii.
În motivare ,reclamanta a aratat ca Hotărârea nr. 515/20.12.2011 este nelegala și netemeinică pentru următoarele motive:
1.Conform art. 20 alin 7/OG nr. 137/2000 ,hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adopta în termen de 90 de zile de la data sesizării, ceea ce nu s-a întâmplat.
După cum rezultă din hotărârea în cauza, petiția reclamantei a fost înregistrată sub nr. 4358 la data de 21.07.2011, rezultând, pe cale de consecinta,ca ar fi trebuit să fie soluționata până la 21.10.2011, însă, după cum se poate constata, aceasta s-a întâmplat abia la 20.12.201l, depășindu-se cu cca 60 de zile termenul legal de soluționare.
2.Conform art. 20 alin 8/OG nr. 137/2000, „hotarârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare" ceea ce nu s-a întâmplat. După cum rezultă din ștampila registraturii C.N.C.D. ,hotărârea a primit număr de ieșire la 17.01.2012 și, abia la data de 24.01.2012, reclamanta a intrat în posesia acestei hotărâri, ca urmare a prezentarii sale la sediul acestei instituții și semnarea exemplarului adresei de însoțire a hotărârii care a rămas la emitent.
3. Conform art. 25 alin 5 și art. 26 alin 3 lit. a OG nr. 137/2000 membrii Colegiului director "au calitatea de agent constatator" calitate în care sunt abilitați sa ceara "reprezentanților legali ai autorităților și instituțiilor publice " supuse controlului " să pună la dispoziție orice act care ar putea ajuta la clarificarea obiectivului controlului". Or,în cauza de față ,aceștia nu numai că nu au făcut vreun demers în sensul obținerii unor probe în baza cărora reclamatul, respectiv S. R. de Informații, să-și sprijine susținerile, dar efectiv și-au însușit aceste susțineri ale reclamatului, ceea ce a dus la hotărârea neîntemeiată care face obiectul cererii de față.
Niciuna din susținerile SRI nu este probată în vreun fel, spre deosebire de susținerile contestatoarei care au fost probate prin înscrisuri, îndeosebi în ceea ce privește istoricul bolii cronice contractate în timpul desfășurării activității în cadrul S.R.I.,aspect trecut cu vederea de membrii Colegiului director.
4. Cu toate ca hotărârea în cauza a fost emisa și transmisa cu depășirea termenului legal ,membrii Colegiului director care au semnat hotărârea au ajuns la concluzia și au hotărât ca nu se întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin l OG nr. 137/2000, în condițiile în care ,conform art. 25 alin l din OG nr. 137/2000 ,în calitatea lor de « garanți ai interesului public» nu au acționat pentru clarificarea tuturor aspectelor semnalate de contestatoare pe baza de probe și nu simple « susțineri » ale SRI.
5.Membrii Colegiului director au ignorat prevederile art. 20 alin 6 din OG. Nr. 137/2000 ,conform cărora « persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea ii revine sarcina de a dovedi ca faptele nu constituie discriminare ».Or, în cauza de fața Colegiul director nu a acționat și nu a cerut SRI probe în acest sens,pe de o parte și pe de alta parte, însușindu-și punctele de vedere ale reclamatului a omis să constate că argumentele acestuia s-au cantonat pe aspecte privind legislația muncii și a asigurărilor sociale,care puteau cel mult circumstanția fondul petiției reclamantei.
6.Procedând de maniera mai sus subliniată, Colegiul director a reținut în mod eronat ca «petenta invoca faptul ca a fost marginalizata la locul de munca,datorita faptului ca suferea de o boala cronica necontagioasa și ca urmare și-a dat demisia. Colegiul director este de opinie ca nu se poate stabili o legătura de cauzalitate intre criteriul invocat,respectiv boala de care suferă și posibilul tratament discriminatoriu la care a fost supusa,și care ar fi dus la actul demisiei». Din petiția formulata, ca și din concluziile scrise depuse la termenul din 1 septembrie 2011,nu rezulta acest fapt. Dimpotrivă criteriul amintit, respectiv boala cronică necontagioasă, a circumstanțiat atitudinea și poziția reclamatului față de mine în ceea ce privește criteriul «condițiilor de încadrare în munca» și accesul la toate formele și nivelurile de orientare, formare și perfecționare profesionala » conform art. 3 lit. a OG nr. 137/2000.
7. În aceeași ordine de idei Colegiul director pornind de la « definiția discriminării » reglementate de art. 2 alin l/OG nr. 137/2000 menționează în hotărârea sa ca « pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit. Subsecvent, tratamentul diferențiat trebuie să urmăreasca sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate,a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege ».
Colegiul director, preocupat de susținerile SRI, a omis ,cu sau fără bună știință, faptele prezentate în petiție.
Reclamanta mai arata ca ,prin formația sa profesionala, s-a considerat egala colegilor, limitată de diferențele impuse de poziția ierarhică în cadrul instituției datorita specificului acesteia și tocmai acest sentiment a făcut-o sa realizeze depășirea barierelor impuse de rigorile profesionale și deosebirea care se făcea intre aceasta și restul colegilor,fiind efectiv exclusa de la o . activități și restricționată în a se afirma profesional.
8.În argumentarea hotărârii, Colegiul director dă dovadă și de inconsecvență .Astfel, cu titlu de exemplu, reclamanta menționeaza pct. 4.18: «Reclamatul susține că, întrucât acumulase doar un număr de 75 de zile de concediu medical, inferior celui necesar pentru a face obiectul expertizării de către comisia de expertiză medico-militar « și pct. 4.13: « Reclamatul susține că preluarea responsabilităților ofițerului în perioadele lungi de indisponibilitate ale acestuia a fost un demers absolut necesar pentru îndeplinirea în condiții de responsabilitate a sarcinilor din responsabilitatea biroului ». SRI, tocmai pentru că nu i s-a cerut să probeze afirmațiile prin care a încercat să-și motiveze poziția și să contracareze acuzele de discriminare, recunoaște indirect că în cursul unui an perioada de concedii medicale luată de reclamata nu întrunea condițiile legale expertizării sale, fiind din acest punct de vedere egală ca drepturi și obligații cu ceilalți colegi dar, în același timp, un argument puternic pentru a -i reduce din atribuții ,fără a fi notificată în vreun fel.
9.Colegiul director a luat act de faptul că i s-a solicitat să investigheze și să emită o hotărâre și în ceea ce privește actele de discriminare indirecta comise de SRI ,având în vedere prevederile art. 4 alin. 1 lit. b Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei și prevederile art. 35/Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului ,însă nu a făcut nici un fel de referire în hotărârea emisă asupra acestor cereri, ceea ce demonstrează usurinta cu care a tratat soluționarea petiției .
Paratul S. Român de Informații, a formulat intampinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive,aratand in esenta ca actul administrativ atacat este hotararea emisa de CNCD ,astfel ca legitimare procesuala pasiva nu poate avea decat emitentul .
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiata .
Paratul CNCD nu a formulat intampinare.
Având a se pronunta cu prioritate asupra exceptiei lipsei calității procesuale pasive a paratului S. R. de Informatii ,in temeiul art.137 C.proc.civ ,Curtea apreciază ca este nefondata ,câta vreme paratul a figurat ca parte in procedura derulata in fata CNCD.
Prin urmare ,reclamanta a justificat legitimarea procesuala pasiva a acestuia parat,fapt ce impune respingerea exceptiei invocate.
Analizând actele si lucrările dosarului ,Curtea retine urmatoarele:
Prin Hotărârea nr. 515/20.12.2011, Colegiul Director al CNCD a constatat că faptele sesizate de reclamanta nu întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin.1 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și aprobările ulterioare, republicată.
Pentru a se pronunta astfel, Colegiul Director a retinut in esenta urmatoarele: „(…) petenta invocă faptul că a fost marginalizată la locul de muncă, datorită faptului că suferea de o boală cronică necontagioasă și ,ca urmare, și-a dat demisia. Colegiul Director este de opinie că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între criteriul invocat, respectiv boala de care suferă și posibilul tratament discriminatoriu la care ar fi fost supusă, și care ar fi dus la actul demisiei. Mai mult, Colegiul Director constată că reclamatul a răspuns concret la fiecare acuză adusă de petenta.
Colegiul Director mai reține că petenta invocă că, prin atitudinea și activitatea desfășurată de personalul medical de la nivelul angajatorului, deși permanent a cunoscut evoluția stării de sănătate, nu s-a implicat în reglementarea situației în calitatea de pacient și angajat al unei instituții publice cu profil militar, dar Colegiul constată din susținerea reclamatului că întrucât acumulase doar un număr de 75 de zile de concediu medical, inferior celui necesar pentru a face obiectul expertizării de către comisia de expertiză medico-militară, petenta s-a prezentat la medicul de medicina muncii care a dispus reducerea programului de lucru cu 2 ore zilnic, program respectat de angajator.
Colegiul Director reține că petenta susține că după trecerea în rezervă ca urmare a demisiei i s-a refuzat dreptul la pensie fără a i se motiva legalitatea acestui refuz, dar Colegiul constată, din susținerea reclamatului ,că, potrivit vârstei și stagiului de cotizare avute, în conformitate cu legislația în vigoare, s-a concluzionat că nu îndeplinea condițiile legale de pensionare, atât pentru pensie pentru limită de vârstă, cât și pentru pensia anticipată sau cea parțială.
Coroborând aceste aspecte cu faptele care fac obiectul petiției și definiția discriminării astfel cum este prevăzută în art. 2 alin.1 din O.G. nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, republicată, în cauză nu se poate reține întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire restricție, excludere, deosebire, preferință între persoane care se află în situații comparabile și care sunt tratate în mod diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege și care are ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”
Analizând hotararea atacata prin prisma motivelor formulate de către reclamanta ,Curtea apreciază ca acțiunea este neintemeiata pentru urmatoarele:
1.Criticile reclamantei privitor la despasirea termenelor de soluționare a sesizarii adresate CNCD si de comunicare a hotărârii atacate nu pot fi primite in solutionarea favorabila a cererii de anulare a actului ,stiut fiind ca legalitatea actului administrativ se analizeaza exclusiv prin raportare la conditiile de fond si de forma prescrise de lege pentru intocmirea valida a acestuia ,chestiunile invocate fiind irelevante din aceasta perspectiva . Mai mult ,termenele in discutie au caracter de recomandare, pentru încălcarea acestora nefiind prevăzută vreo sancțiune.
2. In cauza ,s-a reclamat incalcarea de către CNCD a dispozițiilor art.25 alin.5 si art.26 alin.3 din OG 137/2000, sustinandu-se ca paratul nu a facut nici un demers in sensul obtinerii de probe pe care SRI sa-si sprijine susținerile .
Potrivit art.25 alin (5) din ordonanta, În soluționarea cazurilor de discriminare, membrii Colegiului director au calitatea de agent constatator care aplică sancțiunile pentru contravențiile stabilite prin prezenta ordonanță. Aceștia își pot delega calitatea de agent constatator persoanelor din aparatul de lucru al Consiliului,iar in conformitate cu 26 alin.3 din acelasi act normativ (,3) La cererea agenților constatatori, reprezentanții legali ai autorităților și instituțiilor publice și ai agenților economici supuși controlului, precum și persoanele fizice au obligația, în condițiile legii:
a) să pună la dispoziție orice act care ar putea ajuta la clarificarea obiectivului controlului.
Curtea constata ca reclamanta s-a limitat la a invoca in mod formal textele de lege anterior mentionate, neidentificand care anume aparari ale SRI s-ar fi impus a fi fost probate si actele de natura a “clarifica obiectul controlului”, mentiunea succinta din cererea de chemare in judecata referitoare la “activitatea sa profesionala si pozitia sa in raporturile cu mine,indeosebi in perioada anilor 2009-2011” ,nefiind lamuritoare in acest sens.
De altfel ,reclamanta insasi nu a fost in măsura a aduce vreun probatoriu care sa confirme situația de fapt expusa de către aceasta atât prin sesizarea initiala ,cat si in concluzii formulate ulterior in fata Consiliului.
. reclamat aspecte precum:„lipsa totală și dirijată de relaționare și de comunicare a problemelor curente de muncă discutate în ședințele de lucru la nivelul unității", „un control și o supervizare abuzivă, obsesivă și individualizată asupra lucrărilor și activităților mele curente exclusive" ,„obstrucționarea participării mele la ședințele de lucru de la nivelul șefului de sector", „comportament subiectiv și fără vreo motivație profesională de marginalizare a mea în cadrul colectivului” ; „perioada de 7 ani cât am lucrat în această unitate am fost obstrucționată în a-mi intra în drepturile și competențele de care beneficiau toți ceilalți ofițeri” etc.
Aceste imprejurari ,prezentate in maniera succinta expusa anterior, insa ,nu au fost probate desi o atare obligatie ii revenea petentei, conform art.20 alin.6 din OG 137/2000 ,potrivit cu care ,6) Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.
Așadar ,in raport de dispozițiile legale anterior citate, persoana interesata are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte ,persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea incumbandu-i doar sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Reclamanta a aratat ca a depus documente care probau starea sa de sanatate ,insa teza probatorie in discuție nu privește ,conform art.20 alin.6 din OG 137/2000, aceasta imprejurare -de altfel necontestata de către paratul SRI- ,ci aceea referitor la faptele imputate acestuia ,astfel cum au fost redate anterior.
Nu in ultimul rând ,Curtea constata ca in mod judicios a apreciat CNCD ca afirmatia reclamantei potrivit careia personalul medical de la nivelul angajatorului nu s-ar fi „implicat în reglementarea situației sale ,în calitatea de pacient și angajat al unei instituții publice cu profil militar”, nu poate fi primita .Pe de o parte ,cele 75 de zile de concediu medical erau insuficiente ,din punct de vedere legal, pentru efectuarea expertizării de către comisia de expertiză medico-militară,iar pe de alta parte,ca urmare a prezentarii petentei la medicul de medicina muncii, s-a dispus reducerea programului de lucru cu 2 ore zilnic, aspect confirmat chiar de către aceasta prin sesizarea si cererile ulterioare adresate CNCD.
Tot astfel ,afirmatiile petentei referitoare la refuzul nemotivat de acordare a dreptului la pensie in mod corect nu au fost primite de către Colegiul Director al CNCD in solutionarea favorabila a sesizarii ,câta vreme paratul SRI a argumentat existenta impedimentului legal privitor la vârsta și stagiului de cotizare avute de acaesta .
Nu in ultimul rând ,pretinsa inconsecventa in argumentare a CNCD ,afirmata de către reclamanta in cererea de chemare in judecata ,este lipsita de suport probator.
. atacat a mentionat apararea SRI referitoare la cele 75 de zile de concediu medical in combaterea afirmatiilor reclamantei privind lipsa de implicare a personalului medical din cadrul angajatorului in reglementarea situatiei sale, aratand ca ,deși nu a fost posibila efectuarea expertizei de către comisia de expertiza medico-militara,totusi acesta a asigurat reclamantei reducerea programului zilnic cu 2 ore.
Pe de alta parte ,faptul ca cele 75 de zile de concediu ale reclamantei nu erau suficiente pentru efectuarea expertizei in cauza ,conform legii, nu neaga concluzia ca acelasi numar de zile de concediu efectuat de către reclamanta si ,implicit ,lipsa sa de la serviciu, constituie un argument suficient de puternic in sensul delegarii unei parți din atributiile reclamantei altor colegi ,un atare demers circumscriindu-se unei masuri de buna functionare a structurii din care aceasta a facut parte.
In raport de cele expuse ,Curtea apreciază ca in cauza nu se poate retine in speța existenta vreunei discrimnari a reclamantei de către paratul SRI,in raport de definitia acesteia data de art. 2 alin.1 din O.G. 137/2000, conform caruia Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
In acord cu cele menționate de Colegiul Director in actul atacat ,Curtea constata ca pentru a ne situa în domeniul de aplicare al art.2 alin.1 deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1, și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, tratamentul diferențiat fiind necesar a urmari sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
In cauza ,astfel cum s-a arătat, o parte din faptele imputate paratului SRI nu au fost probate ,iar pe de alta parte, demersul paratului SRI de delegare către alți ofiteri a atributiilor reclamantei ,ca urmare a efectuării concediului medical pe perioade relativ mari ,se gaseste de Curtea ca justificat in mod obiectiv ,pentru motivele aratate anterior.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse ,retinand legalitatea si temeinicia actului atacat ,Curtea va respinge acțiunea reclamantei ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului SRI.
Respinge actiunea formulată de reclamanta I. C. - L., cu domiciliul în sector 5, București, Calea Plevnei, nr. 5-7, ., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN DE INFORMAȚII, cu sediul în sector 5, București, B-ul Libertății, nr. 14 D și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în sector 1, București, Piața Walter M., nr. 1-3, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publică, azi, 19.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. PATRAȘ M. - C. I.
Red.jud. B.L.P.
Tehnored. I.C./5ex.
.>
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Sentința nr. 1338/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
