Pretentii. Sentința nr. 1338/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1338/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 41390/299/2012
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1338
Ședința publică de la 16 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. B.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și DIRECȚIA F. DIN C. INSPECTORATULUI G. AL POLIȚIEI ROMÂNE.
P. are ca obiect – „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 04.04.2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, iar la data de 08.04.2013, a depus completare la răspunsul la întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.09.2012, sub nr._, reclamantul S. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îi oblige pe pârâții M. Administrației și Internelor, I. G. al Poliției Române și Direcția F. din cadrul Inspectoratului G. al Poliției Române la plata sumei de 1.588,08 lei, actualizată cu coeficienții de devalorizare a monedei naționale până la data plății efective, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada 01.12.2008 – 01.12.2010, și-a desfășurat activitatea în cadrul misiunii internaționale EULEX – Kosovo.
Ulterior finalizării acestei misiuni, reclamantul a solicitat Direcției Financiare din cadrul IGPR decontarea cheltuielilor de transport tur/retur din teatrul de operațiuni Eulex – Kosovo în/din țară în perioada 2008 – 2010.
Reclamantul nu a primit suma astfel solicitată, fiind informat cu privire la faptul că decontarea cheltuielilor de transport nu mai este posibilă, față de împrejurarea că temeiul legal care permitea aprobarea acestora, respectiv Legea nr. 42/2004, a fost abrogat.
A menționat reclamantul că solicitarea sa se încadrează în dispozițiile Legii nr. 42/2004, fiind formulată anterior abrogării acesteia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c din Legea nr. 42/2004, Constituția României, Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, precum și Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosarul cauzei, potrivit art. 112 C.pr.civ.
Pârâtul MAI a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a menționat că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special și își desfășoară activitatea în cadrul IGPR – Inspectoratul de Poliție al Județului T.. Or, potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C.pr.civ. și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, pe cele ale Legii nr. 42/2004 și pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În probațiune, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 24.10.2012, pârâtul IGPR a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea excepției, pârâtul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Or, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, aceasta este de competența secției de contencios administrativ a curții de apel.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 42/2004.
În probațiune, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1223/25.01.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată de pârâți prin întâmpinări, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1.588,08 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport pe care reclamantul le-a suportat în calitate de polițist, pentru deplasarea în/din teatrul de operațiuni Eulex-Kosovo, iar potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită în mod expres, prin lege, competența altor instanțe.
A mai arătat că, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 30/2007, M. Administrației și Internelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și sediul în municipiul București, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, IGPR este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma dispozițiilor legale mai sus învederate, instanța a reținut că aceasta privește refuzul acordării unor sume de bani, pretinse de către reclamant în virtutea activității desfășurate ca funcționar public, fiind astfel de competența materială a curții de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 04.03.2013.
În ședința publică de astăzi, 16.04.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței, asupra căreia reține următoarele:
Ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1223/25.01.2013, prin care Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 89/12.02.2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Ca urmare a acestei modificări, art. 109 din Legea nr. 188/1999 prevede următoarele: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Potrivit art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
Prin urmare, noile dispoziții legale privind competența de soluționare a cauzelor ce privesc raportul de serviciu al funcționarului public sunt de imediată aplicare și sunt incidente inclusiv în procesele în curs.
Cum prezenta acțiune are ca obiect refuzul pârâților de acordare a unor drepturi bănești pretinse de reclamant în calitatea sa de funcționar public cu statut special, având în vedere dispozițiile legale anterior citate și faptul că Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu conține dispoziții derogatorii în materie de competență, în baza art. 158 alin. 1 și 3, art. 159 pct. 2 și art. 1591 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, instanță competentă atât material, cât și teritorial să dezlege pricina.
Sub acest ultim aspect, al competenței teritoriale, Curtea reține că domiciliul reclamantului este în Timișoara, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Or, introducerea acțiunii de față la o instanță din București nu echivalează cu exercitarea dreptului de opțiune conferit de textul de lege anterior menționat, atâta timp cât reclamantul a sesizat instanța de drept comun, și nu o instanță de contencios administrativ, acesta fiind motivul pentru care a introdus cererea la instanța sediului unuia dintre pârâți, conform art. 9 C.pr.civ., și nu pentru că ar fi renunțat să se prevaleze de dispoziția de favoare reprezentată de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S. V., domiciliat în Timișoara, ..2, ., și pe pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1 A, sector 1, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, ..6, sector 5, și DIRECȚIA F. DIN C. INSPECTORATULUI G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, ..6, sector 5, în favoarea Tribunalului T. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. B. S. Ș.
Red.MB/23.04.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 737/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 565/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
