Obligaţia de a face. Sentința nr. 565/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 565/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 8201/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.565
Ședința publică de la 06 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - V. A.
GREFIER - P. G.
Pe rol judecarea cererii în contencios administrativ formulate de reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta prin avocat G. D. G., cu împuternicire de substituire emisă de C.A.C. M. V. pe care o depune la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, la data de 06.12.2012, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea comunică în ședință publică, reclamantului prin avocat, un exemplar al întâmpinării depuse la pârât.
Reclamanta prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Curtea încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în condițiile art.167 Cod procedură civilă, apreciind-o ca fiind legală, concludentă, pertinentă și utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin întâmpinare și totodată pe fond cauzei.
Reclamanta prin avocat solicită respingerea excepției ca neîntemeiată iar pe fondul cauzei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și recunoașterea diplomei de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._, reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, a solicitat obligarea paratului la recunoașterea diplomei de licența ., nr._ emisa de Universitatea S. Haret și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, conform art. 274 din Codul de procedură civilă.
În motivare, se arată că reclamanta, absolventa a Universității S. Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie din București, promoția 2007, forma de învățământ FR, a arătat că a susținut și promovat Examenul de licența în sesiunea iulie 2007, în urma promovării acestui examen obținând Titlul de Licențiată în Sociologie-Psihologie și eliberându-i-se diploma de licență A1, nr._.
A solicitat să îi fie eliberat un act oficial din partea pârâtului Ministerului Educației și Cercetării Tineretului și Sportului prin care recunoaște în mod neechivoc diploma menționata, cu precizarea că aceasta poartă timbru sec din partea instituției Ministerului Educației si Cercetării Tineretului și Sportului.
A menționat că Adeverințele și Diplomele care au fost eliberate de către Universitatea S. Haret (USH), având antetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) au produs deja efecte juridice față de terți, iar aceste acte nu mai pot fi anulate decât pe cale judecătorească, astfel se încalcă principiul irevocabilității.
În opinia reclamantei, prin art. 2, art. 3 și art. 4 din OUG 10 /2009, s-a produs o încălcare flagrantă a drepturilor unui număr mare de absolvenți, care riscă să fie excluși din cariere, viața socială și au fost stigmatizați de aceste decizii abuzive ale conducerii MECTS.
Apreciază că OUG 10 /2009, prin articolele mai sus menționate, reprezintă un act administrativ nelegal, emis cu exces de putere, ce depășește marja de apreciere a autorității publice și încalcă grav drepturile si interesele legitime ale absolvenților USH.
A arătat că, potrivit teoriei de drept comun a irevocabilității actelor juridice, inclusiv a actelor administrative jurisdicționale, odată ce un act a fost emis, el nu mai poate fi retractat de către partea emitentă, ci poate fi desființat doar prin intermediul instanței judecătorești.
Potrivit Ordinului Ministerului Educației si Cercetării nr. 3404 /07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licența pentru anul 2006 - 2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.
Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Reclamanta a invocat art. 361 alin. 2 din Legea Educației, publicată în Monitorul Oficial partea I, în data de 10.01.2011, solicitând admiterea cererii așa cum a fost formulata, recunoașterea diplomei de către Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii învățământului nr. 1 /2011, art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Legal citat, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității lsae procesuale pasive.
În susținerea excepției lipsei calității lsae procesuale pasive, pârâtul a arătat căatribuțiile și competențele METCS sunt reglementate în HG nr. 536/2011, precum și în Legea educației naționale nr. 1/2011, iar în niciunul din aceste acte normative nu este reglementată o asemenea competență sau atribuție a MECTS de a se constata în contradictoriu cu acesta valabilitatea unei diplome de licență emise de universitățile care fac parte din sistemul național de învățământ.
Se mai arată că niicun licențiat al unei instituții de învățământ superior din România, care a absolvit o specializare acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, reglementată printr-un act normativ, nu are nevoie, pe lângă diploma de licență, de un alt act de la o instituție din România care să întărească cele scrise în cuprinsul diplomei. Diplomele sunt recunoscute fără vreo formalitate, dacă au fost emise în condițiile legii.
Pe fond, se arată că specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmată de reclamantă nu era în momentul înscrierii în anul I în hotărârea de guvern care reglementa structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din 06.02.2013, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, vor fi examinate, cu prioritate, excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea constată că aceasta este argumentată, în esență, pe susținerea potrivit căreia ministerul nu are atribuții în recunoașterea diplomei diplomelor și că, prin urmare, nu poate fi obligat să recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale.
Prin calitate procesuală pasivă se înțelege acea condiție de exercițiu a acțiunii civile, care constă în identitatea dintre persoana chemată în judecată în calitate de pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Atâta vreme cât reclamantul s-a adresat pârâtului cu o cerere conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ, iar aceasta i-a răaspuns într-un mod considerat nefavoarabil de către reclamantă, atunci reclamanta are dreptul de a se plânge instanței de contencios administrativ cu privire la acest aspect; fiind emitentul adresei de răspuns, precum și cel față de care reclamanta pretinde un drept, Curtea constată că strict formal, pârâtul are calitate pasivă în prezenta cauză. Se mai reține că nu se poate confunda analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive cu chiar analiza pe fond a existenței dreptului pretins de către reclamantă, spre aceast ultim scop tinzând argumentele pârâtului în sprijinul excepției.
În concluzie, constatând că aspectele invocate de pârât sub forma procedurală a excepției lipsei calității procesual pasive sunt veritabile apărări pe fondul cauzei, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția invocată, urmând ca toate argumentele prezentate de pârât în susținerea acesteia să facă obiectul analizei pe fond.
În fapt, Curtea constată că reclamanta P. C. a absolvit Facultatea de Sociologie-Psihologie din București, promoția 2007, forma de învățământ FR, a arătat că a susținut și promovat Examenul de licența în sesiunea iulie 2007, în urma promovării acestui examen obținând Titlul de Licențiată în Sociologie-Psihologie și eliberându-i-se diploma de licență A1, nr._.
Prin plângerea adresata Ministerului Educației Cercetării Tineretului si Sportului la data de 19.09.2012, reclamanta a solicitat recunoașterea diplomei de licența eliberate de catre Universitatea S. Haret.
Prin adresa nr._ /06.10.2012 emisă de paratul Ministerul Educației Cercetării Tineretului si Sportului – Direcția Generală de Învățământ Superior, s-a comunicat reclamantei faptul că această direcție nu se poate pronunța asupra legalității programului de studii urmat.
In drept, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554 /2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.7 alin.(4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Conform art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554 /2004, prin refuz nejustificat se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile.
Curtea constată că in speta nu sunt indeplinite conditiile art. 2 alin. 1 lit .i din Legea nr.554 /2004 pentru a considera ca este vorba de un refuz nejustificat din partea paratului Ministerul E. Cercetarii Tineretului si Sportului.
Astfel, reclamanta nu a indicat nicio dispozitie legala din care sa rezulte ca Ministerul E. Cercetarii Tineretului si Sportului are printre atributii emiterea unor acte administrative prin care sa recunoasca oficial o diploma de licenta eliberata de o universitate din Romania.
Nici în HG nr. 536 /2011 privind organizarea și funcționarea MECTS și nici în Legea învățământului nr. 84 /1995 sau în noua Lege a Educației Naționale nr.1 /2011, nu se prevede competența MECTS de a emite acte prin care să constate valabilitatea unei diplome de licență.
De altfel, în Ordinul nr.295 /2007 al MECTS privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior - examene de absolvire, licență, diplomă, selecție, disertație și de finalizare a programelor de pregătire universitară avansată din cadrul studiilor universitare de doctorat, în vigoare la momentul eliberării diplomelor de licență ale reclamantelor, se prevede expres în art.15 că diplomele de licență se eliberează de instituția care a organizat examenul de licență, neprevăzându-se nici o atribuție a MECTS de a valida aceste diplome de licență.
O prevedere asemanatoare se regaseste in prezent in art. 14 din Ordinul nr. 4033 /2011 al MECTS.
De altfel, din acțiune nu rezultă decât derularea unor raporturi juridice intre reclamantă, în calitate de studentă, si Universitatea S. Haret. Nu a fost dovedit faptul ca paratul Ministerul E. Cercetarii Tineretului si Sportului ar avea vreo obligatie contractuala sau legala de a emite un act administrativ prin care sa recunoasca o diploma de licenta eliberata de Universitatea S. Haret.
Prin urmare, o diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoastere /validare a diplomei de către MECTS.
Se impune precizarea că, in solutionarea prezentului litigiu, nu are relevanta verificarea aspectului dacă instituția de învățământ superior care a emis diplomele de licență pentru reclamantă, era sau nu acreditată în condițiile legii, acest aspect putând fi verificat într-un eventual litigiu în care s-ar pune în discuție valabilitatea diplomei de licență a reclamantei.
Or, diplomele de licența eliberată reclamantei de catre Universitatea S. Haret este un act administrativ care se bucura de:
- prezumția de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană
- de prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă
- și prezumția de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, fiind el însuși titlu executoriu în baza căruia se inițiază procedura executării silite cu obligația corelativă a adresanților de a respecta și pune în aplicare dispozițiile acestuia.
Prin urmare, atat timp cat diploma de licenta nu este desfiintată prin intermediul cailor prevazute de lege, aceasta se bucura de cele trei prezumtii mentionate mai sus, inclusiv prezumtia de legalitate care presupune obligatia celor carora le este opus actul administrativ de a respecta si pune in aplicare dispozitiile acestuia.
Din aceste considerente, Curtea va respinge cererea formulata de reclamantă, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului MECTS, ca nefondată.
Respinge cererea formulată de reclamanta P. C., cu domiciliul în București, .. 3, ., ., sector 4, și cu domiciliul ales în Bucuresti, Calea Rahovei, nr .266-268, clădirea 60, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în Bucuresti, .. 28-30, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publica, azi, 6.02.2013.
PREȘEDINTE,
V. A.
GREFIER,
P. G.
Data red. 18.03.2013
4 ex
Red. Jud. AV
| ← Pretentii. Sentința nr. 1338/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 767/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
