Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 2789/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2789/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1392/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2789
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.09.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta E. R. SRL, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, având ca obiect„anulare act de control taxe și impozite”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, a amânat succesiv pronunțarea la data de 20.09.2013 și, apoi, la data de 25.09.2013 pentru când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față,
Prin sentința civilă nr.5724 din 7 octombrie 2011, Curtea de Apel București – Secția A-VIII-A C. Administrativ și Fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat anularea executării Notificării nr. NLD/8809/04.11.2010 emisă de C. Națională de Asigurări de Sănătate invocând ca motiv de nelegalitate faptul că determinarea cuantumului contribuției pentru Trimestrul II/2010 nu s-a făcut în funcție de încasările din Trimestrul II/2010 iar determinarea cuantumului contribuției pentru Trimestrul II/2010 s-a făcut luându-se în calcul și volumul vânzărilor către terți.
Prin dispozițiile OUG nr. 104/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr._ pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, soluționarea contestațiilor și încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, a fost reglementată obligația participării subiecților plătitori nominalizați la art. 3631 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, la plata unei contribuții trimestriale din valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute.
Plătitorii contribuției sunt nominalizați la art. 3631 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95 2006, respectiv:deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, după deducerea taxei pe valoarea adăugată; și persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației de Punere Piață, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România, pentru situația în care deținători, de autorizații de punere pe piață a medicamentelor respective nu desfășoară în România activități de comercializare a acestora.
Potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 procentul contribuției trimestriale se determina în funcție de volumul vânzărilor și se aplica la încasările aferente trimestrului respectiv, pentru determinarea efectivă a contribuției trimestriale și este necesară declararea de către deținătorii de autorizație de punere pe piață sau cei care au dobândit drept de comercializare de la aceștia a valorii încasărilor realizate in respectivul trimestru.
Dispozițiile ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui C.N.A.S. nr._ au fost modificate și completate prin introducerea unui formular pentru declararea valorii încasărilor trimestriale de către subiecții plătitori contribuției de claw- back nominalizați la art. 3631 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 și modificarea art. 5 din Norme pentru clarificarea mecanismului de declarare și stabilire a contribuției.
Procentul contribuției se determină potrivit anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2006, din total venituri obținute trimestrial în funcție de volumul vânzărilor de medicamente incluse în programele naționale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc.
Prin introducerea grilei progresive în funcție de veniturile realizate cu procente de minimum 5% și maximum 11% a avut ca scop ca plata sumelor să fie direct proporționale cu veniturile realizate de companiile producătoare realizate în România.
Contribuția datorată se calculează la suma încasată pentru vânzările realizate în trimestrul respectiv iar procentul de contribuție se aplică la valoarea încasărilor trimestriale.
Prin decizia nr. 4692 din 27 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al ÎCCJ a fost admis recursul declarat de . împotriva sentinței nr.5724 din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel București - Secția A-VIII-A C. Administrativ și Fiscal.
A fost casată sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) punctul 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, ”motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Constituie motiv de recurs, astfel cum dispune art. 304 punctul 7 din Codul de procedură civilă, situația în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".
Raportat la prevederile legale enunțate rezultă așadar că, în mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) punctul 5 din Codul de procedură civilă.
Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, și o exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Astfel, Înalta Curte a constatat că, în litigiul de fond soluționat de curtea de apel prin sentința recurată, reclamanta a solicitat anularea Notificării nr.NLD/8809/04.11.2010 prin care intimata C. Națională de Asigurări de Sănătate a stabilit contribuția pentru trimestrul II al anului 2010, în cuantum de 1.033.858,99, datorată în temeiul Legii nr.95/2006 și a Ordinului comun MS și CNAS nr._, invocând două motive de nelegalitate referitoare la determinarea cuantumului respectivei contribuții (determinarea cuantumului contribuției s-a făcut luându-se în calcul și volumul vânzărilor către terți precum și faptul că determinarea cuantumului nu s-a făcut în funcție de încasările din trimestrul respectiv).
Din simpla lecturare a considerentelor hotărârii recurate este lesne de observat că judecătorul fondului nu a analizat legalitatea actului administrativ contestat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă referitoare la determinarea cuantumului taxei de Clawback, aferentă trimestrului II al anului 2008, ci s-a limitat doar la a evoca normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor, ceea ce echivalează practic cu soluționarea procesului fără a se intra în fondul acțiunii, de natură prin urmare să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.
Simpla mențiune lapidară în sensul netemeinicii acțiunii în anulare prin raportare la dispozițiile legale redate în considerentele hotărârii recurate, nu este evident de natură a satisface exigența art. 261 alin.(1) pct.5 Cod procedură civilă.
Prin urmare, se constată, în acord cu cele susținute și de recurentă că prima instanță nu a motivat, respectiv nu a indicat, pe baza căror elemente de fapt a concluzionat în sensul respingerii acțiunii în anularea Notificării nr.NLD/8809/04.11.2010, așa încât soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.
O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat asupra cererii în anulare a Notificării nr.NLD/9909/04.11.2010 cu care a fost învestită.
În mod evident, prin omisiunea primei instanțe de a analiza și înfățișa, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, criticile de legalitate invocate de recurentă, în raport de actele și lucrările dosarului dar și de susținerile ambelor părți, ce necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) punctul 5 din codul de procedură civilă și a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil.
În aceste condiții, recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca o garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. Acestea sunt motivele pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) – (2) Cod procedură civilă și al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 precum și a prevederilor art. 304 punctul 7, a din Codul de procedură civilă va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să analizeze și să răspundă motivelor și apărărilor invocate de părți, cu indicarea temeiurilor de drept și de fapt care i-au format convingerea.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Reclamanta R. SRL a depus concluzii scrise la dosar.Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: La data de 10 noiembrie 2010 pârâta CNAS a comunicat reclamantei Notificarea nr. NLD/8809/04.11.2010 prin care a stabilit contribuția corespunzător Trimestrului 2/2010 în cuantum de_,99 lei, fără însă a prezenta în cuprinsul notificării sau într-o anexă la aceasta modalitatea de calcul a contribuției.
In termen legal, reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva Notificării nr. NLD/8809/04.11.2010 solicitând anularea acesteia și emiterea unei noi notificări cu respectarea dispozițiilor legale relevante.
Se constată că determinarea cuantumului contribuției pentru trimestrul 2/2010 nu s-a făcut în funcție de încasările din trimestrul 2/2010.
Atât OUG 104/2009, cât și Normele privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art.363 indice 1 alin. 1 și 2 din Legea nr.95/2006 și Precizările fac distincția între volumul vânzărilor dintr-un trimestru și veniturile încasate în trimestrul respectiv. Deși potrivit art.4 alin.2 din Norme, valoarea contribuției trimestriale se determină prin aplicarea procentului de contribuție stabilit în Anexa 14 la Legea nr. 95/2006 asupra totalului de venituri obținut trimestrial, după decontarea TVA, iar art.1 lit. b din Norme definește total venituri trimestriale obținute ca fiind „valoarea rezultată în urma comercializării corespunzătoare întregii cantități de medicamente incluse în programele naționale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, încasată de către persoanele menționate la art. 3 în cadrul unui trimestru, după deducerea TVA”, pârâta CNAS nu a solicitat reclamantei date cu privire la volumul veniturilor încasate în trimestrul 2/2010.
În cuprinsul Notificării nr. NLD/8809/04.11.2010 nu se prevede modalitatea de calcul a contribuției stabilite de CNAS în cuantum de_,99 lei, precizându-se doar că determinarea contribuției s-a făcut „în consecința declarațiilor depuse de către reprezentantul legal”. Așadar, determinarea contribuției s-a făcut în raport de volumul vânzărilor realizate de reclamantă în trimestrul al doilea al anului 2010, și nu în funcție de veniturile realizate de E. R. SRL în aceeași perioadă, cum era legal.
Instanța mai reține că determinarea cuantumului contribuției pentru trimestrul 2/2010 s-a făcut luându-se în calcul și volumul vânzărilor către terți.
Din coroborarea dispozițiilor art.363 indice 1 alin.1 din Legea nr.95/2006 cu prevederile art. 1, 4 și 6 din Norme și ale Precizărilor, rezultă că prin activitățile de comercializare legiuitorul a avut în vedere doar activitățile de comercializare a medicamentelor către societățile farmaceutice sau către unitățile spitalicești, nu și vânzarea medicamentelor de către distribuitori către sub-distribuitori. Contribuția Clawback are caracter in rem, iar nu in personam, pentru fiecare medicament contribuția fiind datorată de către deținătorul de autorizație de punere pe piață și/sau de comercializare care a vândut medicamentul respectiv către societățile farmaceutice sau către unitățile spitalicești, iar nu de fiecare entitate legală implicată în lanțul de distribuție.
De altfel, printr-o interpretare contrară, în sensul caracterului in personam al Contribuției Clawback, s-ar ajunge la situația ca în cazul în care sunt mai mulți sub-distribuitori Contribuția Clawback totală datorată pentru un medicament să fie mai mare decât prețul final încasat pentru acel medicament.
În acest sens, Nota 7 din Precizări prevede expres că „Suma încasată pentru volumul vândut către terți nu intră în calcul; pentru calculul contribuției datorate, terțul în calitate de cumpărător și de deținător de Autorizație de Comercializare a Medicamentelor are obligația de a declara, caz în care declarația obligatoriu conține 3 (trei) secțiuni: societăți farmaceutice (farmacii) unități sanitare (spitale) - terți (distribuitori, etc)”.
Așadar, întrucât reclamanta nu comercializează medicamente către unități sanitare, iar medicamentele vândute către terți nu intră în calculul contribuției Clawback, CNAS ar fi trebuit sa stabilească contribuția exclusiv în funcție de încasările obținute de reclamantă în trimestrul 2 al anului 2010 de la societățile farmaceutice (farmacii cu circuit deschis), iar nu în funcție de volumul total al Medicamentelor comercializate de reclamantă în trimestrul 2/2010 sau în funcție de încasările totale realizate în trimestrul 2/2010, cum s-a procedat pentru determinarea contribuției stabilite în Notificarea nr. NLD/8809/04.11.2010.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate anterior, instanța reține că acțiunea este fondată, astfel că o va admite și va anula notificarea nr. NLD/8809/04.11.2010 emisă de pârâta CNAS.
În conformitate cu art. 274 Cod pr. civ va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 24,45 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta E. R. SRL, cu domiciliul ales la SCA S. Protopoescu V., cu sediul în București, .. 27, sector 1, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 248, . 3.
Anulează notificarea nr. NLD/8809/04.11.2010 emisă de pârâta CNAS.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 24,45 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
Red. DV
Tehnored. CB
4 ex./2013
| ← Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... | Cetăţenie. Decizia nr. 5801/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
