Cetăţenie. Decizia nr. 5801/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5801/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 10937/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 5801
Ședința publică din data de 16.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: M. C. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant V. V. împotriva Sentinței civile nr. 1447/29.02.2012 pronunțate Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, în cauza având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații-pârâți, prin consilier juridic G. P., cu delegație la fila 15, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 20.06.2013, recurentul-reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru acest termen de judecată, precum și că, la data de 13.12.2013, prin serviciul registratură, intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinare și înscrisuri, în dublu exemplar, după care:
Curtea ia act că recurentul-reclamant și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, procedând la anularea acestora.
Curtea, în baza art. 305 din Codul de procedură civilă, încuviințează intimaților-pârâți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimații-pârâți, prin consilierul juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a dat o soluție legală și temeinică, iar criticile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil sunt nefondate. Precizează că nu există obligația comunicării întâmpinării, iar reclamantul nu s-a prezentat și nu a solicitat, printr-o cerere depusă la dosar, acordarea unui termen pentru a lua cunoștină de întâmpinare. Prin urmare, susține că instanța de fond a respectat atât principiul contradictorialității, cât și principiul dreptului la apărare, ca garanții ale unui proces echitabil.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
1. C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.12.2011, reclamantul V. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, să se constate refuzul nejustificat de înregistrare și soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române în termenul legal imperativ de 5 luni; să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie de a emite ordinul de acordare/refuz a cetățeniei române; să fie obligată pârâta A. Națională pentru Cetățenie să soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei române; să fie obligat pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită ordinul de cetățenie; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 01.09.2011, a depus cererea de redobândire a cetățeniei române și actele care demonstrează îndeplinirea condițiilor legale la sediul Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău din Republica M.. Dosarul a fost transmis către A. Națională pentru Cetățenie la data de 07.10.2011, cu adresa nr. G5-l/_, însă până la acest moment nici măcar nu a fost înregistrat, deși au trecut 4 luni de la data depunerii.
A susținut că nestabilirea unui termen de soluționare a dosarului de cetățenie constituie o încălcare a obligațiilor instituției în lumina prevederilor art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, care promovează principiul certitudinii juridice, deoarece amână pentru un termen nedefinit soluționarea dosarului, punând în acest sens în imposibilitate titularul dreptului să aprecieze durata și finalitatea procedurii și respective și oportunitatea demersurilor întreprinse, dar și o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. (c) din Legea nr. 21/1991, prin care se dispune obligativitatea emiterii unei rezoluții a Președintelui Comisiei pentru Cetățenie încă de la debutul procedurii, prin care să se stabilească termenul la care va fi dezbătută cererea de cetățenie.
Pârâta A. Națională pentru Cetățenie a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității, arătând că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantului a fost înregistrată la Secretariatul Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie sub nr._/RD/03.10.2011. La data de 22.12.2011, la aproape 3 luni de la înregistrare, reclamantul a formulat prezenta acțiune pentru a se constata refuzul nejustificat de înregistrare și soluționare a cererii sale. Potrivit art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii". Potrivit art. 16 alin. 2 lit. c din Legea nr. 21/1991, președintele Comisiei pentru Cetățenie are obligația să dispună „fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 11, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii". Prin urmare, având în vedere caracterul imperativ al normelor ce reglementează termenele de prescripție, prezenta cerere de chemare în judecată este prematur introdusă. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 1447/29.02.2012, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prematurității și a fost respinsă acțiunea ca prematur introdusă, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 16 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 21/1991, președintele Comisiei pentru Cetățenie are obligația să dispună „fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 11, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii". Din analiza acestui text legalrezultă fără echivoc că legiuitorul a prevăzut un termenul de maxim 5 luni înăuntrul căruia autoritatea pârâtă să procedeze la verificarea condițiilor necesare pentru redobândirea cetățeniei, termen care curge de la data înregistrării cererii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 554/2004, „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.” În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 lit. b) și c) din același act normativ, termenul de prescripție pentru formularea acțiunii în contencios administrativ curge de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii sau, după caz, de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii. Din interpretarea coroborată a acestor două texte de lege rezultă că dreptul la acțiune, în situația în care se invocă refuzul nejustificat sau nesoluționarea unei cereri în termen legal, se naște fie la data comunicării refuzului nejustificat (în situația în care refuzul este explicit), fie la data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În cazul de față, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată sub nr._/RD/03.10.2011, contrar susținerii acestuia, în sensul că nu ar fi fost înregistrată până în prezent. Prin urmare, Curtea a constatat că termenul de 5 luni, termen legal de soluționare a cererii prevăzut de art. 16 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 21/1991, expiră la data de 03.03.2012.Or, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22.12.2011, Curtea a constatat că termenul de 5 luni nu expirase. Mai mult decât atât, s-a observat că termenul nu s-a împlinit nici la termenul de judecată din data de 29 februarie 2012, când instanța a rămas în pronunțare.
În condițiile în care termenul de 5 luni de verificare a îndeplinirii condițiilor necesare pentru redobândirea cetățeniei nu a expirat, nu se poate reține în sarcina autorității pârâte refuzul de soluționare sau nesoluționarea în termen a cererii, acțiunea fiind introdusă prematur, înainte de împlinirea acestui termen legal.
3. Cererea de recurs și întâmpinarea.
Împotriva acestei sentințe, la data de 21.03.2013, a formulat recurs reclamant V. V., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 6 din Convenția pentru Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece nu a dispus amânarea judecății pentru a comunica întâmpinarea formulată de A.N.C. către reclamant.
Dispozițiile legale care reglementează instituția întâmpinării (art. 115-118 Cod procedură civilă), spre deosebire, de exemplu, de cele în materia cererii de chemare în judecată, nu prevăd obligativitatea comunicării acestui act procedural, ceea ce presupune că partea interesată sa procedeze la propriile demersuri pentru a lua cunoștință de apărările formulate în scris de către pîrîți/intimați. In concluzie, potrivit legislației naționale, întâmpinarea nu se comunică și, prin urmare, nici nu se acordă termen pentru a se lua cunoștință de acest act procedural, însă, din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în materie de cereri scrise, pentru asigurarea unui tratament egal între părți, toate cererile trebuie comunicate părților din litigiu, pentru ca acestea să-și poată exercita, în mod efectiv, dreptul la apărare.
Astfel, întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului se aplică prioritar față de dreptul intern, în caz de conflict între acestea, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituția României, instanța trebuie să procedeze la amânarea cauzei pentru ca partea să ia cunoștință de întâmpinare. In speță, întâmpinarea formulată de pârâtul A.N.C. a fost înregistrată la dosar în data de 27.01.2012, deci cu 2 zile înainte de ședința de judecată, astfel că reclamantul a fost în imposibilitate de a lua cunoștință de întâmpinare.
În drept, recurentul a invocat art. 299-316 din Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Cererea de recurs, împreună cu dosarul de fond, au fost înaintate Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea nr. 1928 din 26.02.2013, în baza art. XXIII alin. 2 și 3 din Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis-o pe cale administrativă, spre competentă soluționare, Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind reînregistrat pe rolul acestei instanțe la 24.03.2013.
La data de 13.12.2013, intimații-pârâți A. Națională pentru Cetățenie și președintele A.N.C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând cî în mod corect prima instanță a admis excepția prematurității acțiunii. A mai arătat că instanța de fond a respectat garanțiile dreptului la un proces echitabil, în contextul în care reclamantul a solicitat judecata în lipsa sa. Instanța nu avea îndatorirea de a lua concluziile părții absente, părțile putând dispune de soarta procesului potrivit propriei voințe, una din formele de manifestare a acestui drept fiind tocmai neprezentarea la termenul de judecată. Este un risc pe care părțile și-l asumă, cunoscut fiind faptul că acestea au dreptul de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului.
Au mai arătat că cererea recurentului-reclamant de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv la data de 17.04.2012 și aprobată de președintele A.N.C. prin ordinul nr. 397/P/2012.
În drept, intimații au invocat Legea nr. 21/1991, Legea nr. 554/2004.
În dovedire, intimații au depus la dosar înscrisuri (filele 13-14).
4. Soluția instanței de recurs.
Recursul este nefondat.
Având în vedere critica recurentului privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prin necomunicarea de către instanța de fond a întâmpinării, Curtea reține că dispozițiile legale care reglementează instituția întâmpinării (art. 115-118 din Codul de procedură civilă), spre deosebire, de exemplu, de cele în materia cererii de chemare în judecată, nu prevăd obligativitatea comunicării acestui act procedural, ceea ce presupune că partea interesată trebuie să procedeze la propriile demersuri pentru a lua cunoștință de apărările formulate în scris de către partea adversă.
Cu alte cuvinte, potrivit legislației procedurale, întâmpinarea nu se comunică și, prin urmare, nici nu se acordă termen pentru a se lua cunoștință de acest act procedural.
Este adevărat că, din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în materie de cereri scrise, pentru asigurarea unui tratament egal între părți, toate cererile trebuie comunicate, pentru ca acestea să-și poată exercita, în mod efectiv, dreptul la apărare.
Însă, recurentului-reclamant nu i-a fost produsă nicio vătămare efectivă și concretă prin necomunicarea întâmpinării, întrucât, chiar dacă soluția primei instanțe a fost de respingere a acțiunii ca prematur introdusă, Curtea constată că cererea recurentului-reclamant de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv la data de 17.04.2012 și aprobată de președintele A.N.C. prin ordinul nr. 397/P/2012 (filele 13-14). În aceste condiții, ar fi lipsită de finalitate practică casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, astfel cum a solicitat recurentul-reclamant.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant V. V., cu domiciliul ales în București, ., ., . 2, împotriva sentinței civile nr. 1447/29.02.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, ambii cu sediul în București, ., sectorul 3, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. D. M. B. B. L. PATRAȘ
GREFIER
M. C. I.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 17.01.2014.
Jud. fond: C. P., Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 5013/2013.... → |
|---|
