Anulare act administrativ. Sentința nr. 1520/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1520/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 7696/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1520
Ședința publică din 30.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte: H. P.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul D. F. în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE (MAI) și I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE (IGJR).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2013, 23.04.2013 și la data de azi, 30.04.2013.
CURTEA,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamantul D. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR, I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE (IGJR) și I. DE JANDARMI ILFOV nulitatea măsurii punerii la dispoziție începând cu data de 15.06.2011 ; nulitatea absoluta a masurilor premergătoare trecerii in rezerva, respectiv examinarea orala denumita „interviu " in vederea accesării funcțiilor vacante ;nulitatea absoluta a Ordinului de trecere in rezerva nr._/15.09.2011 emis de Comandantul UM 0596 București, iar pe cale de consecință repunerea reclamantului in situația anterioara emiterii Ordinului de trecere in rezerva nr._/15.09.2011, atât in ceea ce privește repunerea in funcția deținuta anterior, respectiv subofițer operativ principal, dar si drepturilor materiale restante si efective, cuprinzând diferența norma de hrana, norma de echipare, solda de grad si funcție, diferența de solda de 25% reținuta pe perioada determinata, care ulterior a fost reținuta pe perioada nedeterminata, de la data trecerii in rezerva si pana la reîncadrarea efectiva.
Pârâții au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei competentei materiale, având în vedere că în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ prezenta cauză este de competența tribunalului și nu a curții de apel, pentru stabilirea competenței materiale articolul în discuție instituind două criterii, cel al rangului autorității emitente al actului administrativ dedus judecății în sistemul organelor administrației publice și cel al criteriului valoric, iar în ceea ce privește sintagma „autorități publice locale și județene" trebuie să admitem că aceasta vizează, conform secțiunii II. cap. V, titlul III (art. 120-123) din Constituție și serviciile publice deconcentrate din cadrul cărora face parte și această pârâtă.
Dacă actul atacat aparține unei autorități deconcentrate fară personalitate juridică civilă, iar partea solicită și despăgubiri, atunci acțiunea se introduce și împotriva organului ierarhic cu personalitate juridică, tot la tribunal. De asemenea, acțiunea se depune tot la tribunal și în ipoteza soluționării plângerii prealabile de către un organ central, în calitate de autoritate ierarhic superioară a emitentului.
Ulterior, prin cererea completatoare din data de 18.09.2012, reclamantul a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a Ordinului O.M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011, precum și nulitatea absolută a Ordinului Inspectorului G. S.U. nr._/10.06.2011.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor se aprobă prin hotărâre a guvernului.
În acest sens a fost emisă HGR nr. 416/2007 privind structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu anexe cuprinzând numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare.
Reclamantul a fost trecută în rezervă deoarece la nivelul Ministerului Administratei și Internelor s-a dispus disponibilizarea unui număr important de persoane, inclusiv câteva mii de cadre militare.
Această disponibilizare, fiind de natură să modifice în mod substanțial structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor, trebuia dispusă numai prin act normativ de aceeași putere, respectiv numai prin hotărâre a Guvernului României.
În mod cu totul nelegal, a fost emis O.M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011, ordin nesecret și nepublicat, prin care se procedează la modificarea în fapt a HGR nr. 416/2007, care reglementează numărul posturilor pe timp de pace și mobilizare.
Mai mult, în aplicarea acestui OMAI nr._, este emis ordinul IGJR nr._/10.06.2011, care vine să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare pentru arma Jandarmerie.
Acest ordin al Inspectorului G. al Jandarmeriei Române este cu caracter secret, nepublicat și prin intermediul său au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate IGJR si repartizate pe unități posturile aprobate.
Ambele ordine au aplicabilitate de la data de 15.06.2011, însă la nivelul unităților operative au fost comunicate și au intrat în vigoare prin OZU ( ordin de zi pe unitate) la data 16.06.2011.
Rezultă faptul că, în disprețul legii, un act normativ superior (hotărâre a guvernului României) a fost înfrânt, prin modificare, de o dispoziție cu putere juridică inferioară, respectiv Ordin al ministrului și respectiv Ordin al Inspectorului G. al Jandarmeriei.
Pe de altă parte, prin aceste două acte normative emise de autoritățile publice centrale subordonate Guvernului României, s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, deoarece punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege (inventarea de motive de trecere în rezervă, precum simulacrul de concurs/examen/interviu),dar și prin nerespectarea în mod deliberat a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare m rezervă (plata unor sume reprezentând ajutoare și plăți compensatorii, calitatea de asigurat în sistemul medical de stat etc.).
În același timp, se poate observa cu ușurință că au fost încălcate și alte două acte normative, respectiv Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, prin care se dispune obligativitatea publicării actelor administrative ale autorității publice centrale în Monitorul Oficial al României, dar și dispozițiile Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus o secretizare în mod excesiv a acestor acte normative și nepublicarea acestor acte emise în executarea legii.
Nepublicarea acestor ordine atrage ineficienta lor, inexistența practic din punct de vedere juridic.
Ordinul MAI nr. 1/654/10.06.2011 și Ordinul IGJR nr._/10.06.2011 stabilesc in sarcina unităților, organizarea examenelor pentru departajarea cadrelor militare, astfel Încât, pe cale de consecință, fiecare unitate a elaborat regulamente proprii de organizare și desfășurare a evaluărilor.
Dacă măsura disponibilizării s-a realizat unitar la nivelul Ministerului, dar și la nivelul Inspectoratului G., reclamanta afirmă că nu cunoaște motivul pentru care s-a dispus ca fiecare comandant să realizeze și să aplice un regulament propriu, în condițiile în care Legea nr.80/1995 nu prevede o atare procedură de trecere în rezervă.
Pe de altă parte, dacă aceste ordine criticate pentru nelegalitate se aplică unitar, cu trimitere la ordinul nr. 665/2008, pentru astfel de măsuri de personal unice trebuie aplicate dispoziții organizatorice unice și nicidecum arbitrare, cum poate înțelege și aplica șeful fiecărei structuri în parte.
Pe de altă parte, având în vedere faptul că mutarea sau promovarea personalului supus măsurilor de disponibilizare ( cadre militare ), pe funcțiile vacante, se putea face la nivelul întregului minister al administrației și internelor și nu numai la nivelul unității la care au fost desființate funcții, rezultă încă o dată faptul că prin delegarea competențelor până la nivelul comandantului de unitate, nu se putea realiza această dispoziție legală, deoarece numai șefii structurilor ierarhice puteau dispune astfel de măsuri.
Astfel, dispoziția în baza căreia la nivelul unității (respectiv la nivelul Inspectoratului Județean al Jandarmeriei) se întocmesc dosarele în vederea ocupării unor funcții ) a fost extinsă nepermis, deoarece aprobarea se face de către eșalon pe baza celor întocmite la unitatea respectivă.
Prin Ordinul M.A.I. nr. 1/654/10.06.2011 și Ordinul IGJR nr._/10.06.2011, atributul stabilirii structurii și efectivelor Ministerului Administrației și Internelor, respectiv ale Jandarmeriei a trecut de la guvern la comandantul unității militare, deoarece comandantul unității a apreciat asupra legalității și oportunității desființării unor posturi, precum și asupra măsurii trecerii în rezervă a anumitor cadre militare în temeiul disp. art 82 și 85 al. 1 lit e) din Legea nr. 80/ 1995 - Statutul cadrelor militare, fapt ce constituie un alt motiv de nelegalitate al acestor ordine emise de ministru și respectiv de inspectorul general.
Se invocă, de asemenea, în apărările formulate de pârâți, că s-a procedat la aceste măsuri de disponibilizare prin aplicarea HGR nr. 656/2011, publicată în M. Of la data de 30.08.2011, însă se omite, cu bună știință, să se arate faptul că această hotărâre vizează alte categorii de personal din M. Administrației și Internelor, nicidecum jandarmii sau personalul ISU ( sunt vizate Departamentul Schengen, Serviciile publice permise si înregistrări auto, Rezervele de stat, și Arhivele Naționale ).
De asemenea, tot în apărare, pârâții invocă faptul că au fost împuterniciți comandanții unităților militare din subordine pentru a duce la îndeplinire ordinele contestate de reclamantă, or, și de această dată, argumentele pârâților sunt favorabile reclamantei, deoarece se invocă Ordinul M.A.I. nr. S/205/21.09.2011, deci un ordin care a fost emis mai târziu cu o săptămâna decât data trecerii reclamantei in rezervă.
Pentru aceste motive, reclamantul solicită instanței să constate nulitatea absolută a celor două ordine criticate pentru nelegalitate.
Prin sentința civilă nr.5045/18.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția A IX-A SCAF.
Totodată s-a dispus și disjungerea soluționării cererii completatoare privind anularea Ordinului nr.654/2011 al pârâtului M. Administrației și Internelor și Ordinul IGJR nr._/10.06.2011 și formarea unui nou dosar.
La data de 23.10.2012 pârâtul a MAI a depus la dosarul cauzei a OMAI nr.I/654/10.06.2011.
La data de 21.02.2013, prin adresa nr._/18.02.2013 emisă de MAI-Jandarmeria Română, s-a depus la C. Informații Clasificate al instanței în înscris cu caracter ”secret”.
În cauza a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va respinge, ca neîntemeiată prezenta acțiune, pentru considerentele următoare:
Prin Ordinul M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română au fost aprobate organigramele unităților din Jandarmeria Română, lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale Jandarmeriei Române.
În temeiul acestui ordin, Inspectorul G. al Jandarmeriei Române a emis ordinul nr._ din10.06.2011, prin care a aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate Inspectoratului G. al Jandarmeriei Române și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal.
În executarea acestor două ordine a fost emis Ordinul de trecere in rezerva nr._/15.09.2011 emis de Comandantul UM 0596 București, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă.
Prin prezenta acțiune, astfel cum a fost completată, reclamantul a criticat primele două ordine sub aspectul legalității emiterii lor, arătând, în primul rând, că prin ordinul M.A.I. nr. I/654/10.06.2011 și ordinul nr._ din10.06.2011, emis de IGJR, s-a procedat la modificarea în fapt a H.G. nr.416/2007, act ce reglementează numărul posturilor pe timp de pace și război. Ca atare, reorganizarea unităților și structurilor Jandarmeriei Române nu putea fi dispusă prin ordin ci exclusiv prin hotărâre a Guvernului României.
Sub acest aspect, este de subliniat că prin dispozițiile art.3 din H.G. nr.416/2007 se recunoaște ministrului administrației și internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate, aceleași competențe fiind recunoscute ministrului administrației și internelor și prin dispozițiile art.12 alin.4 din O.G. nr.30/2007.
Prin urmare, critica privitoare la necompetența ministrului administrației și a internelor de a stabili structura organizatorică a unităților proprii și de a dispune reducerea numărului de posturi din aceste unități este nefondată.
În al doilea rând, reclamantul a arătat că deși ordinele contestate au aplicabilitate de la 15.06.2011 au fost comunicate unităților operative la data de 16.06.2011, împrejurare ce nu afectează însă legalitatea acestora, fiind susceptibilă de discuții exclusiv pe marginea executării lor.
În aceeași ordine de idei Curtea constată că nerespectarea drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă în consecința celor două ordine nu este relevantă pentru aprecierea legalității celor două ordine ci poate forma obiect al discuțiilor pe marginea analizării legalității actului prin care s-a luat măsura punerii la dispoziție și ulterior, cea a trecerii în rezervă.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea Legii nr.24/2000 și a Legii nr.202/1998, reclamantul susține că pârâții au încălcat obligația de publicare a celor două ordine în Monitorul Oficial și au dispus, în mod excesiv, secretizarea acestor acte.
Este de precizat, în primul rând, că ordinele contestate în cauza de față nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci reprezintă acte administrative cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităților din Jandarmeria Română, astfel că nu sunt supuse regimului publicării în Monitorul Oficial, prevăzut de art. 11 din Legea nr.24/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.
Obligația de publicare a celor două ordine nu ar subzista nici în ipoteza în care s-ar aprecia că au caracter normativ, fiind de subliniat că în raport de dispozițiile cuprinse în art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, astfel că argumentele reclamantului trase din cuprinsul art.11 al Legii nr.24/2000, ce instituie obligația publicării actelor normative în Monitorul Oficial al României, nu pot conduce la constatarea inexistenței actelor contestate pentru neîndeplinirea obligației de publicare.
Cu atât mai puțin este întemeiată critica privind secretizarea excesivă a celor două ordine, dat fiind faptul că obiectul acestora vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind în afara oricărei discuții că publicarea organigramei Jandarmeriei Române, cu toate detaliile privitoare la unitățile existente și repartizarea posturilor în aceste unități, este susceptibilă să pericliteze ordinea publică.
Față de considerentele mai sus arătate, curtea va respinge prezenta acțiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. F., domiciliat în P., ., județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE (MAI), cu sediul în București, sector 1, .. 1A, și I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE (IGJR), cu sediul în București, sector 1, .-11, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
H. P. M. C. O.
Tehnoredactare judecător HP/Ex: 5
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 5013/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3130/2013.... → |
|---|
