Cetăţenie. Decizia nr. 5435/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5435/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 4244/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5435
Ședința publică de la 2 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții – pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE împotriva Sentinței civile nr. 5169/21.09.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. P., în cauza având ca obiect „cetățenie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund recurenții – pârâți, prin consilier juridic Ș. G. P., care depune la dosar delegație, lipsă fiind intimatul – reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depusă de către recurenții-pârâți dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantumul stabilit de instanță, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra motivele de recurs.
Recurenții-pârâți, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, rejudecând, să se dispună respingerea tuturor capetelor de cerere din acțiunea promovată de reclamant, având în vedere că autoritatea s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a soluționa cererea intimatului-reclamant, lipsind relațiile de la instituțiile abilitate ale statului. Învederează faptul că și în prezent lipsesc relațiile solicitate DGIPI, un nou termen de verificare a cererii intimatului fiind stabilit pentru data de 06.01.2014.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5169/21.09.2012, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul N. P. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie și a obligat pârâta să soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, a obligat pârâta la 4,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.11.2011 reclamantul a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la A. Națională pentru Cetățenie în temeiul art. 101 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cererea fiind înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei sub nr._/RD/18.11.2011.
In conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 2 lit. a și c din Legea nr. 21/1991, republicată, președintele Comisiei a dispus, prin rezoluție, solicitarea de relații autorităților abilitate cu privire la îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b si e si a fixat, totodată, termenul la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, potrivit art. 11, la data de 20.03.2012.
În ședința din 20.03.2012 nu a fost avizată cererea reclamantului, fiind acordate termene ulterioare, respectiv 11.06.2012, 15.08.2012, 07.09.2012 și 07.12.2012.
Deși pârâta a depus la dosarul cauzei minutele întocmite de membrii Comisiei pentru Cetățenie și susține că nesoluționarea cererii reclamantului este cauzată de lipsa relațiilor de la autorităților abilitate, cu privire la îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b si e, din niciun înscris existent la dosarul cauzei nu rezultă că au fost solicitate astfel de relații.
Prelungirea procedurii de soluționare a cererii reclamantului în astfel de condiții nu poate fi considerată de instanță ca fiind justificată, cât timp, așa cum s-a reținut anterior, singura apărare a pârâților este axată pe actele întocmite de Comisia constituită la nivelul Autorității Naționale pentru Cetățenie, din care nu rezultă nicidecum că există un impediment de ordin extern, reprezentat de refuzul comunicării relațiilor necesare verificării îndeplinirii condițiilor legale pentru redobândirea cetățeniei.
În atare context, Curtea a apreciat că pentru a se garanta reclamantului îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor ce decurg din Legea nr. 21/1991 se impune admiterea acțiunii sale, în sensul obligării pârâtei A. Națională pentru Cetățenie să soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, termen apreciat ca fiind suficient pentru materializarea obligației prevăzute de art. 19 din Legea nr. 21/1991 republicată și totodată apt a corespunde exigenței finalizării procedurii administrative într-un interval de timp rezonabil.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ., Curtea a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant, respectiv 4,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, pârâții A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, au arătat că, în speță, adresele prin care au fost solicitate relații instituțiilor abilitate au fost expediate în data de 25.11.2011, după o săptămână de la înregistrarea cererii reclamantului, astfel că în mod eronat instanța de fond a reținut că din actele dosarului nu rezultă existența unui impediment de ordin extern în soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române. Au subliniat că, în ipoteza în care ar fi avut la dispoziție toate relațiile necesare, Comisia ar fi avizat cererea reclamantului, în caz contrar impunându-se fixarea unor termene ulterioare de verificare, soluție preferabilă respingerii cererii pentru lipsa informațiilor necesare.
Au mai susținut că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 16 din Legea nr. 21/1991, în condițiile în care termenul de 5 luni prevăzut de acest text de lege este instituit exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru Cetățenie, a îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, cum ar fi cea de avizare a cererii sau de emitere a ordinului de către președintele ANC, legea neinstituind un termen de soluționare a cererii.
În ce privește emiterea ordinului de către președintele ANC, au arătat că este ulterioară momentului în care se constată de către președinte personal îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, fără să se prevadă un termen în acest sens, astfel că în cauză este incident termenul rezonabil.
În consecință, recurenții au menționat și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.pr.civ. pentru a se reține culpa lor procesuală și a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant a fost înregistrată la A. Națională pentru Cetățenie la data de 18.11.2010.
Conform art. 16 alin. 2 lit. c din Legea nr. 21/1991, Comisia pentru Cetățenie va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii, iar potrivit art. 19 alin. 1 din lege, Președintele Autorității pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, emite ordinul de acordare sau redobândire a cetățeniei române, după caz.
Din actele dosarului rezultă că s-au fixat mai multe termene pentru verificarea îndeplinirii de către reclamant a condițiilor pentru redobândirea cetățeniei române, primul dintre acestea la data de 20.03.2012, urmat de termene succesive la 11.06.2012, 15.08.2012, 07.09.2012, 07.12.2012 etc.
Cererea nu a fost avizată nici în prezent, următorul termen fiind fixat, potrivit susținerilor reprezentantului recurenților, la data de 06.01.2014.
Se afirmă că amânarea dezbaterii cererii s-a datorat exclusiv absenței relațiilor solicitate instituțiilor abilitate ale statului cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. b și e din Legea nr. 21/1991.
Sub acest aspect, Curtea reține că recurenta A. Națională pentru Cetățenie nu a făcut dovada faptului că a întreprins toate demersurile necesare astfel încât Comisia pentru Cetățenie să fie în măsură ca, în termenul de 5 luni prevăzut de lege, să procedeze la verificarea îndeplinirii de către intimat a condițiilor pentru redobândirea cetățeniei române.
Recurenta s-a limitat la simple afirmații potrivit cărora întârzierea în soluționarea cererii s-ar fi datorat lipsei relațiilor solicitate altor instituții, însă nu a produs nicio dovadă din care să rezulte că, în ceea ce o privește, a depus toate diligențele pentru ca la termenul fixat pentru verificarea cererii, înăuntrul termenului de 5 luni de la înregistrare, dosarul de cetățenie să fie complet și să fie primite toate relațiile solicitate instituțiilor abilitate ale statului cu privire la persoana petentului, astfel încât să fie posibilă și avizarea cererii.
Deși absența unor dovezi în sensul arătat i s-a imputat prin sentința atacată, autoritatea nu a înțeles să producă probe relevante nici în recurs, iar afirmațiile potrivit cărora adresele prin care s-au solicitat relații au fost expediate instituțiilor abilitate la o săptămână de la înregistrarea cererii intimatului-reclamant nu pot fi reținute ca atare, în lipsa oricăror asemenea probe.
De altfel, un asemenea demers nici nu apare ca fiind suficient, în contextul în care de la solicitarea informațiilor ar fi trecut mai mult de doi ani, fără a se primi răspuns și fără ca recurenții să susțină măcar că ar fi luat și alte măsuri pentru a asigura soluționarea cererii intimatului într-un termen rezonabil.
Pentru aceste motive, Curtea reține că se impune menținerea soluției primei instanțe, întârzierea în soluționarea cererii intimatului-reclamant de redobândire a cetățeniei române fiind nejustificată, ceea ce atrage și culpa procesuală a autorității pârâte, astfel că aplicarea prevederilor art. 274 C.pr.civ. de către instanța de fond s-a făcut în mod legal și temeinic.
În consecință, în baza art. 312 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenții – pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE împotriva Sentinței civile nr. 5169/21.09.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. C. P. D. M. D.
GREFIER
M. B.
Red./thred. jud. MB/ 2 ex./03.02.2014
Jud. fond: F. G. A., C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1897/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 26/2013.... → |
|---|
