Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2998/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2998/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1072/98/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2998
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 2536F/08.10.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița –Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimata pârâtă A. DE INSPECȚIE FISCALĂ IALOMIȚA.
Dezbaterile asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 06 iunie 2013, la data de 13 iunie 2013, la data de 20 iunie 2013 și la data de 27 iunie 2013, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 30 martie 2012, sub nr._, reclamanta . în judecată în calitate de pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA (în continuare D.G.F.P. Ialomița) și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA (în continuare A.F.P. Slobozia), solicitând anularea deciziei nr.103 din 13 martie 2012, emisă de pârâta D.G.F.P. Ialomița și, admițând contestația, să fie desființată decizia de impunere nr. F IL 84 din 26 ianuarie, emisă de pârâta A.F.P. Slobozia .
Ulterior, potrivit încheierii din 23 aprilie 2012, reclamanta își modifică cererea introductivă, învederând instanței că înțelege să se judece cu pârâta A. DE INSPECȚIE FISCALĂ IALOMIȚA (în continuare A.I.F. Ialomița), care este emitenta deciziei de impunere nr. F IL 84/2012, în loc de A.F.P. Slobozia.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că reținerile făcute de organul de control fiscal în actele administrativ - fiscale atacate nu sunt legale cât privește impozitul pe profit și majorări de întârziere aferente opinează că, în esență, întrucât diferența de profit impozabil s-a aplicat asupra unor venituri obținute în anul 2010.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile O.G. nr.92/2003 și Legii nr.82/1991 .
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Ialomița a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca fiind neîntemeiată, susținând că diferențele de impozit au fost calculate în condițiile codului fiscal, ele având în vedere veniturile neluate în calcul de reclamantă din sumele aferente campaniei din 2010 și din diferența valorică a producției de porumb calculată pe hectar în funcție de informațiile D.G.A.I.A. Ialomița .
În cauză, la solicitarea reclamantei, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă - judiciară care a avut drept obiectiv să stabilească față de evidențele financiar – contabile ale reclamantei și în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie dacă diferențele de impozit pe profit și majorări de întârziere au fost corect stabilite de către reprezentanții organelor fiscale .
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că diferența de impozit reală ce poate fi reținută în sarcina reclamantei este de 1.263 lei și penalități de întârziere aferente de 345 lei .
Împotriva acestui raport de expertiză, pârâta D.G.F.P. Ialomița a formulat obiecțiuni (pag.85-86) care prin conținutul lor sunt mai degrabă apărări pe fond.
Prin sentința civilă nr. 2536F/08 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea reclamantei, s-a dispus anularea deciziei nr. 103 din 13 ianuarie 2012, emisă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și, admițând în parte contestația formulată de reclamanta s-a dispus desființarea în parte a deciziei de impunere nr. F-IL-84/26.01.2012, emisă de pârâta A. de Inspecție Fiscală Ialomița, pe care o menține pentru suma de 1.608 lei din care 1.263 lei impozit pe profit și 345 lei accesorii.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că organele fiscale au calculat o diferență de impozit în sumă de 71.520 lei, aferentă unei diferențe de profit impozabil de 447.002 lei .
Din aceasta se reține că suma de 29.700 lei, ca diferență de impozit, este aferentă profitului impozabil în sumă de 185.626 lei, care ar rezulta din luarea în considerare a producției la recolta de porumb pentru anul 2010, folosindu-se cantitatea de 5.095 kg/ha, așa cum rezultă din informațiile date de Direcția Agricolă Ialomița și nu cea înregistrată de reclamantă în contabilitate .
Instanța, însușindu-și punctul de vedere al expertului, a constatat că aceste rețineri ale organelor fiscale nu sunt legale, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru estimarea bazelor de calcul reglementate de pct.65.1 din H.G. nr.1050/2004, date cu aplicarea dispozițiilor art.65 din O.G. nr.92/2003, contribuabilul – reclamant neaflându-se în niciuna din situațiile cuprinse la lit. a - d.
Apoi, diferența de impozit în sumă de 40.557 lei, aferentă profitului impozabil în sumă de 253.485 lei, reprezentând venituri din subvenții acordate în anul 2011, privind campania din 2010 este de asemenea reținută eronat.
Rezultă din probele din dosar că aceste subvenții s-au acordat în cadrul schemei de plată unică sub forma unei sume stabilită la hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producție, suma fiind aprobată la 1 februarie 2011, potrivit deciziei nr._, emisă de Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Ialomița, iar plata efectivă făcându-se în tranșe, în zilele de 17.02. și 18.02.2011 .
În atare situație, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991, potrivit cu care orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, astfel că acest venit înregistrat în anul 2011 nu poate fi reținut în contul anului 2010.
Mai mult, față de prevederile O.U.G. nr.125/2006, potrivit cu care schemele de plăți care se acordă în agricultură sunt decuplate total de producție, rezultă că acestea nu au legătură cu cheltuielile de producție și deci nu pot fi luate în calcul la stabilirea bazei de impozitare .
În sfârșit, profitul în sumă de 1.263 lei, calculat la o diferență de venituri de 7.899 lei, neintrodusă în baza de impozitare, apare ca fiind corect reținută în sarcina reclamantei, aceasta rezultând din calculul eronat al adaosului comercial aferent mărfurilor vândute în anul 2010, cheltuieli nedeductibile care au fost luate în calcul pentru trimestrul IV al anului 2010, declarații eronate privind impozitul pe profit pentru anul 2010, constatându-se încălcarea art.21 din Legea nr.571/2003.
La această diferență de impozit trebuie adăugate și majorările de întârziere în sumă de 345 lei, calculate potrivit Codului de procedură fiscală .
Împotriva sentinței civile nr. 2536F/08 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și a solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii instanței de fond in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata si menținerii actelor administrative fiscale atacate.
Recurenta consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9.
În mod eronat instanța de fond a dispus anularea deciziei nr.103 / 13.01.2012 emisă de Biroul Soluționare Contestații din cadrul D. lalomița contestată de către reclamanta, însușindu-si punctul de vedere al expertului, constată că aceste rețineri ale organelor fiscale nu sunt legale, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru estimarea bazelor de calcul reglementate de pct.65.1 din HG nr.1050/2004, date cu aplicarea dispozițiilor art.65 din OG nr.92 / 2003, contribuabilul -reclamant neaflându-se in niciuna din situațiile cuprinse la lit. a – d.
Prin Raportul de inspecție fiscala nr. F-IL 55/26.02.2012 ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. F-IL 84/26.01.2012 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare respectiv:
-TVA 652 lei ;
- impozit pe profit_ lei;
- majorări de întârziere aferente impozitului pe profit_ lei.
. a contestat parțial decizia de impunere doar cu privire la suma de_ lei reprezentând: 71.520 lei impozit pe profit si 19.568 lei accesorii aferente impozit pe profit.
Prin contestația formulate societatea arată ca profitul impozabil de 447.002 lei, căruia ii corespunde impozitul pe profit stabilit suplimentar de 71.520 lei este stabilit si reținut in mod eronat având in vedere că diferența de profit impozabil reprezintă venituri din subvenții încasate in anul 2011.
Din constatările organelor de inspecție fiscala se reține că suma de 71.520 lei, contestata de operatorul economic ca fiind diferența de impozit pe profit aferenta subvenției încasate in anul 2011, nu reprezintă in totalitate impozit pe profit aferent veniturilor din subvenții. lmpozitul pe profit stabilit suplimentar aferent veniturilor din subvenții este in suma de 40.557 lei aferent unei baze impozabile de 253.485 lei, iar diferența in suma 30.963 lei reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentar la control pentru alte deficiente constatate aferente unei baze impozabile de 193.517 lei.
a) Cu privire la suma de 40.557 lei reprezentând impozit pe profit aferent veniturilor din subvenții:
Cauza supusa soluționării este de a stabili daca subvențiile acordate pentru compensarea unor cheltuieli aferente campaniei agricole 2010 reprezintă venituri impozabile in anul 2010, in condițiile in care acestea se încasează integral in anul 2011.
La control s-a constatat ca suma de 253.485 lei reprezintă venituri din subvenții, neînregistrate de societate in anul 2010 la data efectuării cheltuielilor.
In susținere societatea arata ca baza impozabila stabilita suplimentar nu este corecta întrucât decizia de înștiințare nr._ (de acordare a plaților in cadrul schemelor de sprijin pe suprafața) a fost eliberata in data de 01.02.2011, iar subvenția aferenta campaniei 2010 a fost încasata integral in anul 2011.
Cauzei ii sunt aplicabile prevederile art. 19 al.(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, unde referitor la calculul profitului impozabil si implicit a impozitului pe profit se precizează:
"(1) Profitul impozabil se calculează ca diferență Între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate În scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Potrivit art. 6 al (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, "orice operațiune economico-financiara efectuata trebuie consemnata in momentul efectuării ei . sta la baza înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justifica tiv. "
Reflectarea in contabilitate a operațiunilor economico-financiare de către operatorii economici se efectuează potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene, parte componenta a Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009, cu modificările si completările ulterioare,aplicabile începând cu 1 ianuarie 2010.
Conform pct. 36 al(1) si (2) din reglementările contabile menționate, elementele prezentate in situațiile financiare anuale se evaluează in conformitate cu principiile contabile generale prevăzute de reglementari, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile si evenimentele se produc (si nu pe măsura ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit) si sunt înregistrate in contabilitate si raportate in situațiile financiare ale perioadelor aferente.
Veniturile si cheltuielile care rezulta direct si concomitent din aceeași tranzacție sunt recunoscute simultan in contabilitate,prin asocierea directa intre cheltuielile si veniturile aferente, cu evidențierea distincta a acestor venituri si cheltuieli.
De asemenea sunt aplicabile si prevederile pct.236 alin.(1) din Ordinul nr. 3055/29.10.2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conform cu directivele europene care la pct.236 (1 ) potrivit cărora „Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze”.
Din analiza textelor de lege mai sus menționate reiese ca la calculul profitului impozabil sunt luate in calcul ca si cheltuieli deductibile acele cheltuieli care sunt efectuate in scopul realizării de venituri impozabile iar subvențiile se recunosc ca venituri ale perioadei in care sunt efectuate cheltuielile corespunzătoare.
În speță, în cauză se constată ca societatea contestatara si-a evidențiat in anul 2010 cheltuielile efectuate iar subvențiile primite nu au fost înregistrate ca venituri ale perioadei corespunzătoare cheltuielilor efectuate, respectiv in anul 2010.
Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009, cu modificările si completările ulterioare, efectele tranzacțiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile si evenimentele se produc si sunt înregistrate in contabilitate si raportate in situațiile financiare ale perioadelor aferente.
Astfel, subvențiile se recunosc pe o baza sistematica, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează sa le compenseze, respectând totodată scopul acordării acestor subvenții, respectiv acela de a acoperi, parțial sau total, anumite cheltuieli efectuate de producătorii agricoli.
În acest context, veniturile înregistrate sunt practic egale cu cheltuielile efectuate in perioada fiscala respectiva, iar profitul impozabil, generat de primirea unei subvenții, implicit impozitul pe profit aferent, este nul.
In acest sens a fost dat si un punct de vedere de către Direcția Generala de Metodologii Fiscale, Îndrumare si Asistenta a Contribuabililor din cadrul A.N.A.F. prin adresa nr._ I 20.12.2011.
Față de situația de fapt si de drept prezentată, organele de soluționare a contestației au reținut că S.C. C. .. prin neînregistrarea veniturilor din subvenții aferente anului 2010 in suma de 253.485 lei a contribuit la diminuarea profitului impozabil si implicit a impozitului pe profit pentru anul 2010 cu suma de 40.557 lei.
• b) Cu privire la suma de 30.963 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit la control, pana la reîntregirea sumei contestate de 71.520 lei:
Din analiza dosarului cauzei se constată ca suma de 30.623 lei reprezentând impozit pe profit provine din alte deficiențe constatate la control a căror baza totala impozabila este de 193.517 lei, ce se compune din:
-185.626 lei ce reprezintă venituri determinate prin calcularea producției de porumb in anul 2011 cu un impozit pe profit aferent in suma de 29.701 lei, la cantitatea de 5.095 kg / ha, in baza informațiilor primite de la Direcția pentru Agricultura Județeana lalomița prin adresa nr.2053/08.08.2011.
- 1.774 lei ce reprezintă cheltuieli privind combustibilul pentru vehicule motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane, cu o greutate maxima autorizata care sa nu depășească 3.500 kg,
- 2.427 lei ce reprezintă calcul eronat al adaosului comercial aferent mărfurilor vândute in anul 2010, care a condus la majorarea cheltuielilor privind mărfurile,
- 4.612 lei ce reprezintă cheltuieli nedeductibile care nu au fost luate in calculul profitului impozabil aferent trim. IV 2010,
- 922 lei ce reprezintă diferența in minus datorata declarării eronate prin Declaratia101 privind impozitul pe profit, a pierderii nete in suma de 10.342 lei, corect fiind suma de 11.264 lei.
Referitor la profitul impozabil stabilit suplimentar de 193.517 lei compus din sumele precizate mai sus, căruia ii corespunde un impozit pe profit de 30.623 lei se retine ca societatea nu prezintă in susținere motivele de fapt și de drept pentru care înțelege sa conteste si aceste sume ce se regăsesc in suma totala contestata de 71.520 lei.
Referitor la majorările si penalitățile de întârziere in suma totala de 19.568 lei aferente impozitului pe profit contestat, se retine ca stabilirea de accesorii in sarcina contestatoarei reprezintă măsura accesorie in raport cu debitul.
Deoarece in sarcina contestatoarei a fost reținut debitul de natura impozitului pe profit in suma de 71.520 lei aceasta datorează si accesorii le aferente acesteia in suma de 19.568 lei reprezentând măsura accesorie in raport cu debitul conform principiului de drept "accesorium sequitur principale", drept pentru care contestația a fost respinsa si pentru acest capăt de cerere ca neîntemeiata si nemotivata.
In drept, recurenta a invocat dispozițiile Codului de procedura civila si ale actelor normative invocate, art.299 si art.304 pct. 7 pct.9 si 304 ind. 1 din Codul de procedura civila si celelalte dispoziții legale invocate in cadrul recursului.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește suma de_ lei impozit pe profit suplmentar Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că, în condițiile în care subvenția aferentă anului 2010 a fost aprobată și achitată în anul 2011, reclamanta nu putea înregistra aceste sume decât în contabilitatea anului 2011, art. 6 alin. 1 din legea 82/1991 impunând consemnarea și înregistrarea în contabilitate a unei operațiuni economico-financiare în momentul în care aceasta este efectuată.
De asemenea, în condițiile în care OUG 125/2006 prevede că schemele de plăți care se acordă în agricultură sunt decuplate total de producție rezultă că acestea nu au legătură cu cheltuielile de producție.
În ceea ce privește pct. 36 alin. 1 și 2 din reglementările contabile conforme cu directivele europene acesta prevede că efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.
În speță subvenția aferentă anului 2010 a fost aprobată la 01.02.2011. Nu se poate susține, în aceste condiții că evenimentul s-ar fi produs în anul 2010 în condițiile în care manifestarea de voință a autorității nu a intervenit pe parcursul respectivului an. În concluzie, nu doar încasarea numerarului s-a realizat în anul 2011 ci însăși nașterea dreptului s-a produs în acest an.
Punctul 236 din Ordinul 3055/2009 nu conține dispoziții cu privire la modalitatea de înregistrare în contabilitate a unor operațiuni derulate în anii următori încheierii unui exercițiu financiar și, de altfe, prin ordin nu se pot modifica prevederile exprese ale legii contabilității. Din interpretarea textului invocat de recurentă rezultă că legiuitorul a avut în vedere ipoteza în care subvențiile se acordă anticipat, situație în care este posibilă raportarea lor la un exercițiu financiar ulterior. Acest lucru rezultă din prevederile finale ale articolului în care se face referire la subvenții care urmează să compenseze niște cheltuieli.
Cât privește suma de_ lei, impozit pe profit suplimentar, prima instanță a reținut în mod corect, pe baza concluziilor raportului de expertiză, că nu erau îndeplinite condițiile pentru estimarea bazelor de calcul, impunându-se luarea în considerare a producției înregistrate de reclamantă în contabilitatea sa. De altfel, recurenta nu a formulat critici concrete referitoare la aceste considerente ale instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 2536F/08.10.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița –Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimata pârâtă A. DE INSPECȚIE FISCALĂ IALOMIȚA ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 Iunie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red./Tehnored D.S.
2 ex.
………………………….
Tribunalul Ialomița
Jud. A. B.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3046/2013.... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 3668/2013. Curtea... → |
|---|
