Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 257/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 18339/3/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 257
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI prin Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea Juridică, Biroul Juridic C. Sector 2, cu sediul procesual ales în București, .. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2091/15.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamantP. S. M., cu domiciliul procesual ales în București, Calea Rahovei, Electromagnetica Business Park, nr. 266-268, clădirea 60, ., sector 5, și intimata-chemată în garanțieADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect completare – lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant prin avocat C. C. cu delegație de substituire pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 10.01.2013 Tribunalul București informează că dosarul nr._ 11 a fost înaintat la Curtea de Apel București, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului, menținerea în tot a hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2091 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 15.05.2012 în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. S.-M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București – prin Activitatea Juridică, Biroul Juridic C. Sector 2, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1257/27.03.2012 în sensul că pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București a fost obligată să restituie către reclamant suma de 6.856 lei reprezentând taxă pe poluare, a fost respins capătul de cerere privind plată dobânzii legale aferente, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 43 lei, iar cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea precizatoare depusă la dosar, reclamantul a mai solicitat să se dispună restituirea sumei de 5.856 lei plus rata dobânzii legale aferente de la momentul perceperii taxei și până la momentul restituirii acesteia, precum și plata cheltuielilor de judecata.
Potrivit dispozițiilor art. 2812 C.pr.civ. ,,Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii”.
Față de acest text legal sus citat, instanța a considerat că cererea reclamantului este întemeiată, fiind admisă în parte, în sensul completării dispozitivului civile nr. 1257/27.03.2012 și obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București la restituirea către reclamant a sumei de 6856 lei reprezentând taxă pe poluare, achitata de acesta potrivit chitanței . nr._/29.11.2010.
În ceea ce privește plata dobânzii legale aferente, instanța a considerat cererea ca nefiind întemeiata întrucât, în baza art. 124 C. Fiscal, reclamantul avea obligația de a dovedi ca a solicitat aceasta dobânda, odată cu cererea de restituire a taxei de poluare, la organul fiscal competent. Acesta insa nu a dovedit (nefiind depusa la dosar cererea de solicitare către organul fiscal), iar din răspunsul acordat, (f. 12 dosar fond) nu rezulta ca a fost solicitata și dobânda legala aferenta.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu ca întemeiata, în cauză nefiind dovedit raportul procesual dintre pârâta și chemata în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursAdministrația Finanțelor Publice Sector 2 București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în condițiile în care această instituție este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimatul-reclamant, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 având numai atribuția legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare, s-a învederat că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003, iar restituirea solicitata nu poate fi încadrata în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege. Totodată, s-a indicat art. 8 din OUG nr. 50/2008 care reglementează situații de restituirea a taxei pe poluare numai în anumite condiții.
Recurenta-pârâtă a apreciat că sentința este netemeinică și nelegală și prin prisma obligării la plata dobânzii fiscale.
De asemenea, s-a criticat și acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează a admite recursul formulat pentru următoarele motive:
În jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificărilor aduse prin OUG nr. 218/2008 si OUG nr. 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 (ulterior art. 110) din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Dar, Curtea mai are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantului, iar actul anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei de poluare astfel încasată, apare ca temeinică și legală.
În ceea ce privește critica formulată de recurentă, ce vizează acordarea dobânzii fiscale, Curtea observă că este vădit nefondată, în condițiile în care instanța de fond a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente.
De asemenea, în condițiile în care prevederile art. 274 C.pr.civ. nu condiționează acordarea cheltuielilor de judecată de rămânerea irevocabilă a deciziei, o eventuală schimbare a soluției în calea de atac producând efecte directe și implicite și asupra acestora, Curtea reține că motivele de recurs prin care se critică soluția instanței de fond cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată sunt nefondate.
Însă, Curtea apreciază că recursul este fondat sub aspectul capătului privind cererea de chemare în garanție a Administrație F. pentru Mediu formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 2.
Astfel, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”, iar art. 5 alin. 1 din același act normativ prevede că „(1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.”, alin. 4 stabilind că „Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.”
De asemenea, art. 3 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 „(1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă: a) în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe; b) în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal. (5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4). (7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. (8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Prin urmare, Curtea observă că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației F. pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, iar Administrația F. pentru Mediu obligată la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București a sumei de 6.856 lei reprezentând taxa pe poluare.
Pentru aceste considerente, reținând și motivele expuse în sentința recurată, în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul recurentei-pârâte Administrației Finanțelor Publice Sector 2 București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea Juridică, Biroul Juridic C. Sector 2, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București și va obliga Administrația F. pentru Mediu la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București a sumei de 6.856 lei reprezentând taxa pe poluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea Juridică, Biroul Juridic C. Sector 2, cu sediul procesual ales în București, .. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2091/15.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamantP. S. M., cu domiciliul procesual ales în București, Calea Rahovei, Electromagnetica Business Park, nr. 266-268, clădirea 60, ., sector 5, și intimata-chemată în garanțieADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect completare – lămurire dispozitiv.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 București prin Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 6.856 lei reprezentând taxă pe poluare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD – 2 ex. /12.03.2013
Jud. fond Trib București – L. G.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3514/2013. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 4906/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
