Conflict de competenţă. Sentința nr. 2656/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2656/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 3797/202/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2656
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 18.09.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D. C.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Călărași (prin sentința civilă nr.1933 din 17.07.2013) și Judecătoria Cornetu (prin sentința civilă nr. 3851 din 20.05.2013) în soluționarea cauzei privind pe petenta C. A. și intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Cornetu la data de 21.01. 2013 și înregistrată sub nr._ petenta C. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ / din 24.10. 2011, dresat de un agent constatator din cadrul intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A., solicitând anularea procesului-verbal și exonerarea de plata amenzii și a tarifului de despăgubire.
Prin sentința civilă nr. 3851 pronunțată la data de 20.05. 2013 în dosarul menționat, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Călărași, în raport de prevederile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, în lumina cărora competența de soluționare a plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul contravenientului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 26.06. 2013 sub nr._ .
În motivarea plângerii petenta arată că la data de 24.10. 2011 în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe autostrada A.2 Km 12 + 450 m, Glina, județul Ilfov a fost identificată circulând pe drumurile publice fără a poseda în acest sens Rovigneta C..
Precizează că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei.
Pe cale de excepție invocă nulitatea absolută a procesului verbal contestat deoarece nu i-a fost comunicat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, întrucât angajatul SDN Călărași care susține că s-a deplasat la domiciliu său pentru afișarea procesului – verbal de contravenție a menționat ca martor care este angajat al aceleiași instituții .
Precizează că au fost încălcate disp. art. 16 și 17 din OGR 2 / 2001 . Față de acest mod lacunar de întocmire a procesului – verbal de contravenție sancțiunea firească este potrivit art. 17 din OGR 2 / 2001 nulitatea absolută a procesului – verbal de contravenție .
În drept OG 2/2001, OG 15/2002, Leg. 455/2001.
Prin sentinta civilă nr. 1933/17.07.2013, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Cornetu competența soluționării cauzei și a dispus sesizarea Curtii de Apel Bucuresti pentru solutionarea conflictului negativ de competentă.
Pentru a pronunta această sentintă, Judecătoria Călărași a retinut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr.2/2001, prin art. III alin.2 care introduce după art.10 din O.G. nr. 15/2002, art.101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul"
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr.2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii, însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. l din Legea nr.2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „ procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin.2 și 3 din art. XX precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă aliniatul, respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. I se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr.2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr.2/2013, nu și celor în curs de soluționare.
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.2/2013, la data de 21.01. 2013 .
Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost, A2 km 12+450 m.p., Glina, jud. Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art.32 alin. l din O.G. nr.2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
De asemenea instanța a avut în vedere și faptul că ICCJ a avut ocazia să se pronunțe anterior asupra unor conflicte negative de competență generate de interpretarea acelorași dispoziții legale, stabilind că au rămas competente instanțele investite inițial, înainte de . Legii nr. 2/2013.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că litigiul dedus judecății este dat în competența Judecătoriei Călărași, având în vedere că dispozițiile art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013 nu se referă exclusiv la procesele în primă instanță din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci și la procesele în primă instanță în materie contravențională. Altfel spus, textul se referă pe de o parte la procesele în primă instanță, iar pe de altă parte la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Aceasta în condițiile în care alin. 4 al aceluiași articol prevede trimiterea dosarelor pe cale administrativă la instanțele competente să le judece în cazurile prevăzute la alin. (1)-(3). Această reglementare nu s-ar fi justificat dacă intenția legiuitorului ar fi fost în sensul trimiterii pe cale administrativă la instanțele devenite competente exclusiv în privința proceselor din materia contenciosului administrativ și fiscal – în acest caz s-ar fi prevăzut măsura trimiterii doar pentru cazurile prevăzute la alin. 2, 3. Cum normele juridice trebuie interpretate în sensul aplicării, Curtea apreciază că și procesele în primă instanță în materie contravențională trebuie trimise pe cale administrativă la instanțele devenite competente să le judece potrivit art. III din Legea nr. 2/2013.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 22 alin. 2 c.p.c. Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petenta C. A., cu domiciliul în Călărași, . nr.12, ., ., județul Călărași și intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, cu sediul în București, sector 6, ..401 A, în favoarea Judecătoriei Călărași.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. C. C. D.
Red. DV/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2896/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2906/2013.... → |
|---|
