Pretentii. Sentința nr. 2896/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2896/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 48036/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2896
Ședința publică din data de 02.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: B. ANIȘOARA
****************
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE în contradictoriu cu pârâtul S. V., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare în eventualitatea prezentării acestora.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Curtea, din oficiu,invocă excepția de necompetență materială a soluționării cauzei, în raport de prevederile art. IV și art. XXIII alin. 1 și 3 din Legea nr. 2/2013 și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul M. A. și Dezvoltării Rurale a chemat în judecată pe pârâtul S. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la restituirea sumei considerate de către Curtea de Conturi a României, ca fiind primită necuvenit, pentru următoarele considerente:
În fapt, în urma controlului efectuat în anul 2011 de către echipa de auditori externi ai Curții de Conturi a României, a fost emisă Decizia nr. 13/05.08.2011, unde Ia punctul II.3 s-a decis că: „ Se vor recupera în condițiile legii, cheltuielile de personal suplimentare nelegale, plătite în perioada octombrie - decembrie 2010, în sumă netă de 35.620 lei, precum și a dobânzilor și majorărilor aferente, ca urmare a majorării salariului de bază al unor salariați cu până la 75%, în condițiile în care nu îndeplineau cerințele prevăzute de H.G. nr. 606/2009."
Împotriva acestei decizii, MADR a formulat contestație ce a făcut obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția C. administrativ și fiscal, solicitând instanței anularea măsurilor de la pct.II.3 dispuse în Decizia nr.13/05.08.2011, menținute prin Încheierea nr. 99/06.10.2011, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009, funcționarii publici din cadrul Corpului de Control al Ministrului au stabilite în Fișa postului atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare în procent de peste 75%.
Prin sentința pronunțată în dosarul nr._, instanța de fond a considerat că recomandările făcute de Curtea de Conturi sunt întemeiate și că vinovăția funcționarilor publici se subînțelege prin faptul că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu este cu mult sub procentul de 75%. Astfel, plata sporului de 75% către cei 16 salariați ai Corpului de control al ministrului pentru perioada octombrie - decembrie 2010 a fost apreciată ca nelegală, fiind încălcate prevederile art. 2 litera a din HG nr. 606/2009.
Față de cele dispuse de către instanța de judecată, reclamantul menționează faptul că a fost emis Ordinul nr. 153/17.07.2012 privind numirea unei Comisii pentru punerea în aplicare a pct. II. 1, II.2, 11.3 ale Deciziei nr. 13/2011 a Curții de Conturi a României. Astfel, prin raportul întocmit la data de 17.07.2012 de către comisia înființată, s-au dispus referitor la pct.II.3 din Decizia nr. 13/2011, următoarele:
„În vederea recuperării cheltuielilor de personal suplimentare, în valoare de 35.620 lei precum și dobânzile și majorările aferente, ca urmare a majorării salariului de bază cu până la 75%, considerate nelegale de Curtea de Conturi și plătite în perioada octombrie - decembrie 2010, MADR va emite angajamente de plată pe numele funcționarilor publici care erau încadrați la Direcția „Corpul de control al Ministrului /.../ ".
Pârâtul a luat la cunoștință de Notificarea nr._/30.07.2012, prin care a fost invitat să semneze angajamentul de plată anexat notificării.
Reclamantul învederează faptul că angajamentul de plată nu a fost semnat de către pârât și acesta nu a restituit în termenul legal sumele considerate de către Curtea de Conturi a României ca primite necuvenit, motiv pentru care instanța, în prezenta cauză, nu poate decât să constate faptul că intervine răspunderea civilă, chiar dacă legiuitorul la art. 85 din Legea nr. 188/1999/R, cu modificările și completările ulterioare, stabilește modul de reparare a pagubelor aduse instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) prin emiterea de către conducătorul instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată.
Consideră că în prevederile legale instituite de Legea nr. 188/1999/R cu modificările și completările ulterioare, aplicabile funcționarilor publici, s-au prevăzut în mod expres modalitățile privind reținerile salariale ale funcționarului. Însă prin art. 117 din actul normativ menționat s-a statuat fără echivoc că dispozițiile legi menționate se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun, civile, administrative sau penale, după caz în măsura în care nu contravine legislației specifice funcției publice.
Astfel, potrivit art. 256 din Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, însă potrivit art. 169 din același act normativ, legiuitorul a prevăzut că nu se pot reține din salariu sume, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Astfel, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Având în vedere cele prezentate, se reține faptul că asupra legalității și corectitudinii Deciziei nr. 13/05.08.2011 emisă de Curtea de Conturi a României, instanța s-a pronunțat prin sentința civilă menționată, împotriva căreia MADR a promovat recurs, motiv pentru care instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze nu poate decât să admită acțiunea si să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumelor precizate prin adresa nr._/23.10.2012 emisă de către Direcția Generală Buget Finanțe si Fonduri Europene.
Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că conducătorul instituției publice are dreptul de a emite ordinul sau dispoziția de imputare în termen de 3 ani de la data producerii pagubei, termen peste care intervine prescripția dreptului de a emite decizie de imputare.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2810/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2656/2013. Curtea de... → |
|---|
